9,257 matches
-
nu, cred că e excepțional și sexy, pe deasupra... (Sexy? se întrebă Bull. Cu pelvisul ăla ca un cărucior pentru cumpărături? Cu coapsele alea modelate prin injecție, la fel de subțiri ca gambele? Erau dezgustătoare, făceau genunchii să pară niște excrescențe fungiforme pe trunchiul vreunui copac. Rămăsese fără cuvinte.) Chiar cred că o să aibă succes. De fapt, îmi pun reputația în joc. Era o ironie? Femeia asta habar n-avea ce-i aia reputație. Spre lauda lui, Bull îi răspunse: — Nu cred că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o peți pe prințesă. Iată prima întrebare pusă de împărat: "În curte este o bucată de lemn cu aceeași grosime la ambele capete. Care capăt este dinspre rădăcină și care din partea de sus ale lemnului?" Mgar stong-btsan yul-srung a pus trunchiul de lemn în apă. Cum partea cu rădăcina avea o densitate mai mare, s-a scufundat puțin în apă, iar celălalt capăt a plutit. Astfel, i-a fost ușor să dea răspunsul corect. Pentru a doua întrebare, împăratul a scos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai mare din templul Yonghe. Construit integral din lemn, Pavilionul Wanfu are o înălțime de peste 30 m, cu trei rânduri de cornișe, fiind o clădire înaltă fără planșeu. În centrul acestuia este așezată statuia lui Maitreya, sculptată dintr-un singur trunchi de santal alb, care are o înălțime de 26 m, dintre care 8 m sunt îngropați în pământ. Statuia are un diametru de 8 m și o greutate de o sută de tone. De altfel, pentru dimensiunile și caracteristicile unice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
religioasă, dar totodată și aspectul unei grădini imperiale. Un chiparos și un salcâm tronează și acum, acolo. Despre chiparos se spune că a fost plantat în dinastia Zhou de Vest (sec. XI î.e.n-sec. VIII î.e.n). Trunchiul acestuia este înclinat spre sud, formând un unghi de 40 de grade cu solul. Salcâmul este din vremea dinastiei Sui, în urmă cu peste o mie de ani. Deși sunt arbori bătrâni, ei au încă frunze bogate, care oferă umbră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ci de modul cum se selectează modelele în societatea românească. Românii se agață cu disperare de prezent, pe care tind să-l împingă peste viitor, în vreme ce trecutul se cufundă în ceață. În aceste zile se împlinesc 14 ani de când pe trunchiul istoriei românilor s-a lipit cu sânge o creangă. Toate personajele care fac fața politică a României de azi ar fi putut să-și ocupe locurile pe creangă și într-un sistem ceaușist din care să fi fost înlăturați Ceaușeștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
viitorul/ Și-n țara ce-o clădim/ În zborul către mâine/ Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Giani, au privit încântați cum ajunsese să arate boxa lor de la scara D. Într-un colț, fixat de tavan cu trei lanțuri groase, era un sac uriaș din piele maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită, pe podea se găseau o saltea și haltere de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un număr cu atâtea cifre că nu mai încăpea pe bord, ocupa tabla de la un cap la altul, persoane, locuri, simpatii, antipatii, pași falși. Ca în noaptea când căutam locul potrivit să-l carbonizăm pe Jojo, cu farurile scotocind printre trunchiuri și bolovani, iar Bernadette arătând tabloul de bord: - Ascultă, să nu-mi spui că am rămas fără benzină. Era adevărat. Cu tot ce aveam pe cap, nu-mi amintisem să fac plinul și acum riscam să ne trezim departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon toate numerele din Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ideal este - pentru a folosi cuvintele ei - autorul care face cărți „așa cum planta de dovleac face dovleci“. A folosit și alte metafore din lumea proceselor naturale, care-și urmează imperturbabile cursul: vântul modelând munții, sedimentele mareelor, cercurile anuale în lemnul trunchiului; dar erau metafore ale creației literare în general, în timp ce imaginea dovleacului se referea direct la mine. — Ești supărată pe sora dumitale? am întrebat-o, simțind în vorbele ei o intonație polemică, de persoană obișnuită să-și susțină propriile păreri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu ce plătim întreținerea? C-au afișat, s-au adunat vreo cinci milioane... - N-o plătim. - Ce-a fost în capul meu de m-am măritat cu tine? - ??? *** „Dacă vom considera că înălțimea copacului reprezintă existența subiectului, mai precis, lungimea trunchiului semnifică durata vieții sale, atunci, în funcție de detaliile din desen, vom putea stabili cu exactitate momentul când s-a produs traumatismul”, traduc fără să mă mai uit în dicționar din volumașul de psihologie, Imaginea arborelui și psihicul uman. Descoperă-te acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În mijloc o mică adîncitură cu apă curată și proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă care se odihnea o pașnică iguană de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din Vladia s-ar chirci, ar da mana viței în ele și ar fi mai cumplit decît atunci cînd a fost cu dezastrul filoxerei... Și cîte altele nu se mai spuneau, sprijinindu-se între ele, hrănindu-se ca vîscul pe trunchiul unei realități care devenea tot mai stufoasă chiar din pricina lor. N-a fost nevoie să pună în aplicare planul "A". Prințul, vreme de cinci ani, n-a mai venit în Vladia. Dacă în primul ori al doilea an nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba întunecată. Îi părea rău că s-a întâmplat așa, dar n-avusese încotro. O săptămînă de insomnie l-ar fi ucis mai repede decît se aștepta să moară după toate semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți de somn și lâncezeală, cu mirosurile prăvăliilor veșnic cu ușa deschisă, cu părul răsucit pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de undiță pe care îl afundăm în apă. E același băț, dar o parte este uscată și o parte umedă, dacă poți privi din lateral vei constata că par a nu avea continuitate, par două bețe distincte, deși sînt același trunchi, difracție se cheamă; și deși ții în mînă doar partea uscată, de fapt ții în mînă și partea umedă. Ca să te convingi trebuie să faci un singur gest fie să-l scoți în întregime afară, fie să-l cufunzi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atât de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se târăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sunt gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
așa cum piatră zdrobește o nucă, si o coborî, cu toată forța lui nemăsurata, asupra băiatului surprins, care abia avu timp să sară într-o parte, în timp ce armă asasina îi șuiera pe langă ureche, izbindu-se în cele din urmă de trunchiul de pandanús de care stătuse rezemat, frângându-l în două de parcă ar fi fost o simplătulpină de bambus. Tapú Tetuanúi nu era încă nici prea înalt, nici prea puternic, însă era agil că un pește în apă, ceea ce ii permise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în josul dealului, dar cu toate acestea o mie de idei, care mai de care mai năstrușnice, îi treceau prin cap, fără ca alergarea să-i permită să găsească vreo explicație la asemenea absurdități. În cele din urmă zări stufosul aito, cu trunchiul sau gros, care marca punctul în care cărarea cotea brusc la stanga pentru a evita râpă, si isi păstra destul sânge rece ca să se-ndrepte spre el, chiar și cu riscul de a cădea în gol. În ultima clipă se trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care cărarea cotea brusc la stanga pentru a evita râpă, si isi păstra destul sânge rece ca să se-ndrepte spre el, chiar și cu riscul de a cădea în gol. În ultima clipă se trânti la pământ, prinzându-se de trunchiul copacului, și nici nu-i rămase timp să observe cum urmăritorul lui trecu mai departe, iar apoi scoase un urlet de groază când înțelese că-i dispăruse pământul de sub picioare. Un moment mai târziu se auzi o bufnitura scurtă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să observe cum urmăritorul lui trecu mai departe, iar apoi scoase un urlet de groază când înțelese că-i dispăruse pământul de sub picioare. Un moment mai târziu se auzi o bufnitura scurtă, după care se lasă tăcerea. Îmbrățișând în continuare trunchiul copacului, Tapú Tetuanúi aștepta câteva minute, lăsând că respirația să i se liniștească, iar picioarele să nu-i mai tremure, înainte să se ridice și să plece în căutarea dușmanului sau. Lumea părea să-și fi regăsit pacea. În înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toți locuitorii din Bora Bora, până la ultimul, să se pună la dispoziția Marelui Maestru Constructor, Tevé Salmón se pomeni, peste noapte, că are sub comanda lui un intreg popor dornic să se facă util. Pentru cele două carene alese opt trunchiuri de tamanú, pe care le avea de pesteun an în uscătorie, la umbră, pentru că soarele tropical să nu degradeze această materie primă prețioasă, si, după ce le ciopli pe una din laturi, așeza pe suprafața plana jar de aito, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]