1,332 matches
-
elementul de mister ce este asociat gestiunii economice, atribuindu-și un acces privilegiat la acesta, acces ce le conferă o distincție socială deosebită... Scriind doar sub specie temporis, ne irosim aproape firesc în atitudini parțiale și disparate, față cu degradarea triumfătoare a sistemului nostru economic (în eventualitatea că am avea vreunul) și fără a furniza în timp optim remediile, terapiile de atenuare sau vindecare a "bolilor" ce frămîntă organismul nostru economic, aflat într-o atît de mare suferință încît nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a subzistat la poporul german, ca nefiind înlocuită, ca la cel francez, sau englez, de ideea suveranității teritoriale sau naționale mai apoi. Totul a început în "epoca luminilor", cu constituirea doctrinei umaniste, produs al laicizării eticii creștine și al raționalismului triumfător, o doctrină individualistă ce-și pro-pune apărarea drepturilor omului pretutindeni în lume, ideal umanist ce s-a născut în Franța, din scrierile lui Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
zgomot și mâna dispăru fulgerător. Luminile s-au aprins spontan. Urale, aplauze, felicitări. Timpul trecea. Rafael trăia în modestie și glorie. Nu era atras de bogățiile pământești. Avea șaptezeci de ani când Mihai Vitezul primul unificator al țărilor române, intra triumfător în Alba Iulia. Acesta auzind de clarviziunile și miracolele lui Rafael îl invită la palatul domnesc. -Te numesc prinț al Ardealului, Țării Românești și Moldovei-sună tunătoare vocea lui Mihai. -Măria Ta, nu vreau onoruri nici bogății. Bogăția mea este bogăția
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
zgomot de fierărie, descriind cercuri tot mai largi, făcându-i să se tragă înapoi pe spectatorii care râdeau în hohote. Unii, precum acel invitat cu pantofii bine lustruiți, încercau să împingă bestia cu vârful piciorului. Proprietarul titirezului avea un aer triumfător. — Nu mă înșel, el este? te-am întrebat, retrăgându-mă din fața oamenilor care băteau în retragere. — Da, strașnic a mai îmbătrânit, nu-i așa? mi-ai răspuns, cercetându-l pe omul cu titirezul. Era un cunoscut disident expulzat din Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
regăsi în orășelul ei de lângă Stalingrad, se lăsă convins să rămână la ea și începu să muncească într-un depou al căilor ferate. Cea de-a treia aniversare a victoriei se apropia, orașul era împânzit de pancarte roșii-aurii, cu lozinci triumfătoare, cu chipurile radioase ale soldaților-eroi. Pavel avea strania impresie că oamenii din jurul lui vorbeau despre un alt război și credeau tot mai mult în acel război care era inventat pentru ei în ziare, pe pancarte, la radio. Vorbi despre războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în tot felul de moduri fermecătoare, îi va asigura și îi va proteja viitorul. De aceea el nu trebuie să o lase să-i scape. Trebuie să facă lucrul pentru care a venit. Trebuie să-l aducă pe tînăr acasă triumfător și să fie condus la altar în semn de recunoștință. Ea dă întregii povești o notă comică, însă din aceasta înțelegem tot ceea ce trebuie înțeles 104. Acest stil indirect liber, care predomină în întregul citat, cu excepția primei și ultimei propoziții
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
explorare, de la călătorii la religie. Materialul este aranjat cu grijă în categorii ca : expansiune și concentrare, macrocosm și microcosm, păcat și mântuire, credință și rațiune, absolutism și democrație, "atectonică" și "tectonică". Prin stabilirea unor astfel de analogii universale, Meissner ajunge triumfător la concluzia că epoca barocului a prezentat conflicte, contradicții și tensiuni în toate manifestările ei. Ca și colegii lui, Meissner nu-și pune niciodată întrebarea simplă, dar fundamentală dacă nu cumva aceeași schemă de contrarii n-ar putea fi dedusă
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de voința de luptă pentru pace* - capitalismul fiind considerat responsabil de războaie - ea a fost întreținută, începând cu anii 1929-1934 și cu criza economică mondială, de opoziția maniheistă dintre un capitalism în criză ducând la mizerie și o economie sovietică triumfătoare grație planului cincinal*. Anticapitalismul a servit și la justificarea terorii* instaurate de puterea comunistă. Această viziune a fost reconfortată și de victoria sovietică din 1945, înainte ca propaganda sovietică și chineză să înceteze a mai da naștere vreunei iluzii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după atacul german contra URSS. Considerând că un centru conducător al partidelor comuniste nu mai este necesar, și tot la ordinul lui Stalin, Dimitrov proclamă autodizolvarea IC, pe 15 mai 1943. Acum, el se concentrează asupra Bulgariei, unde se întoarce triumfător pe 4 noiembrie 1944, în ajunul alegerilor care dau câștig de cauză partidului său, Frontul patriotic, dominat de PC bulgar. în 1946, Dimitrov inaugurează noțiunea de „democrație populară*”, distinctă de dictatura proletariatului, în care socializarea ar fi graduală, respectându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aici metodele rudimentare de evacuare a pământului de către muncitori, care erau adesea deținuți în închisorile Gulagului. =CULTURA= 13. Acest tablou al pictorului comunist Edouard Pignon constituie, din partea acestui mare prieten al lui Picasso, o dublă contestare a artei abstracte, din ce în ce mai triumfătoare, și a realismului socialist impus de PCF. El a fost expus în cadrul unei expoziții de la Paris intitulată „Muncitorii” (1952), când PCF contesta sosirea noului șef al NATO generalul Ridgway - acuzat că ar fi condus războiul bacteriologic din Coreea -, și tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bilanțul acesteia va fi cumplit: 70% din membrii Comitetului Central aleși în 1937 sunt eliminați în mai puțin de doi ani, 80% din membrii intrați în partid în 1920-1921 sunt epurați sau eliminați în 1937-1938. După 1945, în contextul stalinismului triumfător al anilor 1946-1952, partidul se confruntă cu jdanovschina, apoi cu Războiul Rece*, supus unei noi uniformizări ideologice și unei epurări limitate. Natura partidului: spre emergența unei caste privilegiate? Existând încă din primii ani ai regimului, acest sistem se întărește și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Caracteristică pentru mentalitatea niponilor este creșterea neîncetată a ratei economisirii. Actualmente, ea se ridică la 17% din venitul net, față de 12% în 1988, mult superioară ratei investițiilor, în ciuda unui nivel al dobînzii apropiat de zero. Acesta este capitalismul japonez, altădată triumfător, dar clientelar și paternalist. "Miracolul japonez" a devenit un clișeu. Potrivit revistei Fortune, printre cele mai mari 20 întreprinderi din lume, 9 sunt japoneze și numai 6 americane. Dar, dintre primele 20 cele mai profitabile, 12 sunt americane și nici una
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
eutihienilor. S-ar părea că putem detecta o ușoară deplasare spre monofizism: pasajele în care Roman subliniază umilințele și suferințele lui Cristos sunt rare chiar și în imnurile dedicate Patimilor Mântuitorului și el preferă să-l vadă pe Cristos mereu triumfător. În reprezentările sale fantastice și poetice un loc central ocupă economia faptelor lui Cristos (care se potrivea mai bine cu activitatea omiletică și liturgică a lui Roman), reprezentată mai ales de coborârea în infern și de cruce; neliniștitoare este întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a-și vedea eliberat poporul din captivitate. Intriga reușește. După o luptă și un asediu celebre, cetatea Babilonului s-a predat perșilor. Ultimul rege al dinastiei neobabiloniene - Nabonid (555-538 î.e.n.): odată detronat independența Chaldeei s-a pulverizat. Cyrus intră triumfător în capitala marelui imperiu, dărâmă turnul Elemenanki și zidurile de apărare, îi alungă pe ghicitorii țării, care jurară răzbunare și îi eliberă din captivitate - ca preț al trădării, pe frații lui Daniel. In zadar fiul lui Nabonid, Bel - Sar - Usur
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
un protest masculin împotriva feminității pe care o descopereau în ei înșiși, fie prin cultul femininului, legat de critica și de "deconstruirea" valorilor masculine. Slavici se situează între cei doi poli: opera sa este, fără îndoială, o pledoarie pentru feminitatea triumfătoare, dar și o demonstrație a bărbăției luptătoare. Scriitorul se apropie mai degrabă de ceea ce Otto Weininger scria în ultimele sale fragmente și aforisme: "ura față de femeie nu este decât ura insuficient depășită a bărbatului împotriva propriei sexualități"144. Femeia pare
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
S. Stratton când acesta avea 5 ani, o înălțime de 63 cm și cântarea 7 kg. Barnum a realizat un adevărat eveniment de relații publice din căsătoria "generalului" Tom Thumb (Tom Degețelul) cu o pitica. După o serie de turnee triumfătoare prin SUA, în cadrul cărora Tom Degețelul și-a încântat auditoriul cu o serie de monologuri comice, cântând și dansând, Barnum l-a dus în Anglia. Europenii erau obișnuiți însă cu piticii și succesul nu a fost cel scontat. În această
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
lasă donatorii fără urmași direcți [Assouline, 1997]. Unele hoteluri private oficial înregistrate în ghidurile turistice atestă această bogăție culturală, precum cele din zona parcului Monceau, astăzi înghițită de birouri, dar care în secolul XIX era spațiul de reședință al burgheziei triumfătoare. Muzeele Nissim de Camondo, Cernuschi și Jacquemart-André, acesta din urmă la o oarecare distanță pe bulevardul Haussmann, adăpostesc colecții de mobilier, de picturi datând din secolul XVIII sau de pe timpul Renașterii italiene sau colecții de artă orientală. Vorbind despre muzeul
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cu adevărat numele unui individ, ci cel al unei linii descendente, care îi înscrie pe cei care îl poartă într-un trecut și un viitor comune, trăite prin împuternicire. Nobilimea a fost cea dintâi care a realizat acest miracol. Burghezul triumfător a înțeles și el că eternitatea trecea printr-o alianță cu cei ce nu știau să moară: aristocrația elitelor. III / Spațiile burgheziei Orașul, de multe ori abordat de științele sociale drept o problemă a societății de azi, este totuși un
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
O anchetă pe lângă un număr de patroni recenți, antreprenori de primă generație, care au acumulat averi considerabile în câteva decenii, subliniază foarte bine caracterul ineluctabil al acestei internaționalizări [Pinçon, Pinçon-Charlot, 1999]. O societate capitalistă care prosperă reproduce astfel propensiunea capitalismului triumfător în extinderea mondializării, în exercitarea puterii sale asupra internaționalizării câștigurilor. Concurența intercapitalistă stă la baza diferitelor fuziuni și achiziții peste tot în lume. În universul pieței și al liberalismului, fie învingi, fie mori, fie te dezvolți și absorbi concurența, fie
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
așa cum este el și astăzi, în care exercițiul fizic controlat este și o ocazie de întâlniri mondene. Primii interesați, de multe ori și inovatori în materie, nobilii erau, în timpul secolului XIX și mai mult în timpul secolului XX, însoțitorii unei burghezii triumfătoare. Monique de Saint Martin notează că, dacă bicicleta n-a avut decât o scurtă existență mondenă, a fost totuși la începuturi un monopol al înaltei societăți. Clubul Omnium a fost "fondat la Paris în 1890, la inițiativa prințului Sagan și
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
susțin în motivul ontologic al fragilității materiei, esențială condiție de posibilitate a memoriei. Ceea ce este în măsură să fie salvat este „rămășița“ pe care dialectica hegeliană o condamnă, triumfătoare, la tăcere. Ruina reprezintă condiția lucrului lăsat în urmă de armatele triumfătoare ale istoriei și care transformă înfrângerea în profeție. E singura care o poate face și, prin urmare, singura care are privilegiul de a-l primi, în sânul ei, pe Mesia. Programul istoriografiei materialiste este sintetizat de Wohlfarth: „The «epistemo critical
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
erezia, Filip al II-lea s-a arătat a fi neputincios în fața "săracilor". Chiar în momentul în care victoria de la Lepanto îi satisfăcea ambiția, proprii săi supuși îi aduc cea mai crudă ocară. Ei îi oferă generalisimului cruciadei imaginea ereziei triumfătoare; suveranului care visează să domine Europa ei îi dovedesc neputința sa de a se face ascultat de propriile sale state. În zadar îl înlocuiește Filip pe ducele de Alba cu don Juan de Austria, gloriosul învingător de la Lepanto, el nu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Isabelle-Claire-Eugenie, fiica lui Filip al II-lea și a Elizabetei de Valois. Acest proiect, care pregătește embrionul unui nou imperiu occidental, determină Liga și pe parlamentari să înceapă negocierile cu Henric de Navarra. După ce a abjurat religia protestantă, el intră triumfător în Paris (22 martie 1594). Ambițiile de hegemonie europeană ale lui Filip al II-lea s-au spulberat. Moartea sa, cîțiva ani mai tîrziu, nu înseamnă totuși sfîrșitul intențiilor imperialiste ale Habsburgilor: ele vor constitui de acum înainte preocuparea ramurei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
este agravat de în-frîngerea suedezilor lui Oxenstiern de armatele împăratului, la Nordlingen (1634), și de spectaculoasa împăcare a împăratului cu Electorul de Saxa. După atîția ani dificili, Ferdinand II, care nu a făcut decît să consolideze tendințele sale imperialiste, iese triumfător. Pentru Richelieu și ministrul spaniol Olivares, timpurile abilităților diplomatice au trecut. Europa statelor naționale, între care pe primul loc se află Franța, trebuie să pună capăt ambițiilor imperialiste ale Habsburgilor. Se anunță o nouă înfruntare care va dura mai mult
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aproape un secol și jumătate, luptelor dintre Habsburgi și Franța. Tratatele de la Westfalia și Pirinei anunță sfîrșitul definitiv al tentativei de unificare imperialistă a Europei de către Casa de Austria. Acestea dau naștere unei noi Europe în care se afirmă forța triumfătoare a monarhiilor naționale. Echilibrul european învinge, fiind bazat pe frica reciprocă a națiunilor egale ca importanță. Va trebui să se aștepte Revoluția franceză pentru a se naște o ideologie capabilă să justifice o nouă tentativă de unificare europeană. Tratatele de la
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]