1,097 matches
-
și asupra mea, ca un lighean de lături pe care îl primești, trecător nevinovat, de la cine știe ce fereastră de mansardă. Sufăr, fiindu mi silă de mine cu mult mai mult decât de ceilalți, fiind totuși conștient că prin slăbiciunea mea întrețin trivialul conflict. Dovada : în ciuda hotărârii luate, când, după dejun, ea mi-a adre sat, pe un ton destul de sfios, rugămintea să o acompaniez la o mică promenadă prin grădină, m-am învoit imediat. Scuza singură ce o pot invoca este că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru a-și sublinia noblețea. Autoarea a făcut tocmai din acest personaj placa turnantă din Dimineață pierdută : acea psihologie mobilă care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și amintirile ei involuntare, fără grija ei pentru etichetă și nostalgia după lumea în care aceasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-i lipsesc borcanele de carne În untură. Frecvența și consistența pachetelor vin și din grija părinților săi pentru ulcerul fiului care a ajuns soldat din cauză că statul socialist veghează la siguranța teritorială a țării, fără să se Împiedice În amănunte triviale. Numai că locotenentul Îi Înjumătățește tot ce primește de- acasă, stau acolo În biroul lui din pavilionul dormitorului și rîd și glumesc și, după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochelarilor, încercând să găsească un loc pe care să-și rezeme piciorul, străduindu-se să se apuce cu mâinile de marginile curbate și tăioase ale barelor. Dar erau prea înalte și el nu era îndeajuns de puternic. Încurajările spectatorilor deveniseră triviale. O figură autoritară se detașă din mulțime, Nesta Wiggins în bikini, care strigă: — Încetați cu râsul! Ajutați-l! Cuvintele ei stârniră noi hohote de râs. Dar Nesta nu putea face nimic, pentru că Emma refuza mâna pe care i-o întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în circulația intensă a informațiilor specifică rețelelor informatice. Contactele pe care le induc sunt periculoase, relațiile legate pot fi de asemenea "periculoase" (ecou trivial la imprudența nietzscheană), dar exprimă foarte bine inocenta vitalitate a unui puer aeternus, a acestui copil etern care, fără asigurare, fără parapetul unui adevăr stabilit, trăiește zi de zi diferitele enigme ale existenței umane. Există pudoare și delicatețe în acest
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
colectiv. În acest sens putem vorbi de "corp mistic" sau, mai mult, pentru a relua terminologia teologiei catolice, de "comuniune a sfinților". Adică de o legătură spirituală, am putea spune virtuală, ce transcende spațiul, ce depășește îngrădirea identitară. În mod trivial, "a exploda" în celălalt. Rețelele informatice favorizează o astfel de explozie. Așa se face că în anumite momente ale anului, asemenea unui comput al calendarului liturgic, observăm adunări în "locuri sacre" specifice (locuri "conectate", pentru a folosi un jargon la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
soi de "luxație" generalizată a diverselor membre ale corpului social. Iată deontologia în gestație. Este alcătuită din demobilizarea în raport cu valorile esențiale pe care modernitatea și le-a stabilit ca obiectiv. O "delăsare" care se exprimă prin multiple expresii familiare sau triviale: a fi cool, a nu-și bate capul, a fi în largul său..., dar al cărei numitor comun este ruptura principiului realității care a fost marele ideal modern. Într-o formă ușor ironică, putem vedea în toate aceste manifestări expresia
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o poezie în care dragostea este principalul referent, sursă și scop a tot și a toate, dar mai ales a artei, pe care poetul o radiografiază atent, dezvăluind cu naturalețe gesturi, jocuri erotice, care nu numai că nu au nimic trivial, dar, mai mult decât atât, păstrează o notă de rafinament, pe care seducător rasat, poetul o adaugă în jurnal blazonului său. Stampe de suflet - Remus Valeriu Giorgioni: pisarul și vântul Alcătuită în maniera unui curriculum vitae, începând cu ultimele date
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceluiași eu, sunt, prin extindere, fețele tragi comice, posibile, ale vieții, dar, se sugerează, numai unii au curajul - poate nebun - sau forța să și le asume ori măcar să le conștientizeze existența, jucând, printre altele, și rolul de sadic al clipei triviale. În context, numai cu aceste chipuri, cerșind sau râzândricanând, se poate îndeplini condiția unei bune hălăduiri pe străzi, și anume deschiderea spre lucrurile de jos și / spre cele de sus simultan. În această litanie-confesiune, condiția dramatică a celui prea lucid
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bucată bună de suflet / o bucată bună de moarte / de veșnicie... Și, dacă are presimțirea ruperii apei, aceasta înseamnă promisiunea nașterii unei galaxii pline de diamante / de lapislazuli / de mântuiri. S-a împlinit astfel ciclul care a început prin cununia trivială, a rămas parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui ceva invers spre nimic, charisma, a reluat disperatul strigăt quo vadis domine, pentru ca după multe alte praguri sau gropi să aibă revelația divinului în tot și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu ochii la ceva aflat invizibil de departe, cu ciocurile paralele, marcând aerul. Alternează, se sincronizează, unduindu-și strigătele la unison. El vede ceva în perechea care face piruete. Un indiciu despre propria lui descompunere. Și atunci, printr-o telepatie trivială, pe care până și știința o poate explica, ea îi citește gândurile: De ce te-ai întors? Pentru Mark? Sau pentru ea? Nici măcar nu poate face pe prostul. Surâsul ei se transformă în rânjet. — Toată lumea a văzut. Evident. —Ce să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
superioară, fină, sensibilă. Pentru Fred este femeia unică, ideală: Într-o altă situație, aflându-se în grupul zgomotos de amici, Fred o urmărește cu privirea admirând-o: " În contrast cu doamna T. este descrisă Emilia Răchitaru de către Fred: În cazul acestei femei triviale, cu excepția lui Ladima, perspectivele cad de acord, până la un anumit punct. Nu-i decât malefică prin platitudine și prostie, prin frivolitate și adorația pentru trupul său așa după cum remarca Fred: Pentru Ladima însă, "Emy", așa cum o numește în scrisori, este
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe triviale, izvorît, de fapt, din spaima adîncă În care trăiesc, ca și cum s-ar teme că, dacă, În această lume - de o agresivitate primitivă și o rapacitate brutală - in care sînt nevoite să-și cîștige cumva existența amară, s-ar Întîmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții și gesturi asemănătoare: glume triviale, rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se strîng În jurul lui plîngînd, jelind, implorîndu-l să-i ajute și să-i scape pînă cînd, În cele din urmă, Înnebunit parcă de glasurile lor, locotenentul Își astupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Polițistul ieși trîntind ușa. Lanark mîncă, bău ceaiul fierbinte și se gîndi: „Adunarea a început lucrările din a doua zi“. Reluă călcatul. Ori de cîte ori se oprea, se simțea atît de ticălos și de inutil, de ticălos și de trivial, că își mușca mîinile pînă cînd durerea era o scuză pentru urlete, deși sunetele erau stinse și lipsite de dramatism. Un alt polițist îi aduse prînzul, iar Lanark îl întrebă: Cînd voi putea să-l văd pe magistrat? — Curtea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cap, simțindu-se din nou murdar. Trei căni de ceai, trei farfurii cu chifle stăteau lîngă platformă. — Viața mea se mișcă în cercuri, își zise el. Voi reveni vreodată în acest punct? Nu se mai simțea ticălos, ci doar trivial și inutil. Un alt polițist deschise ușa și zise: — Afară. Haide. Afară. — Aș mai vrea să mai stau puțin aici, zise Lanark fără vlagă. — Haide, afară. Ăsta nu-i hotel. Fu condus spre un birou. Un alt sergent se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de o mare cultură dar... Îl privi în ochi și declară senină: Prezența lui nu mă înfioară. Cristescu începu să râdă. Afirmația, în gura Melaniei Lupu, avea o savoare cu totul particulară. O spusese firesc, cu convingere, fără nici o nuanță trivială. Acum, părea surprinsă de râsul maiorului. ― O căsătorie dacă nu e întemeiată pe dragoste nu are după mine nici o perspectivă. Iar cu timpul, domnul Van der Hoph ar fi încercat o mare dezamăgire. ― Poate că era dispus să treacă peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pacea. Iar ea, în loc să-l ajute, nu realizase nimic până acum. Închise telefonul, promițând încă un raport al progreselor mai târziu în cursul serii și se întoarse la mașină, grijile ei anterioare legate de Orli părându-i acum rușinos de triviale. O bună bucată de vreme rămase tăcută, luând în considerare o calamitate și mai mare: un al doilea eșec, total. Uri continua să conducă fără să pună întrebări. În momentul în care opriră în fața cabinetului de avocatură, se lăsa întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
impresia că îl așteptase. Așa sunt ei, se gândi Ulitin. Le place să învăluiască totul în mister. Tânărul călugăr era agitat și vorbăreț și părea cu nu este în stare să îl privească pe Ulitin în ochi. Poveștile sale erau triviale, pe alocuri chiar isterice. Îi aminti lui Ulitin de copii în ajunul unei sărbători. Poate că e sărac cu duhul, gândi el. ă Ați venit să îl vedeți pe Părintele Ambrozie, spuse călugărul, al cărui nume era Fratele Innochentie. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
iar lui Îi e frică de intimitate. Pe de altă parte, mintea ei se mișcă rapid de la particular la general. Fie din cauza faptului că a citit mult, fie pentru că e bibliotecară și trebuie să răspundă unor Întrebări care merg de la trivial la cosmic, Margot are intuiții bruște care Îl uimesc pe Wakefield ca și cum ar veni din propria lui minte. Merg la matineuri, cînd afară este Încă lumină și ies din sală după căderea Întunericului și totul pare schimbat. Realitatea este atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
publică», Bogdan-Pitești a avut cea mai aleasă societate ani de-a rîndul (...) Numai la Bogdan-Pitești puteai să bei cafea între Luchiani și Iseri, numai la dînsul puteai vorbi între Ressu și Brâncuși, numai acolo, conversația, delicată și lubrică, rafinată și trivială, își găsea, între pereții ornați, adevăratul cadru. (...) Era din marea veselie, în trupul cel mai puroios. Ce generații de vechi boieri se strînseseră, ca un bălegar nemernic, pentru nașterea acestui singular pămînt? Și dacă sînt oameni născuți să fie fecunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare” este vituperată și în articolul „Statuia lui Jules Laforgue“: „Mizerabila nevoie a spiritului omenesc de a clasifica, de a topi ceea ce este solitar și propriu în aliajuri triviale, l-a clasat, ca pe mulți, în mișcarea simbolistă. Această grupare de elemente disparate, și cîteodată valoroase, a trebuit să răzbească, în atenția greoaie a publicului, mulțumită aceluiași factor și aceluiași procedeu de rînd: numărul și iureșul. Pe steagul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o situație delicată și complexă, și ajungi să te întrebi dacă alchimistul care a fermentat din talent și modernism aceste poeme n-a vrut să-și bată joc de cititori”. Vinea vorbește de un „simultaneism abstract și problematic”, uneori „excesiv de trivial”, care „o fi foarte energic și tare, dar în tot cazul e lipsit de ceea ce e esențial, de poezie”. Zone, cu care se deschide volumul, e privită ca „o încercare de poezie cubistă, probabil”. În „La chanson du Mal-Aimé“, recenzentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care rămîne ca o adiere de idealitate față de trivialul și violența stilului la modă acum - o statornică aspirație față de acea dhvani indiană”. Vorbind despre Sburătorul (literar), autorul apreciază lipsa unei „doctrine precise”, însă „larga ocrotire spirituală a tuturor inovatorilor” și „bunăvoința față de ereziile moderniste” a unui „om de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]