844 matches
-
streșinilor și pervazelor, al contraforturilor și luminatoarelor de la mansarde, pe acest artist al dezastrului infinit. Se avântă și se cațără printre arabescurile gotice ale scărilor de incendiu, prin conductele de evacuare și printre antenele de televizor, în vreme ce sub el Broadway-ul trosnește în aburii de stiren ai miezului de noapte, fără ca în povestea asta să fie implicați banii. Pentru el nu există bani. Acum, tu m-ai mai văzut prin New York și mai înainte și știi cam ce fac eu când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acum despăducheat în Insula Fericirii. Impulsionat de călătorie și de acest transfer, boala pe care am numit-o acufenă a continuat să sape adânc și disperat în colțurile capului meu. În ambele urechi fluierau și gemeau motoare cu reacție și trosnea flămând focul subteran. Țineam paharul cu noua mea băutură pe frunte pentru a-mi calma pulsarea, sărmana mea frunte - pahar de plastic, gheață de plastic, o băutură bună. Da, asta e ce numesc eu un trai bun. A doua spălare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se zvârcolește cuprinsă de chinuri blestemate, topită de timpul care trece. Sunt anumiți copii care pot muri de bătrânețe la o vârstă fragedă. Lipsiți de zinc și fier, de magneziu sau bauxită, până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului meu sunt o întreagă armată și mult mai răi decât păcatele mele. Sunt organizați. Finanțele sunt pe mâna lor (cine îi finanțează?). au infanterie, spioni și lunetiști, luptători de stradă, câmpuri minate, arme chimice, sisteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit un pumn greu în falcă. Timp de zece secunde, care mi s-au părut un vis, nu s-a întâmplat nimic. Se holba la mine, dezolat, nevenindu-i să creadă. Rahat! Mi-am spus: nu mai am putere deloc. faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna - Aș vrea să le-nvăț simfonia. Mai spune s-aducă și ceaiul, Și vino și tu mai aproape, - Citește-mi ceva de la poluri Și ningă... zăpada
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne pierdut; Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, - Mulțimea anonimă se va avea în vedere. Tot, ce-mi trebuie să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
al lui O’Toole, ha? Hai, nu da-napoi! Că doar îți ofer Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă-sa, pufnind și trosnind, dar nu făcea nici o încercare s-o apere. O burtă plină de whisky te împiedică să fii mare luptător. — Haide odată! Ia aminte la bărbatu-tău, spunea O’Toole, clătinându-se. Dacă n-o fi mai cu cap decât mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de ce se Întâmplă și stăteați cu spatele spre salcâm. Femeia era grozav de agitată și o auzeați scoțând niște țipete, icnete, gemete (puteau fi și expresii ale bucuriei ei nesănătoase) după fiecare lovitură de topor. Când În sfârșit arborele a trosnit anunțându-și moartea, ai tras cu coada ochiului spre drumul de pământ ce tăia pădurea În două. Poate te-ai uitat Într-acolo pentru că tresăriseși la auzul trosniturii și te abțineai totuși să te uiți la salcâmul care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Traversează un câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor printre frunzele abia născute, crengi uscate și frunze din toamna trecută trosnind sau foșnind sub picior). Început de mai Într-o pădure bătrână din câmpie. Cuvintele „potecă, ierburi Înalte, poiană, păsări“ sunt evident inutile, neputincioase, stupide, În vecinătatea acestor forme, culori, spații, mișcări de aer și legături ale trupului cu ele. Modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Povarna. Sunt așa cum sunt Privesc scena cu un surâs dureros și târziu înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare și lacome; totuși, noi iubim viața și moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie. Se-mprăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile noastre șiroind eliptic printre sânii tăi
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
fără numele victimei. Avem o misiune mare aici, la departamentul nostru. Depindem de turism și nu vrem să dăm totul peste cap pentru că un poponar l-a măcelărit pe un alt poponar drogat și sugător de trombon. Comprende? Danny își trosni degetele la spate, apoi îi turnă șefului una din maximele lui Vollmer: — Codurile uniforme de investigare constituie fundația morală a criminalisticii. Căpitanul Dietrich zise: — Gunoiul uman e tot gunoi uman. La treabă, detectiv Upshaw! *** Danny se întoarse la brigadă, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vă vom trimite o citație pentru el, iar băieții noștri în uniformă vă vor scotoci la sânge mica dumneavoastră locuință burgheză, deranjându-vă serios mica dumneavoastră familie burgheză. Eisler încuviință scurt din cap. Dudley se lăsă pe spate. Picioarele scaunului trosniră sub greutatea lui. Mal văzu o cutie cu șervețele pe polița geamului, o luă și i-o așeză lui Eisler în poală. Eisler strânse cutia lângă el. Mal spuse: Vom lua jurnalul cu noi, iar pe Minear îl lăsăm deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi răspunse: — Mă cam gândeam să te rog să mi te alături. Un căpitan scrântit are mai multă putere decât un polițai singuratic cu doar câteva doage lipsă. — Am marele juriu, Meeks. Iar poimâine e procesul de divorț. Buzz își trosni degetele. — Te bagi? — Nu. E o nebunie. Și nu te credeam în stare de gesturi teatrale. — Îi sunt dator. Amândoi îi suntem datori. Nu, nu e bine. — Gândește-te la avantaje, șefu’. Loftis, asasinul psihopat. Îl înhați pentru asta înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trecut? — O, Doamne... Mal îi arătă două degete, apoi își puse mâna stângă peste pumnul drept: E al meu, nu-l lovi. — Augie Duarte, Loftis. Ce zici de el? — Nu-l cunosc. O limbă uscată peste buzele uscate. Buzz își trosni încheieturile degetelor - tare de tot. Loftis tresări. Mal interveni iar: — George Wiltsie era o prostituată masculină. Ai avut de-a face vreodată cu el? Spune drept, altfel partenerul meu se va supăra. Loftis privi în jos, spre poala lui. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prefață în versuri, care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar odată cu apariția cărții mele de basme, am început să mă bucur de o mare stimă literară în fața colegilor mei. Mă rog, eram un autor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintr-odată, Forrester înțelege că lucrurile stau exact invers. Nu el a creat-o. Ea l-a creat pe el. El nu are și nici nu va avea alt scop decât acela pe care i-l va da ea. Focul trosnește și-i usucă pielea, ea îl dezbracă de haine, iar el nici nu se mai miră că se află într-un loc cald, prăfuit, cu urcioare de alamă și o stivă de vreascuri îngrămădite lângă un perete. Afară, furtuna își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe masa din fața sa. A mâncat niște fructe, pe care le-a cojit cu grijă, cu un cuțit ascuțit. A refuzat ceaiul care i s-a mai oferit. S-a ridicat și s-a întins până și-a simțit vertebrele trosnind, revenind la locul lor. A refuzat sucul de lămâie. Țipetele mamei în chinurile facerii, se auzeau până în grădină. Mai apoi, astrologul a făcut o mică plimbare în grădină, simțind mirosul de iasomie și bucurându-se de umbra copacilor. Grădinarul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar ea e stăpână, noi trecem prin viață ca frunzele-n vânt, regină e limba acestui pământ. au înflorit salcâmii iar au înflorit salcâmii iară cu albul pur și verde crud și primăvara se răsfață dansând în vârful unui dud, trosnesc și mugurii-n grădină și păsările ciripesc, alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
razele soarelui vor face lucrurile mai ușoare, îl ajut eu să se bage în așternut. — Nu mai suport cântatul cocoșului. De fapt, nu l-am mai auzit de ceva vreme. Aud sunetele trupului meu care se stinge. Aud cum îmi trosnește gâtul când îl întorc și îmi simt degetele de la mâini și de la picioare ca și cum ar fi lemn. Cu siguranță, orificiile din plămânii mei se fac mai mari, căci mă simt de parcă prin ei mi-ar fi trecut proiectile. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare și s-a îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul neuns scârțâia cumplit la fiecare opintire În pedale, iar mecanismele din butucul roții din spate trosneau din când În când de parcă s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu palmele și căscă de-i trosniră fălcile și-i săriră doapele din urechi. Deși avea privirea Încețoșată, veselia nu i se ștersese de pe chip. Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Eram destul de mare (unsprezece-doisprezece ani) și știam că un bărbat adevărat nu plânge, dar m-am ascuns În pod și am sughițat În lacrimi Înăbușite ca o fetiță căreia un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum trosnise fiecare os când se frângea, aveam În urechi pocnetul scurt și-n inimă sfâșierea pe care trebuie c-o Încercase maldărul de carne chinuită. Nici măcar tata, cu tot avântul lui către valorificare, nu s-a gândit să mâncăm purceaua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba nimic pe mine; nu știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]