530 matches
-
el și prietenul meu cel mai bun, ruda mea cea mai apropiată, fratele meu aproape. Am fost nevoiți să așteptăm până seara ca să rămânem singuri în cortul somptuos pe care escorta sa îl ridicase pentru el. Excelența Sa Iscoditorul purta un turban înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la iveală un cap cărunt și care începea să chelească. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care era Îmbrăcată Într-o rochie de cocktail maro ciocolatiu cu buline albe. Gesticula către cineva. Toată lumea Întoarse privirea să vadă despre cine era vorba. Un bărbat din Persia, extraordinar de frumos, Îmbrăcat cu un costum impecabil negru și cu turban roșu intra, agale, În bibliotecă. Arăta ca un Omar Sharif modern, cu ochi ca niște diamante negre. Jur că am auzit cum toate femeile prezente au tras aer În piept În același timp, pe când el pășea spre locul de lângă șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sunt foarte bronzate și are un fund perfect. Am mutat binoclul pe partea de sus a corpului tipei. Purta niște enormi ochelari de soare negri, care Îi ascundeau aproape În Întregime fața, iar În jurul capului avea Înfășurată strâns, ca un turban, o eșarfă turcoaz. Arăta chiar mai bine decât Lee Radziwill În vacanță În Capri, În anii ’60. Mi-am continuat comentariul de modă pentru Hunter, care părea să fie foarte amuzat de toate aceste detalii. —O, privește! Ea Își aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
miros specific de putregai, într-un cuvânt tot felul de hârburi aruncate de locuitorii cartierului. Proprietara acestui ansamblu de locuințe, doamna Dan, era cunoscută nu numai în cartier ci în întregul oraș după felul neglijent în care se îmbrăca, după turbanul din molton maro de care nu se despărțea nici în timpul zilelor caniculare din luna lui cuptor și, în special, după ochi. Da, exact din cauza acestor ochi, mulți se fereau din calea ei, preferau să facă un ocol cât de mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ea o cronică.. Regimentul nostru, continuă el, ocupase poziție avansată în fața Griviței; asta... era o fortăreață pe partea dreaptă a Plevnei, cea mai întărită. Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai pricepuți și conștiincioși căutători de urme din deșert, aproape la fel de vestit în zonă ca însuși Gacel Sayah, Vânătorul. — Metulem, metulem, îl salută. — Aselam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
furia pe care o simțea în interiorul lui nu fuseseră, de fapt, decât o avertizare, răspunsul clar la întrebarea clară pe care i-o pusese adversarul său. Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul mare și vălul lat. Burnuzurile i se încurcau printre brațe și picioare, încălțările, acele nait cu talpă groasă și curelușe subțiri de piele de antilopă alunecau pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Vru să mai adauge ceva, dar îl întrerupse un ciocănit discret la ușă și își întoarse privirea într-acolo. — Intră! - zise. în prag se contură silueta foarte înaltă a sergentului Ajamuk, care luă poziția de drepți și duse mâna la turban. — Să trăiți, domnule locotenent! salută. Bună seara! adăugă respectuos. Totul e în ordine la post. Ordonați ceva? — Da. Intră, te rog, îi spuse. în zori plecăm spre sud. Nouă oameni cu trei vehicule sub comanda mea, iar dumneata preiei comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și nici când apăru luna, ce avea deja o mică mușcătură de umbră în contur, nu putea fi văzut de la mai mult de douăzeci de metri. Zări taluzul când primii țânțari își făceau simțită prezența și se înfășură complet în turban, acoperindu-și ochii cu litham-ul și lăsând faldurile veșmintelor să se târască pe jos ca să împiedice insectele să intre și să-l ciupească de glezne. Zumzăiau cu milioanele, amenințători, mai puțini, bineînțeles, decât în amurg sau în zori, dar impresionanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de un doctor și nu e nici unul pe-aici pe aproape. Osman dădu din cap afirmativ și, cu greu, întrebă: — Tu ești Gacel, așa-i? Trebuia să fi știut și să-mi fi amintit trucul ăsta vânătoresc vechi. Dar hainele, turbanul și vălul m-au derutat. — Asta a fost și intenția mea. — Cum ai știut că vom veni? — V-am descoperit în zori și-am avut timp să pregătesc totul. — Ai omorât cămila? Ar fi murit oricum. Caporalul tuși, lăsând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe piept se ridică și, folosindu-și ultimele forțe, târî corpul lui Abdul-el-Kebir până în partea din spate a mașinii. Se odihni puțin, pentru că efortul fusese prea mare, apoi îi scoase lui Abdul, care încă nu-și revenise, hainele, vălul și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lucrează. Ziua. — O să-l aștept. — Fără să dormi? Feroviarul vru să spună ceva, dar deodată se uită la Gacel cu atenție, observă sulul de covoare pe care-l strângea la piept, văzu hotărârea din ochii lui întunecați, dincolo de crăpătura dintre turban și văl, și brusc se simți stânjenit, fără să știe exact din ce cauză. — E târziu! spuse, cuprins de o neliniște subită. E foarte târziu și mâine trebuie să lucrez. Trecu strada foarte grăbit, cu riscul de a fi călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce rămânea pe pielea lui și de puțina spumă pe care o făcea când se spăla. întorcându-se în adăpostul său, își puse niște pantaloni albaștri strâmți și o cămașă albă, simțindu-se ridicol. Privi cu tristețe spre gandurah, spre turbanul și vălul său și fu pe punctul de a și le pune din nou, dar înțelese că nu trebuia s-o facă, pentru că era pe deplin convins că până și în casbah atrăsese atenția cu veșmintele lui. îl amenințase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe rana, cele două găuri curate, în față și în spate, își bandajă strâns pieptul cu turbanul lung și se înfofoli în pătură, tremurând de frig și de febră, rezemându-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai slujea să se transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai slujea să se transforme în piatră sau să facă să i se îngroașe sângele, ca să nu mai îmbibe turbanul slinos, și nici nu-i mai foloseau voința sa de fier sau de tăria de caracter, pentru că voința i se frânsese sub lovitura unui glonț de calibru mare, iar tăria lui de caracter nu mai era aceeași de când își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, și pe orfanul lipsit de sprijin. 13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. 14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte; neprihănirea îmi era manta și turban. 15. Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior. 16. Celor nenorociți le eram tată, și cercetam pricina celui necunoscut. 17. Rupeam falca celui nedrept, și-i smulgeam prada din dinți. 18. Atunci ziceam: În cuibul meu voi muri, zilele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL IN SUMMER PALAIS PALFFI - valize de diferite dimensiuni, unele modeste, uzate, alături de altele provocatoare purtînd etichete cu nume de hoteluri, de metropole. WINDSOR HOUSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tuturor, Rowe Își duse repede mîna la buzunarul rămas gol. — Doamna Bellairs nu trebuie să fie amestecată În povestea asta, urmă doctorul Forester. Orice ședință de spiritism este istovitoare, dar cea de astăzi... Și ridică, Împreună cu Hilfe, trupul Încununat de turban al doamnei Bellairs. Apoi, mîna care se muiase cu atîta gingășie În sîngele domnului Cost scoase cu un gest la fel de delicat cheia din corsajul gazdei. — Cred c-ar fi mai bine să rămîneți cu toții aici, spuse doctorul Forester. Ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bellairs. — Micul vostru grup continuă să se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În doi peri. Simțindu-se din nou pe un teren mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc spre telefon; Înainte de-a ajunge, se poticni Între perete și masă, iar turbanul Îi căzu pe un ochi. — Alo! Cine-o acolo? Întrebă ea. Cei trei bărbați din Încăpere stăteau nemișcați, ținîndu-și răsuflarea. Deodată, doamna Bellairs păru să-și vină În fire, ca și cum și-ar fi dat seama de puterea ei, de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și contabilitate..., Îi susură Christiane În timp ce Catherine pleca În grabă. — O cunoști? — A, da, o știu pe idioata asta de douăzeci de ani. Și ea vine aici de la Început, practic de la Înființarea Locului. Christiane Își scutură părul, Își făcu un turban din prosop. Urcară Împreună. Deodată, lui Bruno Îi veni s-o ia de mână. O luă. — Niciodată nu le-am Înghițit pe feministe..., continuă Christiane când ajunseră la jumătatea pantei. Putorile astea nu discutau decât despre spălatul vaselor și Împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca niciodată, plin de riduri, de pete soioase pe cămașă și pantaloni. Imediat își aprinde o mahorcă, fără să mai ceară voie. Cât ai zice pește, pică și țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea ridicând victorioasă pachetul deasupra capului: am recuperat cârnatul! He he, credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]