969 matches
-
recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot al lui Hermes", Cezar Ivănescu vede în poezie un "basm pentru filozofi"... Repetată la fiecare prilej e adeziunea la poezia tradițională "de la Vede la trubaduri". Cât despre "gargara postmodernă", nici un menajament: "Mi se pare de un fals evident, mai întâi printr-o carență de logică internă: toată poezia modernă trăiește din delir existențial și o acută conștiință a unui păcat originar, pierderea secretului marii arte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prințului Siddharta devenit Ființă divină, despre Marea Plecare etc., tot așa cum paragrafe din Dayan despre limbajul grupării Fedeli d'Amore și interpretarea pe care Jacques de Baisieux o dă sensului cuvântului Amor, le regăsim în subcapitolul Esoterismul și creațiile literare: trubadurii, Fedeli d'Amore, ciclul Graalului, din volumul al treilea. Eliade însuși oferă cheia interpretării narațiunii Podul: "V-am dat cheia: gândiți-vă la istoria religiilor, la ce aș putea numi taina primei repetiții, la misterul acestei expresii: a doua oară
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
roșiori care trece călare spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce, prin intermediar slav, grecescul Onoúphrios, corespondentul latinescului Onufrius. Etimologii au apelat pentru originea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
particularități pe care textul, ca obiect cultural, le poate avea într-o anumită limba istorică (de la formulele de salut, formularea negației sau exprimarea reverenței și pînă la genuri literare populare sau culte specifice: vedele indiene, șaga islandeza, poezia provensala a trubadurilor, doina românească etc.; s-ar putea compară unele specii precum glumă sau bancul: de exemplu bancul englezesc și bancurile cu Radio Erevan etc.). Unele forme culte, ca de pildă haiku-ul sau structura narativa "povestirea în povestire" pot depăși granițele
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
formată din diverse dialecte reciproc inteligibile prin fenomenele de amestec, nivelare și simplificare a lor și care ajunge să fie comună pentru întreaga populație a unui teritoriu. Arabă literară, hindi din Fiji, engleza australiană și engleză neozeelandeza, occitana literară a trubadurilor din evul mediu, basca unificată - toate sînt exemple de koine. Aspectul cel mai îngrijit al limbii comune se numește limba standard sau limba literară, caracterizată printr-un nivel ridicat de codificare/normare. În acest sens se poate afirma că, de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Monaco Numită și provensala, după dialectal din Provence. Denumită de Dante lingua d'oc după adverbul de afirmație da. Epoca de glorie a limbii occitane a fost între sec. al IX-lea și sec. al XIII-lea (celebra poezie a trubadurilor), care stă la originea poeziei lirice europene. Nu are statut oficial în Franța. Trei grupe de dialecte, dintre care cel gascon, apropiat de dialectal aragonez al limbii spaniole este considerat uneori limba separată. Poemul epic Boëcis (în manuscris la Bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2002; Psalmul cenușii (Holocaustul perpetuu), Târgu Jiu, 2003. Repere bibliografice: Ion Al. Stănescu, Dicționar al oamenilor de cultură, artă și știință din județul Teleorman, Pitești, 1993, 135; Cristea, Teleorman, 604; Gheorghe Grigurcu, Un poet religios, R, 2003, 11-12; Aureliu Goci, Trubadur și pandur, „Economistul. Ecart”, 2003, 257. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
peste care s-a suprapus doctrina nemuririi din Orient. Dar mariologia catară pornea de la Fecioara Maria, exprimând o atitudine elitară, cu disprețuirea bărbaților și respingerea căsătoriei creștine tradiționale. Dintr-un asemenea ethos s-a născut iubirea curtenească și cea a trubadurilor, iubirea pasională a contopirii cu divinitatea prin moarte. Iubirea-pasiune, ca pură adorare a femeii, a fost în secolul al XII-lea o religie, o erezie creștină, istoric determinată, de la catari la trubaduri 293. Această iubire va fi apoi vulgarizată în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
s-a născut iubirea curtenească și cea a trubadurilor, iubirea pasională a contopirii cu divinitatea prin moarte. Iubirea-pasiune, ca pură adorare a femeii, a fost în secolul al XII-lea o religie, o erezie creștină, istoric determinată, de la catari la trubaduri 293. Această iubire va fi apoi vulgarizată în romane, pierzându-și cheia spiritualistă. Ea nu era legată de homosexualitate. Denis de Rougemont pune criza căsătoriei moderne și postmoderne pe seama reminiscențelor confluente a două tradiții religioase, cea catară (care respingea dogma
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
filosofie și religie"348. Buna intuiție l-a dus pe Cezar Ivănescu către o întoarcere la "tradiție". El mărturisește că a regândit "poezia ca artă tradițională, așa cum a fost ea câteva mii de ani, de la Vedele indiene și pînă la trubaduri". Și: " Concepția mea pune sub semnul întrebării nu doar postmodernismul (pe care îl calific prost modernism), ci chiar modernismul înțeles ca un moment de acută criză artistică"349. Dar este limpede că poezia ca artă tradițională nu mai este deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
plin de fervoare, în care se întrevăd însă luciri reci, metalice. Apelând la operă, G. Călinescu găsea calea cea mai potrivită pentru a-l portretiza: „Omul însuși seamănă operei: cu palori pergamentice și maliție asiatică, cu gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică, Nocturn, Radamante, Rafael, Roel, Roelet, Tel, Tiriplic, Trubadur, -View-. Schițele și nuvelele sale au fost adunate în volumele Nuvele (1883), Scene și portrete (1886), Flori de liliac (1888). În manieră publicistică realizează portrete de oameni politici (Al. I. Cuza, Eugeniu Carada) sau de scriitori (C. A. Rosetti, Costache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
cu Dan Deșliu); Alexandr A. Blok, Versuri, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1964, Versuri, București, 1974; Elisaveta Bagreana, Versuri alese, București, 1967; Nikolaus Lenau, Albigenzii, pref. Sevilla Baer-Răducanu, București, 1967; Pencio Slaveikov, Versuri alese, pref. Valentin Deșliu, București, 1967; Saiat-Nova, Regele trubadur, București, 1975; Hajdu Zoltán, Apă fiartă pentru lup, cu ilustrații de Andrassy Zoltán, București, 1975; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, îngr. trad. în colaborare cu Haralambie Grămescu, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare); Victor Sivetidis, Cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
din sat o strecoară la urechea unui alt moșneag, slab de auz, prevestindu- i mișcările țărănimii... (din „Pictorul Octav Băncilă de C. Săteanu, extras din revista „Artă și arheologia", fascicolul 4, 1930) Prevestirea Lupta pentru pământ a țărănimii își așteaptă trubadurii și în zilele de după 1989. m) „Claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de mermet, carele de lemne și alte asemenea însărcinări silite, răspunse de clăcași proprietarilor de moșii, în natură ori prin îndatoriri bănești, ce țineau locul clăcii, stabilite prin legi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Mediu și comentarii din Charles d’Orléans și François Villon, București, 1934; Boileau și Voltaire, critici literări, București, 1934-1935; Preromantismul francez (1761-1820), București, 1934-1935; Romantismul, București, 1937; Umanismul. Renașterea și Rabelais, București, 1937; La Chanson de Roland. Poezia lirica medievală. Trubadurii. François Villon, București, 1937-1938; Teatrul romantic, românul romantic, ivirea spiritului realist în epoca romantică, București, 1937-1938; Poezia franceză în secolul al XVI-lea, București, 1938-1939; Realismul, București, 1938-1939; Studii de literatură română și comparată, îngr. și postfața Silvia Burdea, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
din propriile decepții. Întreaga lui literatură va capăta un tonus optimist după 1887. Dispoziția satirică rămâne însă constantă. V. creionează, în versuri săltărețe, cu tentă de pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
printre altele, studii despre chestiuni care erau tabu în România înainte de 1989. Se numără printre acei romaniști care au denunțat, încă din anii ’60, falsul așa-zisei limbi moldovenești, opinie pentru care autoritățile politice de la Chișinău l-au taxat drept „trubadur al antisovietismului”, „înverșunat antisovietist”. O mare parte a scrierilor lui H. sunt dedicate interferențelor culturale româno-germane. Astfel, s-a simțit îndemnat să supună analizei critice variatele relatări în limba germană despre români, luați ca indivizi - fizionomie, trăsături de caracter, comportament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
și Costică, au luat o pâlnie mare de gramofon, s-au dus la casa unde dormea moș Dumitru, care se culca totdeauna devreme, și a început să ofteze sub fereastră. Moșul s-a trezit năucit, dar până să ajungă afară, trubadurii au dispărut tăvălindu-se de râs. Aceasta era o distracție, atunci, acolo, în condițiile pe care le aveau. Tanti Florica a absolvit Școala Normală la Brăila, s-a căsătorit cu învățătorul Mihai Mohonea din Domnița și amândoi au fost numiți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
realitatea înaintea ochilor, a percepției obiective: În orașul cu guri flămânde am stat,/ prin evantaie de case intrate în pământ/ cu ferestre ca noduri de trestii,/ și somnul mi-a întins racle oaselor.// Am stat în el ca un bătrân trubadur,/ stau și astăzi în el și visez, / visez o dragoste supremă / și a doua zi sunt singur 701. Hoffmann în "Ulciorul de aur", Gerard de Nerval în "Aurelia", Victor Hugo în "La fin de Satan", realizeză o asimilare a lumii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui ar fi compus Orfeu primul său poem ce se cheamă Crater. Poezia greacă a văzut în iubire suferința și consecințele ei nefaste, fară a depăși contingentul. Poezia latină a dat sentimentului amploare, dar nu a descoperit valoarea lui perenă. Trubadurii medievali adoră femeia și își centrează opera pe potretul ideal al femeii, poezia rămânând, însă, intim legată de dorință. Doar iubirea spirituală a lui Janfre Rudel promovează o lirică aproape mistică în care pasiunea pentru donna angelicata rămâne adorare supremă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
adevăr a poveștii. Tot în secolul al XII-lea, se remarcă primele încercari de a reda povestea în mod literar în cadrul altor popoare. În domeniul muzicii, se pare că primele încercări de a reda mitul într-o compoziție aparțin banalilor trubaduri, ce își duceau povestea pe tărâmurile unde mergeau. În Italia, unde cântecele despre mitul lui Tristan și Isolda erau denumite cântări și au fost interpretate de-a lungul timpului în piețele publice. Lucrarea de față își propune să realizeze o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
adaptate specificului fiecărei culturi, suferind transformări de-a lungul timpului. Literatura a ajutat la răspândirea ideilor și întâmplărilor într-o formă caracteristică trăsăturilor fiecărui popor și, respectiv, persoanelor. Ecouri ale mitului în muzică În muzică, primele reprezentări ale poveștii aparțin trubadurilor și, asemănătoare literaturii, sursa operelor muzicale este tradiția orală, poveștile din popor. Se presupune că trubadurul Chretien de Troyes, slujitor la Curtea Regală în timpul secolului al XII-lea în Franța, a fost cel care, prin muzică, a redat primele creații
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și întâmplărilor într-o formă caracteristică trăsăturilor fiecărui popor și, respectiv, persoanelor. Ecouri ale mitului în muzică În muzică, primele reprezentări ale poveștii aparțin trubadurilor și, asemănătoare literaturii, sursa operelor muzicale este tradiția orală, poveștile din popor. Se presupune că trubadurul Chretien de Troyes, slujitor la Curtea Regală în timpul secolului al XII-lea în Franța, a fost cel care, prin muzică, a redat primele creații muzicale despre Tristan și Isolda. In Italia, de asemenea, apar timpuriu celebrele cântări¸ ce redau povestea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
litografia. Decorarea cărții în timpul Imperiului și Restaurației aparține neoclasicismul ambiental, așa cum o arată edițiile frumoase ale lui Didot, ilustrate în stil davidian. Ilustrația romantică folosește posibilitățile aduse de noile tehnici și se inspiră din spiritul care animă literatura epocii; stilul trubadur și goticizant se manifestă devreme, încă din 1803, în Poésies de Clotilde de Surville; el se va răspîndi după 1820 și se va prelungi în acvaforte (Célestin Nanteuil). Se obișnuiește totuși să se dateze începutul cărții romantice cu 1828, cu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
sunteți iubiți". Și continuă, încercând să găsească justificări ale acestei investiții afective în mediul literar: "că nu sunteți iubiți este pricina că sunteți egoiști... Erau adorați profeții, pentru că avea o țintă, pentru că trăia adevărat în viitor și nesocotea era iubiți trubadurii pentru că era într-adevăr cavaleri"38. Într-adevăr, de ce iubești literatura și pe actorii ei? De ce să râvnești la practicile ei? De ce să poftești la opere, de ce să emulezi conduitele scriitorilor, de ce să încurajezi chemarea literară? E un bun moment
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]