504 matches
-
i se încheagă în perii din blană, încununând-o cu țurțuri străvezii. Oamenii îl lasă mai departe să doarmă, se uită doar la el. Își suflă în pumni, își trag căciulile și mai bine peste urechi, se bat peste brațe, tropăie. Deși nu s-a luminat, felinarul se stinge. Poate s-a stricat. Oricum n-are nici o însemnătate, cei care așteaptă autobuzul nu au a se duce altundeva. Câțiva pufăie din țigări, prin aburul alb al vieții. E liniște, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se apropie cu mare greutate, de parcă fiecare atom s-ar împotrivi. Și de ce să nu se împotrivească? Cine are chef să fie aici? În această dimineață crâncenă cu treizeci de grade sub zero, cine să vrea să se miște, să tropăie în stație, să se urce cum o putea în autobuzul care gâfâie gata să facă infarct, să rămână acolo agățat cine știe cum, într-un picior, într-o mână, înghiontit din toate părțile, pentru ca în sfârșit să coboare înapoi în aerul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trecu pe lângă pântece, lamă care era pentru el cornul adevărat, negru și neted, cu vârful alb, și Enrique, care trecu pe lângă el și se Întoarse pentru a ataca din nou, era chiar trupul masiv, fierbinte și Însângerat al taurului care tropăi pe lângă el și apoi se Întoarse ca o pisică și-l atacă În timp ce el Își Învârtea Încet capa. Apoi taurul se-ntoarse și mai atacă o dată, și, pândind vârful cuțitului În mișcare, Paco Își duse piciorul stâng În față puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Picadorul a Îndreptat scările și s-a aruncat În șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
succesive Îți mai scapă cîte-o piesă pe covor, rostogolindu-se printre hîrtii mototolite, printre ciucuri, o cauți ore-ntregi pe sub canapea, pe sub fotolii, uneori n-o mai găsești. Și dacă e prețioasă, faci niște inubliabile crize de isterie solitară, tremuri, tropăi, răcnești scurt, apoi o Înlocuiești cu alta. Important este ca ansamblul să funcționeze. Pe urmă șlefuiești lucrarea Încă o dată, precum Spinoza lentilele, corectezi, rescrii, recompui Întreaga povestire În așa fel Încît să capete o structură prismatică fără cusur, n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecătorilor, și muribunzi ducîndu-și degetele la gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau În mocirlă printre ruine și partituri. Aveau tancuri frumoase, ofrande muzicale de 8 milimetri, gloanțe, suite, lagăre de exterminare și generali În noapte care ciopîrțeau În arpegii curve inocente. Primul general distins de care Îmi aduc aminte e Peter O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de prisăci și scutirea de dări a 12 poslușnici. Și din nou „supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai văzut lupul.” „Ba da! Si sunt mai mulți, nu numai unul!” „Unde, măi Stane?” am sărit eu, ca mușcat de șarpe. „Uite acolo, în urmă. Merg amișunând urmele noastre.” M-am întors și ce să vezi? Vreo șapte jivine tropăiau în urma noastră, ridicând din când în când capul, să vadă ce facem. Si ce era de făcut? Când și-au dat seama și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem înainte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat să-l ajung... A Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu i-ar părea că tropăie. După cum schelălăiai, l-ai visat pe motan. No'p, își rotunjește el botucul. Eram la Aspen, în Colorado. Tu un' te duci? Ei, am și eu o Franță interioară, o Italie interioară, o Elveție interioară. Am castelul meu în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Romanul care se scrie Singur. Superb, doamnelor și domnilor, iar Iepurele acesta și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Curtea Marțială te mănâncă dacă mai faci așa ceva!!! Mirosea a pucioasă și burnița. O ceață lăptoasă bloca privirea la vreo cincizeci de metri în față. Lipit cu pieptul de malul de pământ, cu apa murdară scurgându-i-se pe trening, tropăind cu adidașii în mocirlă și strângând între mâini metalul rece al armei - nici armata n-am făcut-o, ce caut aici, Doamne, Dumnezeule?! -, observă zeci de tancuri care se îndreptau către ei. I se păru că vede și un agent
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cap, continuându-și rugămințile. Fără să reflecteze prea mult la urmări, Olga neavând altă soluție, i-l arătă pe copilul Inei. - E băiat, nu? voi el să știe... - Dar ce băiat! Dumirit, țiganul și cu cei din preajma sa Începură să tropăie într-un ritm îndrăcit cu cizmele pe pardoseala culoarului. Olga rămase o vreme cu copilul în brațe privind spectacolul inedit ce se desfășura dincolo de geam. După câteva clipe, tatăl copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Întâmplă Întotdeauna când văd o picătură de sânge uman, Îmi dădea o stare dementă de exultație; mă uitam Încordat cum o fiară o doboară pe cealaltă, voiam să văd cele mai mici amănunte ale luptei, strigam isteric „Hai, Leul!“ și tropăiam pe loc, apucat de o febrilitate bolnăvicioasă, neînțeleasă, astfel că mama mea era forțată să-mi ardă câteva perechi de palme pentru a mă smulge din starea aceea. Eram dezamăgit și multă vreme mă concentram pentru a reține cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i sugă foile roșiatice. Înfule cară, mârâind și privindu-se chiondorâș. Puțică își băgară limbile vinete în conservele golite, lingând fundurile cleioase. Stai ! strigă iar Calu și iarăși încremeniră, mai puțin Pârnaie, care își marca, în acest fel, protestul. Calu tropăi nervos, apropiindu-se de Faraon. Întinse mâna și îl măsură neîndurător. Acela se făcu mic și dădu să se ascundă în spatele portierei. Fălcile îi erau încă umflate de dumicații nemestecați. Cum însă degetele lui Calu începură să se strângă încet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și am știut că ne vom Întoarce la vechiul nostru mod de a fi la un moment dat. Între timp, trebuia să ne mulțumim să ne gândim una la alta de la distanță. 11 —Gata, copii, liniște, anunță Kelly care intră tropăind În sala de conferință cu tocurile Înalte pe care le purta În fiecare zi. A apucat cineva să citească Buletinul de Bârfe azi? — Normal, șuieră Leo din celălalt capăt al mesei de sticlă care părea să se potrivească mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușor univers balcanic, universul mărunt, fac din volumul Mariei Banuș o înmănunchere de căutări încrâncenate de formule, de parcă poeta nu s-ar fi dezvăluit luminii într-o haină proprie niciodată: "Cercul se-nchide/ Ții minte cum nechezau sălbaticii mânjii?/ și tropăiau departe de mângâietorul lanț al părinților. Ții minte cum scuturau coama în vânt?... Dar în ultima clipă simt,/ atingându-le umărul,/ cum intru prin ei în iarba sălbatică,/ și iarăși ating stelele, frunza, merele." Nina Cassian "Ce-a văzut Oana
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
omul, sapa, păianjenii, amoeba, semințele, târâtoarele sunt în călduri, sunt în stare de efervescență. Timpul își face loc, distruge stabilitatea, timpul este cel al trecerii "(Pedeapsa"). Se înregistrează tot ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
r. 5 6 : „au găsit cu cale să cheme la Adunare și câțiva țărani fruntași” părerea oamenilor de rând trebuie consultată prin intermediul reprezentanților acestora; nu trebuie nesocotită de către autorități înțelepciunea oamenilor simpli; p. 33, r. 18 19 : „Țăranul, când merge tropăiește, și când vorbește, hodorogește” subaprecierea propriilor calități, pe care oamenii simpli o manifestă dintr-un exces de modestie; r. 28 30 : „de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte la nevoile și la fericirea țării” la problemele naționale trebuie să
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de poala cămeșii mirelui". 222 Co-participația ritualică, înțeleasă ca integrare în social a noii familii, are loc la uncrop 223 (bulg. Ykpoп-băutură fierbinte), a doua zi, după masa mare, consacrarea legăturilor realizându-se prin muzică și dans: Noi jucăm și tropăim / Pământul să-l netezim./ Bem, cântăm și veselim / Și din gură chiuim: / Să sărim în hop și-ntrop / Că e ziua de uncrop."224 Dacă o femeie se mărită a doua oară, primul soț fiind mort, în timpul cununiei, o altă femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îi snoba pe prostovanii de partid cu câte un neologism impenetrabil pentru mințile lor mâlite) pe M.R.I.? Poate pentru că realiza că e talentat și superior și îi plăcea să-și bată joc de șeptelul de "soldați credincioși ai partidului" care tropăiau slugarnic pe lângă el. Un alt posibil răspuns ar putea fi decelat și în Pompe funebre, un roman alert, construit pe mai multe planuri, cu mult aplomb vizual și cu o fină vivisecție din lumea cinematografiei și a nomenclaturii pre- și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Bună seara moș Crăciun Lasă-mă-n palatul tău Ca să nasc un Dumnezeu. Dar Crăciun cum auzea Astfel din gură grăia : - Mergi În grajdul cailor Sau În ieslea boilor. Merse În grajdiul cailor Dar caii cum o văzură Începură a tropăi Și iepele a nechezi. - Stați voi cai nu tropăiți Și iepe nu necheziți. Dar caii cum auziră Și mai tare tropăiră. Supărată maica sfîntă Cu grai astfel le cuvîntă : ăă - Fireți cailor să fiți Și de mine afurisiți Și de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Ca să nasc un Dumnezeu. Dar Crăciun cum auzea Astfel din gură grăia : - Mergi În grajdul cailor Sau În ieslea boilor. Merse În grajdiul cailor Dar caii cum o văzură Începură a tropăi Și iepele a nechezi. - Stați voi cai nu tropăiți Și iepe nu necheziți. Dar caii cum auziră Și mai tare tropăiră. Supărată maica sfîntă Cu grai astfel le cuvîntă : ăă - Fireți cailor să fiți Și de mine afurisiți Și de mine pe vecie Mersu-n fugă să vă fie. Oricît
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]