1,788 matches
-
de comemorare pentru Olguța Popescu, de fericită amintire și ne-a adunat să-i aducem un ultim omagiu. Dacă regret ceva (și câte regrete nu am!) este că în ultimii ani, furați de iureșul evenimentelor care cad asupra noastră precum tunetele și trăsnetele asupra copacilor în pădure, m-am depărtat, m-am însingurat și nu am mai fost capabilă de gesturi creștine - singurele care ne vor ajuta să ne înfățișăm dinaintea Judecătorului Suprem, cu brațele pline de fapte. E și acesta
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
Ce sunt eu? O nulitate?! Numai ca tine să fie, Ce zic eu e...gălăgie?! -Bine, fie, e un nor Și termin că simt că mor, Iar de-mi spui că dă și ploaie, O să-ți spun: Și cu pietroaie, Tunetele ... Cântă-n cor, Fulgere, Se-aprind din nor, Toarnă apa cu găleata, Unde-i mama, Unde-i tata, S-a lăsat și cu futrună, Tot pământu' îl adună, Ah, ce nor afurisit, Chiar în țeastă m-a trăsnit!... -Zici că
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
și limitele îndurării mele Clipind din apa din mărgean Plăpândă și firavă, precum simțul mirosului propriu. NEUITARE Totul e risipă-nchipuire și verzi copaci săraci plângând lângă mine pe brațul moale si plăpând de chin si scântei. Izbucnește sufletul prin tunetul de foc zvâcnești pulsându-mi ce mi-a dispărut cândva din locul inimii... Tunetul îmi vorbeste despre tine și marea îți duce dorul unindu-se cu cerul ca să-și amețească memoria. Râmai în tulburarea mea Precum o carte ce demult
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
mirosului propriu. NEUITARE Totul e risipă-nchipuire și verzi copaci săraci plângând lângă mine pe brațul moale si plăpând de chin si scântei. Izbucnește sufletul prin tunetul de foc zvâcnești pulsându-mi ce mi-a dispărut cândva din locul inimii... Tunetul îmi vorbeste despre tine și marea îți duce dorul unindu-se cu cerul ca să-și amețească memoria. Râmai în tulburarea mea Precum o carte ce demult citită Rămâne o amintire plăcută. Și nu mă pot apropia de-a ta ființă
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CERC DESCHIS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului ai strâns în tine grația nopții. firele de iarbă au amuțit. nici foșnet ars, nici tunet fără plete, nici fulger stins... viață ai risipit... în parcul circului, copacii fură chipuri. falduri de întrebări se-aștern deschis. în mine păsări au murit. lasă pe trunchiuri rupte umbre. în primăvară, totu-i amorțit. revine urma unui vers, a
CERC DESCHIS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364915_a_366244]
-
în suflet se strecoară toamnă. Dar rumegușul încercăm cu grabă să-l adunăm în spațiul ce ne rabdă și sa-nchegăm o geana de-adevar, atunci, numai atunci, cad florile de măr, cosita ruginita a timpului ce strigă amplificat cu tunetul de frică. Nu, nu am murit, sunt gând, sau doar năluca rătăcit în miezul strâmt de Nucă! Referință Bibliografica: Un alt anotimp / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 647, Anul ÎI, 08 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
UN ALT ANOTIMP de PETRU JIPA în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364911_a_366240]
-
în altă lume, fără timp, unde iubirea-i laolaltă cu tinerețea-nveșnicită, iar din văzduh se-aud cântări divin șoptite de viori și-ntreaga lume-i fericită. Deodată pacea-i tulburată de-un gest al tău nesocotit și-un glas de tunet ne anunță că raiul nostru s-a sfârșit... Atât de mult îmi place visul, c-aș vrea să țin-o veșnicie cu-a sale bucurii divine cum pe Pământ nu-i chip să fie. Eva: (însuflețindu-se la rândul ei
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
înfunzi... (Privește-n jur năuc): Nu-l voi lăsa pe bietul Abel să fie sfârtecat de fiare! Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă.) Scena 4 (Glasul de tunet al Domnului îl încremenește) Glasul Domnului: Unde-ai pornit în fuga mare tu-ntruchipare-a rătăcirii? Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul meu preavigilent, când sângele lui
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
de vise rămânem supuși zăpezilor din suflet...dar ți-aș spune că și cuvântul târziu ne conduce și-atunci, voi aduna rătăcirile într-o înghițitură de viață alinând tăcerile pietrelor am învățat râsul, am auzit drumul, am șoptit în urma cuvântului, tunetul cerului din nopțile toate am știut de ce marginea tăcerilor amână răspunsul pentru puțină visare am înțeles că poți închide ochii peste tabloul neutru ce-mi șuieră numele să fiu culoarea în urletul lupilor pentru că sângele meu ți-ar spune despre
ŢI-AŞ SPUNE CĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366695_a_368024]
-
descânți de boală, neiubire și de teama de ce-o veni mai către toamnă.... Să nu vă prindă ploaia, două-trei vorbe spui în gând și-n grabă te apleci către pământ, că nu-s umbrele pentru bobi de grâu, și tunetele se aud...pe-aproape. Din când în când îți amintești de el, te-nchini la soare și la Dumnezeu, să crească mare bobul tău de grâu... Apoi îl vezi fecior de dus în sat la horă.... și la sărutat. Și
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
așează-n palmăși-așteaptă să-l descânțide boală, neiubire și de teamade ce-o venimai către toamnă.... Să nu vă prindă ploaia,două-trei vorbe spui în gândși-n grabă te apleci către pământ,că nu-s umbrele pentru bobi de grâu,și tunetele se aud...pe-aproape.Din când în când îți amintești de el,te-nchini la soare și la Dumnezeu,să crească mare bobul tău de grâu...Apoi îl vezi fecior de dus în sat la horă....și la sărutat.Și
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
adunam dude bea ceai de dude de constipată ce era stătea în odăița ei retrasă pui la frigare prins în colțul ogrăzii hrănit pe uliță cu râme baligi muște molii ce silă îmi provoca ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe deal veneam cu sânul plin de mere sau prune mâncam aproape că plesneam acasă lângă tuci ce strânși eram
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
pe vremea aceea credeam, în naivitatea mea, că gânditorii nu mănâncă, oricum nu ciorbă... Dar am mâncat ciorbă, la un restaurant dintr-un intrând care pornea din Calea Victoriei. Până atunci însă, aveam să tremur de câteva ori, luat de furtunile tunetului din vocea lui Petre Țuțea, care, abia ieșit în stradă, începuse discursul. Despre ce? Despre români, ruși, comuniști, trădători, lichele, neisprăviți, pușcării, marea închisoare a spiritului care este țara noastră și, imediat, despre politica dezastruoasă a marilor puteri ale gogoloiului
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
războinici fără de teamă, voievozi înrudiți cu divinitatea, denotă patriotismul lui Ionel ILIE, explicabilă, dacă privim retrospectiv activitatea diplomatului de carieră, cunoscător al altor tărâmuri, dar rămas fidel inconfundabilelor meleaguri mioritice: Din Cer Zamolxe ocrotește/ Pământul Daciei străbune,/ Cu glas de tunet poruncește:/ AURUL e pentru Voi, nu pentru Soare-Apune! (Aurul dacilor). Fiorul dulce al rădăcinilor, vibrația pentru tot ceea ce se referă la Patria inimii sale, excursul prin istorie, îndemnurile de revitalizare morală și spirituală, trezirea din starea de „somn al rațiunii
IANUARIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361574_a_362903]
-
gândul deschide fereastra spre Bunul Dumnezeu Doamne îți întinzi cerurile peste sufletul cioplit fără să întrebi dacă și mâine se va deschide ușa cu aceeași putere de aceea te iubesc Tu știi să faci să țâșnească izvoare din pietre glasul tunetelor le petreci prin văi înverzite le-ai pus o margine să nu se întoarcă să nu veștejească lutul semințele bune să ajungă lăstari de aceea te iubesc văile strâng izvoare copaci înfrunziți sălcii ating oglinzile ochilor adapă setea măgarilor sălbatici
BINECUVÂNTEZ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351899_a_353228]
-
lămurită istoria prin neștiință. Ura, în această categorie de judecăți este o meteahnă testamentară securisto-comunistă. Nicicând, nici chiar înainte de 1989, ura nu a fost și nu e ca uraganul ce nu cunoaște pacea, așa cum e în fierea gândului și în tunetul discursulor unora, azi. Fundamentarea urii lor se inversează din partea poporului pe care îl disprețuiesc și cu toate acestea, seva adevărului continuă să nu se transfere natural, de la rădăcină la tulpină, ci convertit în inconștient și ireal, în incitații halucinante, în
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
dincolo de gând/ și ciclul se reia/ cu alții.” (Neodihnă) rămâne „cu un singur regret// acela că mor.” ( Singurul regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul îl apără cu toată ființa sa, ca pe un idol: „Voi fi nebănuit ca tunetul/ aruncat din senin peste case,/ ploaie voi fi și furtună/ cu cel ce rătăcește cuvântul/ în verdele ofilit al trădării.” (Un ou brâncușian). „În miezul meu cel mai sonor/ îmi adun inima,/ să o pun în cuvinte.” (Dincolo de limite), mai
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
am întrebat - că proiectul ăsta cu manuscrisele de la Marea Moartă se termină repede? - Vreau să mergem împreună la mormântul bunicului tău. Mi-aduc aminte de parcă ar fi fost ieri de drumul spre comuna Zăvoaia. Se stârnise o ploaie torențială, cu tunete asurzitoare și șerpi de foc pe cer. Norii negrii se lăsaseră greoi de-asupra noastră. Andrei conducea mașina părinților lui foarte încet, căci nu vedea în față mai mult de 5 metri, iar gropile din drum - adevărate cratere în care
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
e stricat, Când pomul este alterat în coajă Și zâmbetul e prins în mreajă, Când sufletul e putred de nevoi, Când lupii sunt mâncați de oi Și viermii devin flori în Babilon, Când soarele e o erupție în nori Și tunetul e strigătul din noi, Când roata lumii e nebună Și merge-n jos în loc să suie, Când totul este-ntors pe dos, Uiți de unde vii și unde-ai fost. Uiți că ești om și e păcat Să nu-ți pui sufletul la
CÂND LUMEA NU MAI ESTE LUME de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350534_a_351863]
-
în cărțile sale despre Dumnezeu, pe baza viziunilor ce le-a avut. Psalmii sunt rugăciuni, cântări de laudă sau cereri adresate acestui Dumnezeu revelat în rugul de foc ce nu se mistuia, sau pe Muntele Sinai în mijlocul fulgerelor și al tunetelor, ori în stâlpul de foc și norul luminos care i-au călăuzit pe evrei în toată vremea rătăcirii prin pustie. Acesta este Dumnezeul nostru - va mărturisi psalmistul - care a încheiat legământul Său cu Avraam și jurământul Său cu Isaac... Care
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
trist) Mulțumirea de a le fi atins poate m-ar covârși. M-ar zdrobi această mare bucurie, iar tinderea către ele nu e decât o fericire adâncă și calmă. O fericire veșnică. (tace un timp. Se aud, la început încet, tunete, semn că se apropie furtuna)) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (rar, ca și cum ar povesti sau ar vorbi cu el însuși ) Și timpul trece...și noi venim pe lume, și un gând ne duce, căci numai existând acest ceva ai venit tu pe lume
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
decât măreția lucrului pe care l-a făcut tu în lume. Și uiți asta, și la un moment dat ai impresia că numai lucruri ai de făcut în artă. ( după un timp în care se plimbă printre obiectele din atelier. Tunetele se aud mai aproape acum) Și atunci uiți de tine, și te înșeli. Parcă nu ai mai fi cel care erai și cel ce trebuia să fii, parcă ai fi acel lucru. Un artist poate demult nu mai este cel
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist. El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la întrebarea aceasta, de ce am venit noi, oamenii, în timp? ( se aude un tunet înfundat, prelung, care zguduie pământul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este ușor să răspunzi, ca filozof, la întrebarea aceasta, mult mai greu este să răspunzi ca artist. (respiră adânc, gâjâit, ca și cum și-ar lua avânt) Să presupunem că există
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
place mie, și că spune ceva oamenilor, spune, dar și în prima formă, materia ne spune mult mai mult decât în forma cioplită de mine, numai că noi, oamenii, nu știm să citim, să auzim ce ne spune prima formă. (tunetul se pierde în depărtare) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Și atunci mă apucă, asemenea unui dor sfâșietor, nostalgia după prima formă...Căci creația este distrugere mai întâi, distrugerea formei în care Dumnezeu a lăsat piatra, materia, și abia după aceea este creație
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ale clepsidrei. (respiră agitat) Sau tocmai pentru aceasta, că până acum mii, o infinitate de ființe au gândit ideea aceasta, tocmai din cauza asta, o dată și o dată se va putea! (râde ca bătrânii senili) He he he he he he... (un tunet brăzdează cerul anunțând apropierea furtunii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, tocmai de aceea! Această idee uriașă cerea o infinitate de jertfe. E prea mare realizarea ca să se poată face ușor. (după un timp de gândire ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, da ce-ar fi
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]