820 matches
-
ei fără umbra grijilor, reflectați în oglinda toaletei. Surâde așezată pe scaun, după greaua bătălie care, în sfârșit, o transformă din fată trecută în femeie tânără. Astăzi mă opintesc în căsnicie, ca la o saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răspunsei indispus că mă distrage de la treabă, așa cum mă găseam, numai în izmene, aplecat deasupra acuarelei de pe masă. - „Rudolf, dar perinile poate să le pună la fereastră?...” - „Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
n-o fi asta ultima noapte. Ce credeți, Commendatore, or fi ezistând vieți la fel cu viziunile lu Jannings? Ricardo a priceput că Pumita nu voia să vorbească de insomnie. — Are dreptate Pumita: nime nu scapă de soartă. Morganti iera turbat după polo, până când și-a luat căluțu care i-a adus ghinionu. — Nu, a strigat domnul Commendatore. Un homo pensante nu crede În ghinion, că, uite, cu laba asta de iepure io mă feresc să calc pă broască. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cufărașu a fredonat cu Înalta simplitate care mi-a amintit dă don Zarlenga: „Îmi plac femeili care nu cad dân prima.“ A adeverit că numita Locarno nu iera proastă dăloc și că florile iera foarte la fix ca s-o turbeze Tejerina și să dea dân craci. III Până În săptămâna următoare, Savastano s-a Închis Într-o imensă tăcere vestitoare de furtună. În sfârșit, l-am descusut, pe o Salutaris, despre cele petrecute. Mi-a explicat: — Nu ie zi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
furtună. Auzi, speranța! V. tînăr trăiesc o spaimă similară cu alarma care m-a paralizat cînd am văzut un urs sălbatic atacînd cu furie și forță strivitoare o femeie. Sau văzînd oamenii lovindu-se între ei, mutilîndu-se. Spaima din fața naturii turbate în cutremur. Zidurile dansînd, scrîșnind, pulverizînd tencuiala. Uruitura de iad horcăită de adîncuri, unghiurile clătinîndu-se. E moartea izbindu-te acolo unde nu te aștepți. În liniștea somnului tău și al copiilor tăi. În poligonul de sprijin. Și tot în mine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
perversiune subtilă”-spune el. „-Dai vina pe trup porcăindu-l, îi găsești subdiviziuni ca să-ți salvezi sufletul și să-l înalți. Uită-te mai cu băgare de seamă înăuntrul tău. Porcul e blînd, e natural. Sufletul tău îl strică, el e turbat cu toate că se-nvelește în norii poeziei. Necazul tău e că nu te poți concepe ca o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
James. —Ce-i? m-a întrebat el ușor enervat. —La ce te referi? l-am întrebat gândindu-mă cu ce mai greșisem acum. De ce te tragi de lângă mine? Te-am părăsit eu pentru altă femeie, dar acum crezi că sunt turbat sau ce? La glumița asta, James a rânjit nițel. Iar eu m-am străduit să schițez un zâmbet de răspuns. —Ăăăă, nu, am zis total nedumerită. Ce voia de la mine? Indiferent cum mă purtam, tot nu era mulțumit. Eram epuizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
somnolență și o Înțelegere somnolentă, nu mă mai enervează. Nu mă mai enervează nici lucrurile mărunte, cum ar fi de pildă tropăitul nocturn În zigzag al vecinului de deasupra. L-aș bate cu bîta. Însă la douăzeci de ani eram turbat, Întărîtarea tinereții - o parte livrescă, cealaltă genetică - justificîndu-se prin povestiri morbide, de groază, exista și furia de a trăi Într-o lume atît de ciudată, de avidă de suprafețe și miorițe. Cu portretul Înțepenit de două mii de ani, pentru că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de azi. Dacă poate ieși ceva bun din acest circ revoltător, acela ar fi de a-i face pe așa-zișii „pacifiști“ să-și vină-n fire și să înțeleagă că nu pot sta cu mâinile încrucișate permițând acestui câine turbat din Orientul Mijlociu să scape basma curată cu odioasele crime pe care le-a comis. Nu mă refer doar la invadarea Kuweitului. Întregul mandat prezidențial de unsprezece ani al lui Saddam Hussein este un lung și dezgustător bilanț al torturiii, brutalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întâmplat? Bezna în care se afundaseră era totală. Draperiile groase din sufragerie erau trase și era imposibil să se vadă ceva în întunericul dens, de nepătruns. Adăugându-se la efectul straniu al situației, tuturor li se părea că zgomotele vremii turbate de afară se intensificaseră de zece ori de îndată ce li se luase vederea. — Probabil e o siguranță, spuse Pyles. Tabloul de siguranțe e în pivniță. Mă duc acum să mă ocup de ele. — Bravo, spuse Roddy. Dacă va reuși în misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Emily. — Mda, păi da, compania Continental le‑a aranjat să plece cu prima cursă, care era la 6:50 a.m. Dar când Miranda a auzit că nu știu care reușise să găsească un zbor cu compania Delta la 6:35 a.m., a turbat. M‑a făcut idioată incompetentă, mă tot Întreba ce fel de asistentă mai sunt dacă nu‑s În stare să fac ceva atât de simplu precum găsirea unui avion particular. S‑a fonfănit puțin și a tras un gât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea bostănăriei. Se văd și de aici, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
insomnia-i fără leac: -Tu! nu știu cum poți, tu, să dormi ca butucul. Stau în pat, mă uit la tine ore în șir și tu nici măcar nu te întorci pe partea cealaltă, în timp ce eu abia ațipesc din cauza văicărelilor pisicilor. Parcă-s turbate, lua-le-ar naiba și dar-ar boala în sămânța lor! Umblă după motani ca zăludele: toată noaptea miorlăie de-ți sparg auzul, cu invitațiile lor la hârjoană pe streașina casei. E ceva normal, spuse Vladimir, revenind în contemporaneitate. Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
De undeva, din gangurile subpământene ale pădurii, o pisică neagră cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un răgaz, Vladimir clătină din cap a negare: Ne, ne, ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Încă nu se vede Ierusalimul!... Cum, măi, Vla-di-mire, da-i în-a-poi? Nu vrei să rupem mâ-ța? se tângui dezamăgit Calaican. Vladimir numai nu turbă, ascultându-i nedreapta imputare. Abținându-se, totuși, socoti că e mai bine să-l ia cu vorba dulce: Păi să n-o luăm mecanic, totuși, Năică! Măi, Năică, măi, mai trebuie să alternăm apostoleasca, făcând autostopul: altfel ne nenorocim picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale răzlețe de fum negru se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cinstitele obraze ale d-lor demagogi. Shakespeare nemuritorul pune următoarele vorbe în gura cumintelui Ulis: Dacă planeții în vălmășag rău ar rătăci fără regulă, ce grozăvie ar fi! Ce furtună ar fi. pe mare, cum ar tremura pământul, cum ar turba vînturile! Frica, răsturnarea, groaza și dezbinarea ar rupe la pământ, ar submina, sparge, dezrădăcina din încheieturi concordia și liniștea dintre state. Dacă ar lipsi treptele între oameni, această scară a tuturor planurilor mari, tânjește executarea acestor. Fără aceste trepte cum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să-l pupe pe-obraji, pe nas, pe ochelari; unde găsea un loc liber, îl ștampila. Eu turbam după tufiș, cu garoafele-n mână. Se pleoștiseră și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia i se dă cu piciorul de la prima întâlnire. Gutuia asta proaspătă și ispititoare, îmbrăcată ca la concert, ne juca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
proporții, alcătuiau masa, grosul plutonului care năvălea la cenaclu, întâi pentru „audiție“, apoi pentru „lectură“. Citeai, erai făcut praf, după care plecai acasă. Unii își mai notau și ce vorbeai într-un carnețel. Cezar se bâlbâia de nervi, iar Mihnea turba, îmi făcea semne disperate să ieșim. Cât despre Gino, îl țineam cu greu, să nu cadă cu scaunul peste masă ori să se răstoarne pe spate în timpul comentariilor. Mai plecam și din alte motive, independente de voința noastră. Clădirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată această schimbare avusese loc în sufletul ei tocmai în clipa când devenise prea vizibilă fâstâceala mereu crescândă a prințului, care ajunsese în cele din urmă la apogeu. — Ba râd ca smintiții, ba îi apucă respectul cel mai profund! Sunt turbați! De unde și până unde respect? Ia spune, de unde ți-a venit din senin cel mai profund respect? — Respectul cel mai profund, continuă Aglaia pe un ton la fel de serios și plin de importanță, drept răspuns la întrebarea aproape ostilă a mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trebuit. Câtva timp, acest domn m-a privit plin de uimire, iar soția lui cu spaimă, ca și cum ar fi existat ceva grozav de ciudat în faptul că am putut intra la ei; deodată el s-a repezit la mine aproape turbat de furie; nu apucasem să îngaim nici două vorbe, iar el, mai ales văzând că sunt îmbrăcat decent, s-a considerat, probabil, teribil de jignit că am avut curajul să pătrund cu atâta necuviință în ungherul lui și să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va supăra negreșit, Varvara se grăbi, în sfârșit, să rostească sub formă de întrebare: — Vechea tărășenie? — Care tărășenie veche? strigă Ganea. Vechea! Nu, naiba știe ce se mai întâmplă, dar nu de vechea tărășenie e vorba! Bătrânul a început să turbeze... mama urlă. Zău, Varia, faci cum vrei, dar eu îl alung din casă sau... sau plec chiar eu, adăugă el, amintindu-și probabil că nu poți alunga pe cineva din casa altuia. — Trebuie să fii îngăduitor, bâigui Varvara. — De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Începu să se plângă, se plânse mult timp și destul de incoerent. — N-o să credeți, încheie el, cât sunt cu toții acolo de supărăcioși, meschini, vanitoși, mediocri; credeți-mă, m-au luat numai cu condiția să mor mai repede, iar acum sunt turbați că nu mor și că, dimpotrivă, mi-e mai bine. Mare comedie! Pariez că nu mă credeți! Prințul nu voi să-l contrazică. — Uneori chiar mă gândesc să mă mut din nou la dumneavoastră, adăugă în treacăt Ippolit. Deci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu toate astea a fi un jurnal serios, pierde orice demnitate și orice măsură. Chiar la începutul revistei sale el strigă: Văzând întreaga opozițiune pe deplin unită întru a distruge, cată să zicem și noi: Când românia se ridică, reacțiunea turbează! Văzurăm cu toții că sincerii liberali fură pe deplin uniți cu sincerii reacționari întru a calomnia, a lovi cu ochii închiși în orice parte, în orice fapt, pentru a opri cu orice preț, fie chiar și prin provocarea străinilor, ridicarea și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și pentru aceasta n-are bătaie de cap să aleagă arma, căci el nu are decât una: calomnia! Ori frica de-a pierde puterea și câștigurile ce-și asigură printr-însa le-a turburat mințile și i-a făcut să turbeze, după espresia lor favorită, sau dorința de a turbura apa și a pescui pe nevăzute, în ambele ipoteze se vede că scopul ce urmăresc este tot atât de vinovat pe cât e mijlocul ce întrebuințează pentru a-l atinge! [24 mai 1881] ["VINERI
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]