2,886 matches
-
Ești așa de frumoasă, ca un pârâu în care se scaldă luna după ce norii au iubit-o pe-ascuns. Ești așa de frumoasă, ca un psalm lipsit de sfințenie, într-un fior de rugăciune, curs. EȘTI TRESTIA CARE RÂDE Ești trestia care râde când pleoapa vântului îi rupe trupul. Lacul plânge ca un îndrăgostit, arborii se destramă în vreascuri, seara e o fereastră prin care trece luna terfelită, cu pardesiu mov și furou de paparudă. Ești trestia care râde când pantomima
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
TRESTIA CARE RÂDE Ești trestia care râde când pleoapa vântului îi rupe trupul. Lacul plânge ca un îndrăgostit, arborii se destramă în vreascuri, seara e o fereastră prin care trece luna terfelită, cu pardesiu mov și furou de paparudă. Ești trestia care râde când pantomima umbrei îi ciobește chipul. Toamna sătulă de iubit își aruncă inima în teascuri, noaptea e o fereastră prin care trece frunza ruginită și gândul ploii cu basca udă. Ești trestia care râde când dimineața îi descheie
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
mov și furou de paparudă. Ești trestia care râde când pantomima umbrei îi ciobește chipul. Toamna sătulă de iubit își aruncă inima în teascuri, noaptea e o fereastră prin care trece frunza ruginită și gândul ploii cu basca udă. Ești trestia care râde când dimineața îi descheie bluza, pivindu-i sânii în șoapta apei din pumnul lacului ce plânge ca un îndrăgostit. Ești trestia care râde pe genunchii obosiți ai emoției din sânul toamnei sătulă de iubit. SE URCĂ IARNA ÎN COPACI
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
în teascuri, noaptea e o fereastră prin care trece frunza ruginită și gândul ploii cu basca udă. Ești trestia care râde când dimineața îi descheie bluza, pivindu-i sânii în șoapta apei din pumnul lacului ce plânge ca un îndrăgostit. Ești trestia care râde pe genunchii obosiți ai emoției din sânul toamnei sătulă de iubit. SE URCĂ IARNA ÎN COPACI Se urcă iarna în copaci și ninge, îngheață timpul amețit pe-un vânt, sub muchia nopții luna își prelinge surâsul părului cărunt
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
universale”. Dar noi, poporul român, nu vom pieri. Pentru că, de-a lungul istoriei noastre, după cum bine spune Alexandru Vlahuță, „vijelii cumplite au trecut peste noi, la toate am ținut piept, și nu ne-am dat, ș-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt - dar nu ne-am rupt”. Prof. Ion C. Hiru Referință Bibliografică: A FI PATRIOT... / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 492, Anul II, 06 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
A FI PATRIOT... de ION C. HIRU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357903_a_359232]
-
Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului miroși toată a femeie aninos de lapte dulce gura a parfum de fragă alintându-se pe buze ochii sunt două ferestre larg deschise către cer trupul unduit de trestii ce ții vântul la hotar ești tu o minune-a lumii, dar nu știi, nu ai habar! pui sărutul sus pe cruce pogorât de pe icoană și-n lumina ta de zeie mă îmbăt când mă privești mă alint șoptind pe
EŞTI TU O MINUNE-A LUMII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358401_a_359730]
-
și-și vizita pămînturile, le măsura cu pasul, bătea țăruși pe hotar, aprecia din priviri cam cîte prune or să rodească pomii, pe unii trebuia să-i ajute, să-i mai tundă, că prea se înălțau spre cer ca niște trestii, iar pe alții trebuia să-i înlocuiască, livada îmbătrînise și ea, dar el era tînăr și puternic, douăzeci de ani mai trăgea el, nu se temea de muncă și nici nu avea o plăcere mai mare decît să simtă cum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
imens de jăratec, ridicându-se din vatra de dincolo de pământ...Cățărându-se pe spinarea uriașă de arici vegetal a dealului înfipt în araci, butuci și copaci răzleți. Cobora sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetația lacustră și, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumusețea sălbatecă a răsăritului, nectarul lui zemos și cețos. Aerul, ca de eter, umed și înmiresmat, îi dilata nările invadându-i plămânii. Mulțimi de pești ca de platină, isterici și jucăuși, ciobind oglinda apei
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Aici mă instalam...Ehei, pletoaso, tot aici!?...Mă mai ții minte? Te salut! Mă furase munca... Mângâia scoarța adânc brăzdată pe trunchiul contort și oblic peste apă. Era singur, a descoperit, scrutând orizontul cu reflexe de carmin. A pregătit îndelung trestiile, a probat adâncimea, a înfipt în ace nada vie...” Bieții viermuși!” Soarele prevestea o zi caniculară...A azvârlit primul fir cu plumbi și ac. A făcut să șuiere și al doilea ... S-a așezat în umbra bătrânei sălcii, relaxat și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
de stuf. Versurile sar gardul și fug la fata cu rime în sân. După ureche soarele își prinsese floarea de cireș. Copilul avea prieten un greieruș c-un picior în ghips. În călimară tocul își primea-n vară botezul laic. Trestia tăia în felii dimineața numărând fluturi. În primăvară pământul se bărbierea cu lame de plug. Strângeam amândoi stelele și nucile care cad în zori. O păpădie își plătește cu aur zbuciumul în vânt. Cu buzduganul zmeul vroia să facă otava
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
asta! Ha, ha, ha! - Să lăsăm glumele proaste și să revenim la treburile noastre! - îl înfruntă Conacu. - Treacă de la mine...! Ce-ați decis? - Mergem cu daruri la Înalta Poartă ca să-i cerem domnia lui Papură - Vodă! - E bun de ceva Trestie ăsta al vostru, mă rog, Stuf sau Papură, precum îi ziceți? - E buuun!... Exact ce ne trebuie! - Dar sultanul e arătos? Are sânge în el? - Are, că nu-i lipsește nimic! Mănâncă bucate alese și are în harem fetele cele
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare Toată onoarea jertfei s-a prăfuit Pe calea Ta nici un rău n-am săvârșit Scoate-ne Doamne din gheare avare Și nu ne lepăda până la sfârșit PSALMUL 44 Limba mea e trestie de scriitor Ce scrie iscusit prin calendare Pentru adevăr și dreptate mare Cu litera sfântă scrisă-n viitor A Ta frumusețe și strălucire Încadrează-ți arcul și propășește Pentru adevăr când împărătește Popoarele vor găsi viețuire Smirna și aloca îmbălsămează
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
poeziilor. Ex. “Degere focul răimea”; Visul împlumbat în vise”; ș.a. Ca procedee stilistice, autorul folosește: metafora, repetiția, oximoronul: Ex. “Sunt aripi de-nălțare și cădere / În lunga noastră scurtă viață ... ” (Rugă fără sfîrșit - 5). “Sunt rupt în două ca o trestie la mal” - spune poetul, în lupta dintre pământesc și ceresc, eterna dispută a omului. Faptul că participă la ridicarea unui edificiu spiritual care nu se va dărâma în timp, îl îndreptățește să se socotească un zidar, un meșter care adaugă
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
noapte, cănd dormeai, veni; parcă-nflorea o denie de prun în părinteasca Lui privire: M-am abătut pentru rămasul bun, că mâine Eu merg la răstignire Și-atunci când te-i trezi când o să-ți fie sete o să-ți întindă-n trestie - burete cu-oțet și cu venin, dar Eu îți las în pânză lunii, la vecin, trei picături de roua să te-adape.” Își șterse celelalte izvorâte-n pleoape, și plecând ne-a spus atât, doar: ”Pace vouă!”, te-a sărutat
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344635_a_345964]
-
este o energie, dublură ascunsă a celui în viață însă plină de forțe care pot distruge viul. Umbra poate să rămână blocată pe Pământ în momentul detașării sufletului de trup. Se spune că dacă un meșter zidar măsoară cu o trestie sau cu un băț umbra unui om și, apoi îngroapă în fundația unei case obiectul, care a servit la măsurat, omul a cărui umbrăa fost furată moare după patruzeci de zile de la acest ritual, transformându-se apoi în stafie, care
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
necunoscute energii". Confesive în substanța lor intimă, poemele utilizează subtile trucuri retorice pentru a echilibra emisia lirică și pentru a dubla existența în sine prin reflecția artistică: "Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfârtecată/ Prin mărăcinii filosofilor". Originalitatea vine din aparența de lume faustiană, din tensiunea premonițiilor: "Văzând stâlpul de foc ce se depărta/ Un muribund ar putea să se ridice din mijlocul/ Flăcării și să caute/ obloane secrete
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
zboară Dincolo de munți și de ape, De cer și de pământ. Copilul vesel se roagă mai ușor. El este lângă înger zi și noapte. Clopotul anunță peste sat slujba, Biserica mică devine mare. Îmbrăcată în flori, Cu un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
români. Așa am început să-mi pun sufletul pe hârtie (cum îmi place mie să spun) fie în versuri, fie în proză. Din 2011 m-am mutat pe lângă Brăila, din dragoste de Dunăre și de salcâmi. În gradina mea cu trestii și papură scriu și pictez când inspirația îmi dă târcoale...” (George Roca - Rexlibiris Media Group) Referință Bibliografică: Mihaela NEACȘU - FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) / Mihaela Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1163, Anul IV, 08 martie 2014. Drepturi de Autor
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
Așa am început să-mi pun sufletul pe hârtie (cum îmi place mie să spun) fie în versuri, fie în proza. Din 2011 m-am mutat pe langă Brăila, din dragoste de Dunăre și de salcâmi. În grădina mea cu trestii și papura scriu și pictez când inspirația îmi dă târcoale...” (George Rocă - Rexlibiris Media Group) Referință Bibliografica: Mihaela NEACȘU - NU POT SĂ PLEC (POEME) / Mihaela Neacșu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi de
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
s-a demolat în sine a făcut implozie de bucurie căci totul a înflorit nădejde ca să înoți în sfârșit Ca un pește de fildeș duios în oceane de Cer.titudine în ea și în EL ai renăscut minunatule ca o trestie aprigă ca un fluier de soc ce mult zice cu Foc din PreaBlândul soroc ca o silabă de clipă n.eter.minată Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.
POEM HIERATIC XXXIX TREZIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360483_a_361812]
-
Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Perpetuum Doar un cuvânt, sau o idee poate Va pune Universul în mișcare- Coordonate inedite toate, Cu viața-n permanentă transformare. Cuvântul plin de taină ori banal, Firav precum o trestie ușoară, Ca șopotitul apelor la mal, Ca nesfârșitul zilelor de vară. Cuvântul-bici, cuvântul-adiere, Tăios ori mătăsos, de catifea, Ce dă putere tuturor să spere, Când aripi își întinde vremea rea. Nu măsurăm cu clipa sau cu anul, Un timp nefragmentat
PERPETUUM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360644_a_361973]
-
împărtășit pe sprânceana Mirului. Piroanele s-au prefăcut în Potir de aur strălucitor. Buretele a absorbit zenitul din zâmbetul Fecioarei. Oțetul s-a prelins în fagurele de miere al Neamului Daco-Român. Fierea s-a preschimbat în figure de albine, iar Trestia s-a frânt în unda unui nufăr. Sulița s-a smerit incrustându-se în Sceptrul prea doritei păci. Țarina Olarului a rodit un camp de narcise. Infinitul a tras la sorți Viața. Mironosițele tămâie cu dorul lor Slava Prea Frumosului
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
zboară Dincolo de munți și de ape, De cer și de pământ. Copilul vesel se roagă mai ușor. El este lângă înger zi și noapte. Clopotul anunță peste sat slujba, Biserica mică devine mare. Îmbrăcată în flori, Cu un covor de trestie pe jos, Își așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
ochi de topaz, decazi. Balaurul numără sumerii, umbrele, șomerii suferă, oamenii mor. Vulturii, soarele, șacalii, cară-le hoit cu hoit. Ahoe, strigă, elevul Goe din capul statului pe șezut. Îl doare pipota, leafa-i modestă, din est vin esticii, mestecă trestiile, hipopotam. La prânz vin zânele, aduc osânză dulce cu căpșuni. Luna e udă, soarele-asudă, oamenii mor. Ce e viața, râde paiața, mor spectatorii, doar biata Lori, văduvă plânge, încet ea strânge ca un melc gri. Atâta jale, mor cu milioane
DE CE AŞ FI TRIST? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360123_a_361452]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > POEME DE GEO GALETARU Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului CLIPA ȘI EXTAZUL Poezia și acidul acestor bolboroseli scânteietoare. Înaintezi pe suprafețe imprecise. Mai indecis Ca trestia de lângă lacul auriu. Lucrurile și cheia cu care se intră în lume. În pauza dintre două crime gemene. Perfect conștient. Apa din vis. Cuvântul Care mărșăluiește prin ținuturi iconoclaste. Vestigiile aspre ale memoriei. Un scâncet În iarba albastră a copilăriei
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]