537 matches
-
ați spus? Dumneavoastră, tovarășe Gafton? Captivitate?! Îndrăzniți asemenea... Să văd sprânceana! Repede, repede, să văd cicatricea... și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în zare detu nă. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară‐a pământului, brună, și‐n goană nebună vedea de pe‐ atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună și că‐s menit să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bună și că‐s menit să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boltă ce‐ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU MAMA Deci iată cartierul de târg moldovenesc În pomi e aur și‐ n geamuri galben soare, Desigur că pe mama acasă‐am s‐o găsesc Acu, tata‐ i la uzină pe câte
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un fotoliu Când în suflet este doliu? Pot să stau în pat făr’ grijă Când în trup e-a morții schijă? TEMPLUL MEU CU NOAPTE DENSĂ Timpul în salonul zece Cu fiori prin mine trece, Trece ca un val de tropot Sub un glas dogit de clopot. Hăt în urmă toate-s umbre Cu contururi tot mai sumbre, Iar în față o-ntrebare: Când ajung la capăt, oare? Și la asta se cuvine, Căci așa e foarte bine, Să adaug încă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și spună nimic, toate lucrurile s-ar rezolva între ei. Nu-și vorbiră până în apropiere de Brinac. Să ne odihnim puțin înainte de a intra în sat, propuse el. Se sprijiniră de un gard ca să-și mai odihnească picioarele și auziră tropotul unei căruțe care se apropia venind dinspre St Jean. Era Roche. Trase de hățuri și căruța se opri în dreptul lor. — Vreți să vă duc? întrebă el. Se obișnuise să stea mereu într-o parte, astfel încât să-și ascundă lipsa brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fiindcă va sta ea destulă vreme închingată - și-a spus părerea profesorul... Omul cu fluierul nu a așteptat să fie rugat de două ori. A pornit să cânte o „bătută” înfocată. În acest timp, s-au auzit chiar și câteva tropote pe dușumeaua vagonului și un chiuit scurt. Când cântecul a încetat, a pornit glas din celălalt capăt al vagonului: ― Ar fi cazul să mergem la culcare, fraților, fiindcă au cam cântat cocoșii a doua oară și când om ajunge la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tremurau de emoție. Distanța era atât de mică încât, dacă oamenii lui Honda ar fi strigat, glasurile inamicilor ar fi ajuns înapoi la ei. Chipurile soldaților dușmani se vedeau bine, iar pașii celor douăzeci de mii de oameni, amestecați cu tropotul nenumăratelor copite ale cailor, traversa râul, răsunând în piepturile oamenilor care priveau. — Kazumasa! răcni Honda în spatele lui. — Ce e? — Vezi ce e pe malul opus? — Da, este o armată imensă. Coloana pare mai lungă decât însuși râul. — Tipic pentru Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gonească din suflet orice gând vrăjmaș față de mine! ‘’ Apoi i-a povestit tot ce i se întâmplase între timp și cum s-a folosit de protecția lui Roland pentru a scăpa din cetatea asediată. În momentul acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de arme, vestind apropierea cuiva; iar Sacripant,furios de această întrerupere, și-a tras coiful pe cap și a sărit pe cal luând poziție de luptă. Un cavaler, cu scutul și panașul albe ca zăpada, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cum de am putut oare să mă gândesc numai la scăparea mea fără să iau seama la tine? “ Cu aceste cuvinte el s-a întors pe potecile întortochiate ale pădurii către locul de inde fugise. În vreme ce se apropia a auzit tropote de cai, glasuri amenințîtoare de bărbați și zăngănit de arme. Nu a trecut mult și l-a văzut pe Medor împresurat de cavaleri. Zerbino, comandantul lor, le-a poruncit să pună mâna pe el. Nefericitul Medor o lua acum când
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cineva, pasăre, animal sau tîrîtoare, care să fi văzut, să fi auzit, să știe mai mult decît știa el. Se îndrepta spre cascadă. Auzi de departe vuietul căderii de apă: întîi ca un murmur surd, mai apoi amplificat, ca un tropot de cai sălbatici alergînd fără țintă peste podișuri nesfîrșite; pe măsură ce se apropia, tunetul ei ca de furtună dezlănțuită se transforma în urlet. Atît de aproape de cascadă nu ajunsese niciodată. Marele Arus le hotărîse clar: zona era cu desăvîrșire interzisă puilor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
călătoriile dumitale, un loc În care apele se ridică peste nivelul pământurilor ieșite la suprafață? — Niciodată, nicăieri. — Știam. Aveam dreptate. Poetul rămăsese singur. Ședea pe o scândură pe de schelă, sub figura impunătoare a femeii care Își aștepta bărbatul iubit. Tropotul cailor lansați În galop spre Apus fusese ultimul zgomot pe care Îl auzise În exteriorul bisericii. Se Întrebă dacă sângele lui Ambrogio și al lui Teofilo avea să atragă cu adevărat bunăvoința divină asupra acelei călătorii. I se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păstra forma greoaie, piramidală și dizgrațioasă a vechilor roboți, ci căpăta forma aerodinamică a unei femei în carne și oase. Materialul sintetic din care fuseseră confecționate carnea și oasele ei era, practic, etern. Se mișca agil, cu mare ușurință, fără tropotul mecanic al roboatelor din primele generații. Dintr-o dată, în carcasele lor cubice, colțuroase, cei trei roboți se simțiră bătrâni, uzați fizic și moral, depășiți de avântul fără precedent al științei și tehnicii. Getta 2 îi privi amuzată, apoi se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie Aurie. Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel Și nalt ca și bradul în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bucium și arme, ce val! Când Ștefan se sue călare pe cal Răspunde Suceava din urmă; Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atîtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884 - 1889? ) Când tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ciudat decât mine. Se pare că ieri de asta ne-am nimerit în același loc, o căuta pe ea. Adevărul e c-am căzut din cauza lui, am auzit caii în spatele meu, m-am întors să văd, fiindcă mereu mă sperie tropotul ăsta, și-am alunecat pe gheață. Medicinistul pare un om cam înfumurat, grav, iar Alexandru are ceva de copil căruia i s-a permis totul și orice în viață. Și ceva de fiu de bani gata. Cu toate astea m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit învăluind cu razele sale roșcate pădurea, aurind copacii și petecele de iarbă uscată. În tainica tăcere dimprejur, ca un ecou răspundea doar pământul la tropotul rar, cadențat ca de ceasornic, al murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apoi aerul rece fu străbătut de un fluierat. — Schimbă probabil linia, Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
48, În zona intersecției În care ne aflăm, orașul nostru a fost confruntat cu o situație fără precedent... (strigăte de „Așa e!“, „Corect!“, „Le zice bine!“)... Din cauze rămase Încă neelucidate, toate mașinile s-au oprit În același timp... (câteva tropote de nerăbdare)... Așteptăm instrucțiuni de la factorii de decizie, pe care vi le vom comunica În cel mai scurt timp... (tăcere deplină)... Până atunci, să lăsăm organele abilitate să-și facă datoria... (un zgomot de natură incertă venit din public, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]