5,174 matches
-
sînt altceva decît calități degradate, pe care însă le poți controla cu mare ușurință. — Se vede că știa meserie țiganca, intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-ți dai seama, nu ar fi asta o prostie cît toate zilele, l-a întrebat în timp ce-l urmărea cum șterpelește un pachețel de tampoane sterile dintr-un dulăpior, crezînd că nu-l observă nimeni. Asta da camaraderie, dom’ Colonel, tresare admirativ Poștașul, îndoindu-se tot mai tare de calitatea articolului. Uite pe ăsta de exemplu l-aș face bucățele fără nici un pic de remușcare, recunoaște. La cîteva minute după ce erouașul nostru s-a reîntors în mulțime, Securitatea a deschis focul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
distribuitori, printre care puteau trece cu ușurință neobservați. Uite-așa ținîndu-te scai de el ai ajuns să fii primul său confesor, să-i iei pînă și locul doamnei Mina, să te prăpădești de rîs nu alta. — V-ați și întors, tresare Sena, întinzîndu-se peste bordul mașinii, trăgînd cu două degete pîrghia care eliberează încuietoarea portierei. — Doar nu te-o fi luat cu somn, zîmbește domnul Președinte, urcînd repejor la locul său. — încă nu, dar nici mult n-a mai lipsit, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
România în anii ’50, chestie de mare tradiție, au stat mult la taclale, la plecare i-a dat și un autograf pe un exemplar în limba rusă din Domnul Președinte. — Nu v-am spus eu că sînteți pe mîini bune? tresare Patru Ace, tremurînd de bucurie cu ochii la bila ruletei care poposește pe doișpe roșu. — Să fiu al naibii dacă în primele zile n-am avut senzația că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior, era o scumpete, nu exagerez
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă sa ia o hotărîre definitivă. Iar sînteți pus pe fapte mari, dom’ Roja, se aude din senin vocea subțire a Croitorașului. — Ca întotdeauna, simte Bulgarul nevoia să completeze, închizînd cu atenție ușa în urma sa. — Voi de unde ați mai răsărit? tresare Roja surprins, răsucindu-se cu tot cu scaun în direcția lor. — Pesemne iar nu-ți convine ceva, spune Curistul, acum ce-o mai fi? — Credeam că muriți de nerăbdare să ne vedeți în formulă completă gata de joc, zice Patru Ace, dînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcu un semn scurt cu mîna că poată să se odihnească. Abia atunci băgă de seamă că exact alături, pe un fotoliu rabatabil zăcea întins cît era de lung Croitorașul. Dormea dus și vedea ceva în somn, pentru că pleoapele îi tresăreau din cînd în cînd și respira greu. Visați? Ordinele lui Mortăciune. Cum puteam să scap o asemenea ocazie? Ar fi fost cea mai mare prostie să fac pe eroul, să-i gîtui pe amîndoi la fața locului și să-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spui că noi vom dispărea? Veți dispărea voi, pensionarii. O să munciți până la optzeci de ani, și-o să primiți pensii de mizerie. Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie la vârsta aia, e moartea. Pensionarul palid tresare, de parcă un curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream deseori, când auzeam În liniștea nopții, cum merele prea coapte cad strivindu-se de pământ. Ziua, vedeam grauri Înfruptându-se lacom din carnea parfumată a fructelor și mi se părea că livada, este o bucată din Paradisul, despre care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copaci, stâlpi de Înaltă tensiune, mături, griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de ea...,, Reporterița tresare și mâna Îi tremură pe reportofon ca scuturată de friguri. ,,și totuși, nu simțiți nici o schimbare? , insistă ea. Doar s-au făcut multe lucruri bune. -Eu sunt Uniunea Europeană, zbiară bărbatul, lovindu-se cu pumnul În piept. Eu decid ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor. Nu cumva e vreun incendiu prin apropiere?,, Sau ................................................................................................... ,, Măsuța tresare lovindu-se de perete ca o apă ce se izbește de mal. Lângă pescarul de faianță, se află o farfurie englezească cu o scenă de vânătoare desenată fin pe toată suprafața. În mijlocul ei se află un măr pe jumătate putrezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să reia de acolo de unde lăsase acum aproape douăzeci de ani, cartea pe care Începuse să o scrie. Știe Încă pe dinafară cuvânt cu cuvânt textul de 47 de pagini, ba mai mult l-a și visat de câteva ori. Tresare, de parcă ceva necurat s-a strecurat În gândurile lui, și, despăturește cotidianul din care Începe să citească pe sărite: ,,Uniunea Europeană,, are În atenție porcii, oile și brânza, pentru care a stabilit noi reguli de creștere, igienizare și comercializare,,. Aceeași ,,Uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că este mai palid ca În alte zile...Femeia Îi Întinde ziarul, după care pune pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul-șef Dezideriu tresare de fiecare dată când Îl aude. Femeia de serviciu Își cere scuze că-l deranjează, dar nu are nici o vină, dânsul a venit astăzi foarte devreme...Îndepărtează fotoliul de birou, pentru a spăla cu mopul cât mai bine suprafața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-ți dea flori de glicină, și de prunișor, și ace de pin, ca să te faci bine...,, Douăzeci și unu Lumina dimineții a pătruns prin ferestruică, săgetând lucrurile din Încăpere și dezvăluindu-le consistența jalnică. Antoniu și-a petrecut noaptea dormind iepurește, și tresărind la fiecare mișcare pe care bătrânul tovarăș a făcut-o prin somn, și l-a Învelit cu grijă ori de câte ori pătura a căzut de pe trupul slăbit de boală. Pentru el, apariția lui Kawabata seamănă cu o Înviere din morți. Îl credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
artistuluiă, de la o femeie care a fost omorâtă. Iubitorii de artă, imediat ce-ar fi fost expusă pictura, s-ar fi Îmbulzit probabil să-i admire frumusețea . Privise Întotdeauna pictura În chip neprofesionist, fără pretenții de cunoscător, și fără să tresară la subtilitățile și măiestria ei. A privit-o de exemplu, așa cum privești În grabă frumusețea unui câmp plin cu maci, prin fereastra vagonului de tren. Privești și mergi mai departe. Un profesor de geografie, nu trebuie neapărat să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am vizitat. S-a făcut miezul nopții și liniștea care s-a lăsat, este pentru amândoi, binefăcătoare, după o zi zbuciumată și plină de emoții. O cucuvea, aciuiată Într-un pom din apropiere, Își trimite ciudatul cântec În eter. Femeia tresare și-și face cruce.de trei ori. E timpul ca amândoi să se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării mecanice. -Nu poți dormi cu mine. Nu e loc. De altfel, vezi și tu,,, Ă Antoniu Îi face semn să intre și să priveascăă, ce pat Îngust am,,. Arătarea se Încruntă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Antoniu În ghetou, a Însemnat un șir de suferințe și de umilitoare confruntări cu acest proaspăt absolvent, al Închisorii. Înrăit, violatorul-criminal Își arăta agresivitatea, așa cum Își arată un culturist mușchii bombați și lucrați ani de zile. Antoniu Începuse să tresară la fiecare cuvânt al lui ba, mai mult, cerșea zilnic la metrou, pentru a-i umple stomacul. Bruta dădea târcoale și șandramalei lui Ben, mirosise că e rost de ceva bani și mâncare În plus, și nu-i lăsa bietului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să plece, iar râsetele arătau că totul este în ordine, am bătut la ușă și, după puțin timp, am intrat. Georgie ședea lângă foc, oferind cafea unui musafir. Oaspetele era un bărbat. Era Alexander, fratele meu. Când am intrat, am tresărit amândoi și ne-am privit lung. Georgie și-a dus mâna la inimă. Aproape că nu-mi puteam crede ochilor și m-a cuprins senzația, pe care o ai de obicei când visezi, că sunt prins în ceva cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am înțepenit ascultând liniștea și întrebându-mă ce auzisem. Sunetul se repetă. După câteva clipe de groază mi-am dat seama că era soneria de la ușă, pe care n-o mai auzisem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe femeia asta, spuse Antonia. Urma să se întoarcă la Cambridge, dar în momentul de față e încă aici, practic locuiește cu noi. Pur și simplu îmi dă fiori. — Și mie, am spus. Soneria de la intrare a sunat și am tresărit amândoi. M-am uitat la Antonia și ochii ei mari m-au urmărit până la ușă. Am traversat holul și am deschis brusc ușa. Erau oamenii care se ocupau de mutarea mobilei. Le-am spus să lase ce au adus unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să existe și n-am mai văzut decât chipul lui Honor, capul ei de asasin puțin aplecat spre mine și vălul care se lăsase peste lumina din ochii ei. — Apropo, a venit un pachet pentru tine. Am revenit la realitate tresărind. Am rupt o bucată din felia de pâine prăjită. M-am întrebat dacă-mi voi găsi puterea de a mai face puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu degetele adunate și cu degetul mare ridicat. Bătând-o cu grijă pe umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță are pentru mine dacă Îi permite unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se Întoarce la mine? Dar ultima concluzie o făcu să tresară de o durere mentală, căci, se Întrebă ea, oare se va Întoarce vreodată Janet la o femeie Îndrăgostită urâtă și bătrână? Îi va povesti și lui despre mine, se gândi Mabel Warren, despre cei doi ani În care a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]