1,997 matches
-
sigur. Vom folosio soluție de clorat de potasiu și zahăr în care vom picura cu pipeta acid sulfuric concentrat, în proporție de 98%. Imediat ne îndepărtăm și ... privim spectacolul! - A fost neașteptat de ... exploziv! Uite, tremură și iedera otrăvitoare! Din tufa de iederă a căzut în fața noastră un papyrus legat cu o sfoară neagră. - Heeei, țipă magul. Hei! Hei! Hei! Știți ce-i asta??? E formula care va desface vraja invizibilității! Sunt salvat! Yupiiii!!! Adin începu să râdă: - Nu credeam că
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea femeii, fecundând-o. Puterea luminii ! îmi zic. Lumina materială și lumina spirituală ... Dar să las gândurile și să mă bucur de ceea ce văd ! În fața casei, pe lângă tufele de lurex verzi, strălucesc grămezile rotunde de flori albe, intercalate cu cele de culoare galbenă ... Alb, mult alb, culoare care ne face expansivi, puri, luminoși ... Câteva flori cu petalele colorate în violet și conturate cu galben. Violetul, culoare mistică, de
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
simt... e o pădure... Verdele închis al pădurii se pierdea încet, încet într-o ceață densă și întunecată. Ne uitam mirați în jur și spaima începea să ne înconjoare rece și umedă, ca un șarpe. Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă: - Ce este aceasta? Unde suntem? - Habar n-am. Îți mai aduci aminte
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
simt... e o pădure...Verdele închis al pădurii se pierdea încet, încet într-o ceață densă și întunecată. Ne uitam mirați în jur și spaima începea să ne înconjoare rece și umedă, ca un șarpe.Am dat la o parte tufele negre din fața noastră și ne-am trezit, așa, deodată, într-un parc de distracții părăginit!? Mi-am privit prietenul de drumeție uimită și l-am întrebat în șoaptă:- Ce este aceasta? Unde suntem?- Habar n-am. Îți mai aduci aminte
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
de la poalele Pindului, în provincia Epir, unde erau mulți macedoromâni. L-am cunoscut bine și cu mândrie mi-a spus că era fiul lui Vasile Diamandi-Aminceanu (luptător pentru cauza aromânilor, autor al lucrărăii „Românii din Peninsula Balcanică”) și al Elenei Tufa. Scriitorul a studiat la școlile românești din Salonic, Mețova, Ianina și Bitolia, unde erau licee în limba română. (Da, pe atunci existau mari școli românești în Gecia, desființate ulterior samavolnic de guvernul grec), scriitorul părăsind apoi Macedonia în anul 1916
AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364758_a_366087]
-
spună un cuvânt, plecă din încăpere. Intră în birou și închise ușa, apoi se apropie de fereastra deschisă și privi afară. Venise toamna și copacii din jur își scuturau cu tristețe frunzele îngălbenite care cădeau încet pe pământ și doar tufele de trandafiri păreau vii și răspândeau mirosul lor magic. Hana închise o clipă ochii și respiră adânc. Era constientă că se purta ca o copilă care se temea de fiorul iubirii. Visa foarte mult să iubească din nou dar teama
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
spună un cuvânt, plecă din încăpere. Intră în birou și închise ușa, apoi se apropie de fereastra deschisă și privi afară. Venise toamna și copacii din jur își scuturau cu tristețe frunzele îngălbenite care cădeau încet pe pământ și doar tufele de trandafiri păreau vii și răspândeau mirosul lor magic. Hana închise o clipă ochii și respiră adânc. Era constientă că se purta ca o copilă care se temea de fiorul iubirii. Visa foarte mult să iubească din nou dar teama
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > OSUL Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 204 din 23 iulie 2011 Toate Articolele Autorului OSUL Filică Bostan, alintat Bidel, stătea pe malul râului Moldova pitit după o tufă de arini. Cu ochii în patru, să nu-l prindă cineva, fiindcă era în plină prohibiție, dădea la pește. Numai că, rezultatele refuzau să apară. Peștii, înțeleși probabil cu autoritățile, ignorau atât momelile din mămăligă cu ciment ale lui Bidel
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
căruța în pădure, auzisem că rușii, în înaitarea lor, fac masive rechiziții de cai și de căruțe și-mi părea rău să pierd mândrețea de cai și de căruță; le-am făcut acolo în mijlocul pădurii un adăpost din crengi de tufă și tot acolo îmi pusesem în gând s-o aduc și pe Agneta, să ne retragem aici din fața războiului. Toată ziua stam cu caii și-i pășteam prin pădure și seara intram în sat să aflu vești și să mă
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
mustața abia mijită care-i gâdila obrazul,mirosul lui cei îmbăta toate simțurile atunci când o strângea la piept. Toate astea îi furau somnul. Cât își dorise să nu se termine niciodată serile când stăteau la portiță pe băncuța flancată de tufele de lămâiță. Se vedea la bal în sat când toate fetele se duceau îmbrăcate care mai decare cu haine de fițe și "bijuuri" mai sofisticate. Ea prefera să strângă banii economisiți. Renovase bucătăria modernizând-o, era mândria ei! Singura bijuterie
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
se duceau îmbrăcate care mai decare cu haine de fițe și "bijuuri" mai sofisticate. Ea prefera să strângă banii economisiți. Renovase bucătăria modernizând-o, era mândria ei! Singura bijuterie pe care și-o permitea era un trandafir din grădiniță, din tufa preferată a mamei. Acei trandafiri parfumați ce te amețeau cu parfumul lor și pe care mama nu o lăsa să-i taie. Zâmbea în gând amintindu-și cum o certa și așa ca un copil răsfățat îi tăia ca un
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
de orice griji, nu avea nici un regret, nici o teamă își știa sufletul fără de păcat. Alunecă pe lumina albă în sus la întâlnirea cu îngerii. Un singur lucru regreta că nu putea să-și prindă în păr un ultim trandafir din tufa mamei. A trecut ca o boare de aer pe lângă ei, parcă dorind să-i atingă să-i mângâie pentru ultima dată apoi s-a abandonat plutirii către cer. Undeva, mai departe de sat la marginea pădurii, un tânăr plângând blestemându
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
bucătăriei. Plecă spre locul unde osânda sufletului său era însuși povară faptei făcute. Norii se strângeau a doliu peste sat, bocetele sfâșiau liniștea. Două famili se pregăteau de înmormântare în locul unei nunți ca în povești. Doar în curtea casei o tufă de trandafiri înflorea în plină iarnă ca un miracol, ca un dar adus unui suflet ce se îndreptă spre cer la nunta cu îngerii. Avea să fie ultima dată când mai înflorea... Te rog măicuță nu mai plânge... Azi forfotă
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
frumoase și gingașe sunt, pe atât de scurtă le este viața. Viața florilor este la fel ca și atâtor alte ființe ce se nasc apoi se reîntorc de unde au venit. - Acesta este ciclul natural al vieții! mi-a șoptit, confidențial, tufa de iasomie. Le poți păstra frumusețea culorilor și gingășia petalelor, pictându-le, a mai adăugat înțeleapta iasomie. Astfel, chiar și iarna, când plapuma de nea acoperă pământul iar florile vor fi adormit de mult, tablourile pictate îți vor încânta privirea
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
cred că boabele de rouă sunt lacrimile Maicii Domnului, șopti ciuta. - Boabele de rouă sunt oușoarele de cleștar ale nopții, adăugă și iedul. - Vă mulțumesc! strigă bucuros ursulețul. Apoi sări sprinten pârâul și începu să urce coasta muntelui. După niște tufe se întâlni cu bunii săi prieteni, ariciul și bursucul. - Măi băieți, ia spuneți-mi, ce sunt boabele de rouă? - Boabele de rouă sunt oglinzile în care se admiră soarele dimineața, zise pe nerăsuflate ariciul. - Boabele de rouă sunt transpirația naturii
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
de timp și de miracolul vorbirii. Vremea, așa cum este ea s-a ascuns în cânepă și a săpat șanțuri adânci memoriei în iluzia cântecului de primavară. A trecut de veac și s-a proptit în secol, în drumul clipei către tufa de mărgăritar. Mi se spune că vara e aproape și îmi va ajunge timpul să răscolesc deșertul de praf. Și îmi mai amintesc apoi singur, de sunetele viscolului troienit de lumină. Să cântăm cât mai avem curaj, cât mai cuprindem
ARTA CRONOLOGIEI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366220_a_367549]
-
de prund”, însă aici erau adevărate pietroaie și stânci la contactul malului cu apa, apoi imediat înspre dealuri covoare de iarbă tunsă, peluze de golf și-apoi la lizieră și dincolo în interior, pe o singură porțiune vizitabilă din exterior, tufe de ierburi pitice, ferigi, ienupări care umpleau ca o vegetație de liane pâlcurile și apoi pădurile falnice de palmieri, pini, ulmi, stejari, dafinii de California, arțarii și paltinii albi care ascund cu coronamentul lor dens și stufos cărări și drumuri
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
cu deplin adevărat în acest an De unde știu? vă spun eu, pentrucă Ieri am fost în parc, iarba e încă verde Crengile mici bobocei ele aveau Izvorul curgea lin, transparent, cristalin Căprioarele zburdau și se alungau Se opreau la o tufă verde sau una uscată Să mănânce sau s-atingă în grabă Ciuperci noi, vechi sau nuci și alune Împrăștiate sub frunze și crengi uscate Încet umblam să nu le agit sau să le mișc Doar le priveam și cu placere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
în mijloc de IanuarieDar nu cu deplin adevărat în acest anDe unde știu? vă spun eu, pentrucăIeri am fost în parc, iarba e încă verdeCrengile mici bobocei ele aveauIzvorul curgea lin, transparent, cristalinCăprioarele zburdau și se alungauSe opreau la o tufă verde sau una uscatăSă mănânce sau s-atingă în grabăCiuperci noi, vechi sau nuci și alune împrăștiate sub frunze și crengi uscateîncet umblam să nu le agit sau să le mișcDoar le priveam și cu placere le admiramO căprioară în fața
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
lăsat timp de dezmeticire, s-a așezat pe scoarța din fața noastră și a început primul act al reprezentației. Abia atunci am văzut că avea în mână o nuia pe care o luase, așa cum ne-a spus apoi, dintr-una din tufele de lângă casă. Cu explicați foarte detailate ne-a arătat procesul de pregătire a scorțișoarei. Și-a terminat reprezentația, a pus la uscat bețișoarele bune, a aruncat ”să fie îngrășământ” ceea ce nu era bun și de nici unde au răsărit în
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
Decum auzeam că urlau sirenele de alarmă, noi săream ca potârnichile să ne ascundem pe unde puteam. În oraș era jale când nu aveai unde să te ascunzi. Așa zise-le adăposturi, ce erau de fapt niște tranșee acoperite cu tufe sau crengi peste care se arunca pământ... Chiar și acestea erau puține și în ele abia aveau loc cei care locuiau prin apropierea acestora. Casele nu prea aveau subsoluri și pivnițe și singura nădejde era: „Du-i Doamne la Ploiești
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
zâna primăvară a ieșit la marginea unei păduri. Era obosită întrucât se grăbise a veni deși iarna nu se lăsa dusă. Cum stătea sprijinită de un copac, a zărit în poiană un ghiocel abia ieșit de sub zăpadă, umbrit de o tufă spinoasă. De bucurie și plină de compasiune pentru ghiocelul plăpând, s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce copleșeau ghiocelul. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit ghiocelul cu
TRADIŢII ŞI OBICEIURI LA ROMÂNI-MĂRŢIŞORUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351993_a_353322]
-
Decum auzeam că urlau sirenele de alarmă, noi săream că potârnichile să ne ascundem pe unde puteam. În oraș era jale când nu aveai unde să te ascunzi. Așa zise-le adăposturi, ce erau de fapt niște tranșee acoperite cu tufe sau crengi peste care se aruncă pământ... Chiar și acestea erau puține și în ele abia aveau loc cei care locuiau prin apropierea acestora. Casele nu prea aveau subsoluri și pivnițe și singura nădejde era: „Du-i Doamne la Ploiești
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
Decum auzeam că urlau sirenele de alarmă, noi săream că potârnichile să ne ascundem pe unde puteam. În oraș era jale când nu aveai unde să te ascunzi. Așa zise-le adăposturi, ce erau de fapt niște tranșee acoperite cu tufe sau crengi peste care se aruncă pământ... Chiar și acestea erau puține și în ele abia aveau loc cei care locuiau prin apropierea acestora. Casele nu prea aveau subsoluri și pivnițe și singura nădejde era: „Du-i Doamne la Ploiești
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
personaje întârziau să apară. Ceva însă era complet în afara logicii peisajului. Ceva îi rănise privirea fascinată de simfonia albului imaculat și nu-și dădea seama încă ce! Scană (vai ce barbarism!) cu atenție, din nou, întregul sector... Da! Acolo, în mijlocul tufelor fără urmă de frunze, în poiana aceea micuță, era un obiect complet rupt de armonia peisajului. Verde, strălucitor, oarecum rotund, se ițea din zăpadă, cu un exces de personalitate sfidător, cumva chiar obraznic! Ce nu se lega? Armonia, ruptă de
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]