45,634 matches
-
M-am îndrăgostit de tine și de mânia în care te-ai născut. Dacă ar fi să privesc cerul, aș mărturisi că și aerul e o închipuire de a te naște. Vânătorul cu capcane Când dimineața deschizi ochii lumea capătă trup și ființă - o voință de-a fi, de-a vorbi și de a te răzgândi. Între timp și răstimp, un vagon de marfă duce deținuți în Siberia. Erai căutare - nu-ți găsiseși încă locul lângă bărbatul care credea că-și
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
Marta Petreu Asta nu-i viață - mă pomenesc spunînd dimineața cînd trupul scapă din noapte Oho. Lucrările nopții. Somnul toxic Și mintea stă în negura deasă ca toamna pe Someș Iar sufletul - ca fîntîna de-acasă în care s-a scoborît tata pe scară și-a rînit-o de apă de nămol și
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
al fîntînii Nu mișcă: noaptea înfundă izvoarele și pivnițele au gura zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu gura în jos lîngă fîntîna secată Gata: asta nu mai e viață - mă pomenesc spunînd dimineața cînd trupul scapă cu bine din somn și din noapte din lucrările beznei și sînt numai eu și cu mine 4 decembrie 2011
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
în piept cu încetinitorul până când fumul alb din interior mă va transforma în orele invizibile ale unui ceas mare aștept nota de plată pe care să scriu „realitatea aceasta nu e lupta mea! oglinda din care mă vedeți nu e trupul meu!” facebook dreams (II) eliberare și lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig și de spaimă întunericul se lasă peste trup ca o blană din 1000 de iepuri împușcați în cap fără să
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
aceasta nu e lupta mea! oglinda din care mă vedeți nu e trupul meu!” facebook dreams (II) eliberare și lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig și de spaimă întunericul se lasă peste trup ca o blană din 1000 de iepuri împușcați în cap fără să afle vreodată că liberul arbitru nu apasă pe trăgaci „citește și dă like” - îmi spun rândurile de disperare printre trape bastoane de șerif sticle băute sticle sparte intră
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
un sîmbure smuls Dintr-un fruct imperial Și îngropat într-un fruct de cenușă În aur? Alte rădăcini ies din pămînt Nu mi-e dat chipul îmbătrînirii Aceasta poate fi pedeapsa cea mai aspră Pentru greșelile vieții mele Flexibil arc trupul meu juvenil De nerecunoscut în această formă Transcende norii ca și cum doar în vis S-ar fi născut Mă mîngîi pe păr Îmi trasezi aura (oarecum) obligatorie Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
se poate ști despre rădăcina albastră Apariția lumina Metalică Vînăta poartă Și corpul meu în catalepsie Pe orizontală În echilibru fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se pe cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot mai mult de păpădia trupului meu Hei, bestie străvezie, știu că ești undeva în preajmă poate chiar stai la aceeași masă cu mine în timp ce îmi scriu poemul ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
neîntrerupt scriu la drept vorbind scriu de când mă știu și mi-e frig - Ana - lasă-mă să mă ghemuiesc lângă tine mi-e frig de parcă-n vălurile umede și reci ale primei dimineți din viața lumii mi-ar fi înfășurat trupul gol-goluț xxx cum aș putea scrie în absența revelației cum s-ar putea scrie în absența revelației cum ai putea însăila cuvinte oricât de meșteșugit potrivite în absența puterii ei toată literatura lumii e mai nimic în comparație cu miracolul nașterii dă-
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Măicuța Domnului, ajută-mă în toate, dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă cu un sărut! Fă-mă bine! Ridică-mă de unde am căzut! Umple-mi
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
Arcadie Suceveanu Bufnița poetului Ioan Flora «O bufniță pe patul morții» Ioan Flora Misterioasă e noaptea. Ca în celebra poemă a lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
ajunge altfel, la nivel de ființă. Va fi ca o nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
adânc, până în punctul în care începe să se întrevadă spiritul Bannng! se aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi absoarbe gândurile și memoria încorporează tot ce vine în atingere cu
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
a dus „la țigănci” - s-a lăsat convins - nu din Mircea Eliade. Știa el două într-o colibă, întors din Paris. S-ajungi la ele, trebuia să te-apleci, ca într-o cușcă de câine. Stăteau pe paie și aveau trupurile dezgolite. „El recita din «Uriașa», l-am așteptat, și am cinat amândoi la Capșa”. Nu am crezut o iotă. Tocmai sfârșisem de pregătit ediția... Inventa. L-am condus până acasă, pe Academiei. Lângă trepte, s-a făcut nevăzut. ÎN PARCUL
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
pântec îl îneacă Plutesc pe deasupra mea. Privesc cum în fiecare por al pielii mele Trăiește câte-o civilizație de bacterii Câte-un imperiu de microbi câte-o împărăție de viruși Cuvintele Tale, Iehova, Dumnezeul meu, cad printre boturile lor. Vine trupul meu și le paște. Vine mintea mea și le uită. Și cuvintele Tale ajung numai foarte rar la inima mea. Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni 3) Tu faci
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
de tîmplărie al lui Molotov, ca într-un muzeu închis din care ieșeau șoarecii din cizmele soldatului eliberator plecat să se răcorească în Siberia - dar această liniște nu era pe deplin aciuată în noi, mereu între două mîini există un trup însetat, cei un milion de inși care uneori poposesc în el se manifestă zgomotos, cîntă, vor să iubească un milion de femei rumene ca niște castane aburinde în piață, vor să bea la nesfîrșit, vor să sară gardul pînă la
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
de sisiful din mintea zidarului, vor acolo, sus, deși la bază este mult mai sigur, nu vor să se culce, vor să-i prindă zorii veseli ca desenele pe crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens, iar din mîna lui Dumnezeu cade tihna peste cei un milion de oameni adunați între cele două mîini, toți se-ntreabă al cui o fi trupul acela atît de palid și frumos, o fi vreun înger, nu că e prea bătrîn, o fi vreun heruvim, nu că Dumnezeu nu-i lasă slobozi pe pămînt, decît prin cer, iar acolo încă nu am ajuns, să vedem cum
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
de palid și frumos, o fi vreun înger, nu că e prea bătrîn, o fi vreun heruvim, nu că Dumnezeu nu-i lasă slobozi pe pămînt, decît prin cer, iar acolo încă nu am ajuns, să vedem cum e, și trupul nu spune nimic, dar dintr-odată i se face sete și gura lui învie, coboară de pe cruce și bea, cei un milion de oameni se fac iarăși zgomotoși, lumea e din nou plină de ei, vor aceleași lucruri ca ieri
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
pahare în mîini, spune Muri al cărui somn îi lipește gura de buza paharului, iar ochii îi cad în gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul se copie, aceleași dealuri tihnite, aceiași munți, aceleași nări ca niște pîlnii prin valurile de pruni, altă tristețe cînd descălecăm în Moldova direct în mormînturi
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
care ne-am îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe să cunoască, prinde fulgerele din univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
șantung cenușiu nasturi mici și patru limbi ale imperiului pe care le știe perfect - te-ai desprins prea devreme din carnea mamei și de-atunci tot umpli un șir de gropi. tot de-atunci moartea își poartă triburile prin deșertul trupului tău. le întărește slăbiciunile aruncă praf în ochii celor ce-au început să vadă că drumul e întors în sine fără putință de scăpare. ea singură va ajunge-n pământul făgăduinței din care smulgi tu bulgări și pietre și umpli
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
pentru cățărat, paralele, prăjină, inele, bârnă, bănci pe care ți se masează umerii și pulpele și mai ales scheletul de cal în șaua căruia o așază acum fräulein anne. în timp ce își freacă mâinile cu satisfacție presimțind durerea instalându-se în trupul plăpând ca un colac de sârmă ghimpată care sfâșie carnea și încinge nervii la roșu. „dreaptă, dreaptă, pe zander trebuie să stau dreaptă” sâsâie fräulein anne „și atunci vei avea spatele drept și coloana ca într-un templu grecesc, așa cum
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]