852 matches
-
de ușor, o blândețe de uriaș pentru că totul a devenit fragil și insuportabil de efemer în trupul mamei. Totul este vechi în jur, casa este veche, cu florile uscate rămase în pervazul ferestrei, cu scara ciobită, cu vatra în care trosnesc ușor lemnele asemeni pârâiturilor unui disc vechi de pick-up, cu pereții afumați, cu patul asemeni unei copăi de piatră, un pat între leagăn și sicriu. Sokurov surprinde cu o sensibilitate pe care n-am mai întâlnit-o la niciun alt
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
unei iluminații./ Grădinar încrezător aștepți miresme/ De la moartea răsădită în constelații" (Narcis oglindindu-se în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
nefixați. ș...ț Autorul Moromeților nu poseda, se pare, vocația dispersării, nu se putea transpune în pielea altora, în el curgea sîngele țăranului care contemplă cerul cu privirea, strînge în palmă bulgării de pămînt, dă bice cailor în căruța care trosnește din încheieturi. Nu era conștient de această limitare. Preda n-a vrut în ruptul capului să se simtă cantonat într-un singur perimetru, era convins că poate pătrunde pretutindeni, că poate juca ușor pe mai multe clape. Ce eroare! ș
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
cu botul scăldat în eter, nu-și poate controla saltul și cînd doctorul e la a doua rotație, se izbește de el, vasul îl lovește dureros în picior. Se prăbușesc împreună, prinși în plasa care acum îi acoperă. Bîrnele frînte trosnesc, cad bucăți de tencuială udă. Deasupra lor, peretele nesprijinit începe să se legene. - Cărați-vă de-acolo!, strigă santinela. Dar eforturile de a se îndepărta ale perechii încîlcite în plasă fac peretele să se clatine și mai violent. - Am încurcat
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
funcționează. Mecanismul lui Sragher de a crea poezie este, de fiecare dată, același: privește cerul, stelele, cimitirele, pietrele funerare și se identifică, spiritual, cu ele. Caută profunzimea rătăcirilor filosofice, iar rezultatul poetic este, de cele mai multe ori, oarecare: "cum trece / timpul / trosnind / prin mine // doamne // cum își ascute / aripile albite / de ani / până secunda prinde/ lumina în suflet / și începe / să cânte / ochii roșii / ai timpului îmi / ating privirea / sângerând/ suferinzi / de sigurătate // doamne// dă-i timpului / trist / tandru / trecător / spațiu / să
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
pe uliță” a lui George Coșbuc și la cartea unui scriitor care cândva făcea parte din lectura școlară obligatorie, lucrarea numindu-se «Comandantul cetății de zăpadă...» Gerul aspru de afara ignorat În totalitate de copii mă făcea să aud lemnele trosnind În sobă și să mi amintesc cu tristețe de un prieten mare iubitor al poeziei, care Într-un moment de deznădejde alesese neantul. Da... deci, era undeva la malul mării, pe la Începutul anilor „70... Încerc să rememorez evenimentele... La câteva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Ochii tăi înăuntru țin o corabie și mi-o dau plină cu velur de privire goală și rubine sfărâmate de visuri, de căderi, de degete. Azi-dimineață un demon a prins aripi într-un moment de neatenție și coarnele sale înlăturate trosnesc sub picioarele mele pe asfalt. Voalul primăverii în bulbul trudit de sens urlet sau murmur, trăsură sau emul, tu za înălțată din țărână cu sânii de nori, cataractă de luceferi sau de pică. Alături o oglindă se apleacă, îți transformi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nedreptățitele taine-ale Lumii). La despărțirea de pasărea Cipi Azi ești plină de cer cum o apă limpede azi cerul e plin de tine cum de văzduh. Tropii Tropii în adîncul obiectelor cum viermii în fructe răscoapte zilnic mesteci obiectele (cum trosnesc maxilarele ce le dislocă cu greu ) și gustul tropilor nici nu-l mai simți. Semn de carte Era vin doar atît cît să-și învelească-ntr-însul bietul scheletul cum în carne. Stau fluturii Stau fluturii înșirați pe muchia vidului își mișcă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor și mă înfioară resemnarea, gemetele și toate jelaniile consumate în umbră... Nu va arde uneori că o otravă concentrată toată seria umilințelor indurate și nu trosnesc în voi toate dorințele de răzbunare, acumulate în sute de ani”? Impresionantă confesiune, ce vine să confirme convingerea că Cioran s-a identificat cu suferințele indurate de-a lungul veacurilor de străbunii lui transilvani, suferințe care i-au fost transmise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Și-s om din cuvinte, iubită/ hai vino și strînge-le/ ...îmi umblă cuvîntul prin vine/ odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
pe uliță” a lui George Coșbuc și la cartea unui scriitor care cândva făcea parte din lectura școlară obligatorie, lucrarea numindu-se «Comandantul cetății de zăpadă...» Gerul aspru de afara ignorat În totalitate de copii mă făcea să aud lemnele trosnind În sobă și să mi amintesc cu tristețe de un prieten mare iubitor al poeziei, care Într-un moment de deznădejde alesese neantul. Da... deci, era undeva la malul mării, pe la Începutul anilor „70... Încerc să rememorez evenimentele... La câteva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
rupeau de ele pielițele moarte ale apărării nocturne, astfel că-n loc să-și fi recâștigat strălucirea obosită din ziua precedentă, absorbeau tot mai necruțător lumina care întina, târânduse încet, dinspre răsărit. Trunchiurile copacilor, crengile care, din când în când trosneau, bălăriile pline de mâzgă, putrezite, și însuși «castelul» erau învăluite cu un strat fin, vâscos, parcă agenții întunericului le-ar fi însemnat pe furiș până la noaptea următoare, când poate continua pieirea tenace, mistuitoare. Când luna, departe, din înalturi, de deasupra
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
iar șerpii de foc sunt lovituri de bici cu care Sf. Ilie îndrumă norii și vântul din loc în loc. Dar de ce face zgomot mare, atunci când apare printre nori? Căci mie mi-e frică, dragă bunică! Copiliță dragă, biciul din nor trosnește mai tare decât cel de la Plugușor, că-i mult mai mare de cuprinde zarea. Acum să privim pe fereastră și să vedem ce se întâmplă în grădina noastră. Iată cum picăturile de ploaie se strâng în șiroaie pe acoperișuri, la
ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
erau frumoase, ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ca la tot restul vieții mele. Zile albe, temerilor În urma noastră se lăsa un siniliu - norii se adunau în spatele cailor ce urcau încetișor la deal. Fascinați, întindeam mâinile să ne agățăm de lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
în apartamentul ăla oribil cu cărți pretențioase. — Cărți. Nu e nici o pretenție acolo. Nu le-am expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin în lăzi? Și-a plesnit palmele a exasperare. — Pe deasupra îți pierzi rapid umorul. Și-a trosnit falangele, contemplând efectul ofensivei. — Ești ca un copil. Un bébé... Aici s-a fandosit franțuzește, țuguind și strângând buzele: — Bébééé... M-a privit, brusc serioasă. — Tuturor bărbaților cu care mă culc și la care țin le spun mon bébé. — N-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o arșiță cum nu mai fusese până atunci. Nu plouase de mult timp, fântânile secau.Pâământul era crăpat ca vai de el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile se Înroșeau și se uscau.Pădurile luau singure foc și trosneau În uscăciunea lor.Vitele se lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rai. Mai mulți răi decât buni. Cum mergea negustorul singur cu gândurile lui, i se păru că zăreste o umbră. Se opri, privi În urma lui, dar nu văzu nimic. Pesemne doar i se păru. Merse și merse. Auzi o creangă trosnind. Văzu În urma lui doi bărbați care vorbeau șoptit, fără să meargă. Negustorul mări pasul, dar Își dădu seama că și cei doi măresc pasul. Se oprea el, se opreau și cei doi. Și distanța dintre ei scădea. Negustorul o luă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Cine o să dejoace planurile teroriștilor, SRI-ul și SIE, conduse până mai ieri de superșpionul Talpeș, și acum de madam Chanel? Agenții noștri secreți, când nu se află în treabă, sunt ocupați să facă dosare cu care să poată fi trosniți, la momentul potrivit, miniștri, parlamentari și politicieni incomozi. Poliția n-a fost în stare să-i prindă până azi nici măcar pe bătăușii ziariștilor Ino Ardelean și Szondi Zoltan. Probabil că teroriștii or să fie și ei trecuți în megaparohia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mașinărie odioasă care se declanșează atunci când vine primăvara, pentru a-i anunța pe ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bârlog și să vopsească băncile de prin parcuri în verde crud. Se trezi năuc și, ridicând receptorul, se trosni cu el în cap. În loc de doritul „alo“ ce se voia dacă nu vioi, măcar decent, Gigi Pătrunjel scoase, din adâncul gâtului, un soi de hârșâit metalic, ca cel pe care îl fac trenurile când se frânează din viteză mare. „Alo
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și bețivi și cu cât își dădea seama că nu se-nșela, cu-atât un frig tot mai mare luneca în el, făcându-l să dârdâie ca-n mijlocul iernii. Încordarea lui era atât de mare, că-și auzea nervii trosnind și-ntinzându-se-n el. Ca și cum ar fi primit un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Luă apoi mătura de după ușă, târnul de gunoi, o cârpă și puse mâna pe clanță. Mălaiul s-a terminat. Vino jos după făină, la Invalid, o rugă și închise ușa după ea. Strânsă între pereții dospiți de mucegaiuri, scara veche trosnea răgușit. Bătrâna, târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici, trecu pe lângă ușa apartamentului celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]