564 matches
-
la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa. În anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl urmeze pe această cale, știind să prețuiască posibilitățile sale și poziția sa, dedicându-se facerii de bine (având un caracter total opus soțului ei), se retrage în părțile Lapoșului, aici simțindu-se în siguranță. Și
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
neo-bizantin de către Ovidiu Preutescu, ucenic al marelui pictor și duhovnic ortodox Sofian Boghiu de la mănăstirea Antim din București (alături de care a pictat mai multe biserici importante din țară și din Siria). Bolta sfântului altar și catapeteasma sunt opera pictoriței Lucia Turcea, sora cunoscutului poet Daniel Turcea. Au depus osebită trudă la înălțarea sfântului locaș Liță Constantin (Purice), Constantin Laurenția, Ilie Eugen și Stoica Marin. Locuitorii din Plopi au dat dovadă, de altfel, de-a lungul timpului, de un spirit civic mai
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
al marelui pictor și duhovnic ortodox Sofian Boghiu de la mănăstirea Antim din București (alături de care a pictat mai multe biserici importante din țară și din Siria). Bolta sfântului altar și catapeteasma sunt opera pictoriței Lucia Turcea, sora cunoscutului poet Daniel Turcea. Au depus osebită trudă la înălțarea sfântului locaș Liță Constantin (Purice), Constantin Laurenția, Ilie Eugen și Stoica Marin. Locuitorii din Plopi au dat dovadă, de altfel, de-a lungul timpului, de un spirit civic mai accentuat în comparație cu cei din satele
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, invitând în schimb din Dobrogea bulgari și găgăuzi ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul. Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii. Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, au intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României după 1859
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
din Bagdad ca și de califii din dinastiile Hafside și Alnmohade (Mahgreb). Din secolul XIII au pretenții mai multe familii musulmane de a primi titlul de calif care a devenit numai un titlu onorific. În anul 1517 reușesc sultanii osmani turci să întemeieze Califatul Osmanilor (1517-1924). Titlul religios de calif fiind pretins de sultani mai ales în secolul XIX, prin care caută să realizeze unirea religioasă a musulmanilor contra atacurilor tot mai intense a lumii creștine. După înfrângerea definitivă a Osmanilor
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
fost istoricul Dan Horia Matei, folosindu-se de croncia lui Grigore Ureche. În cele din urmă, fiind mai mult atras de petreceri decât de domnie, abdică în favoarea fratelui său Ștefan al VI-lea Rareș, se duce la Constantinopol și se turcește, luând numele de Mehmet, și devine pașă de Silistra în 1551. Fiind exilat la Bursa, moare, probabil otrăvit, la Alep, Siria, în 1562. Chipul lui a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl
Iliaș Rareș () [Corola-website/Science/299152_a_300481]
-
români, 600 turci și tătari, 100 bulgari și câte 50 de persoane erau de origine rusă, rromă, armeană, găgăuză și germană. În urma recensământului din 2002, în orașul Negru Vodă locuiau 5552 de persoane, dintre care 5404 erau români, 73 erau turci și 63 erau tătari. Aproximativ 4500 de persoane locuiau în orașul propriu-zis, iar restul locuiau în cele două sate, Darabani și Vâlcelele, care aparțin de oraș. Satul Grăniceru, deși încă figurează în nomenclatorul localităților din România, este de fapt dezafectat
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
identitară, de unde vine și fluiditatea caracteristică acestui neam. De exemplu, chiar și comunitățile mai tradiționale și închise care și-au păstrat limba (vorbesc un dialect para-romani unic, care combină limba romani, turcă și bulgară), insistă asupra faptului că ei sunt turci sau musulmani, nefiind nicio separare pentru ei între identitate și religie. Iar asta ține foarte tare de administrația otomană, care organiza populațiile din punct de vedere confesional, nu etnic. Inerent, neasumarea identității rome nu e un act conștient ci mai
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
și pustiul Sinai la sud cuprindea o populație de puțin peste 400.000 de locuitori: circa 300.000 arabi, 80-90.000 evrei, 10-15.000 druzi și cerchezi, 17.000 creștini (nearabi) și 10-20.000 personal administrativ și militar otoman (majoritatea turci). În cadrul acestui amestec de populații existau relații de colaborare și bună vecinătate, dar și animozități cu unele izbucniri violente. Antropologic, unitatea socială și de autoritate arabă era "familia" (în ) care cuprindea între sute și mii de membri - mărimea hamulei determina
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
recunoaștere decât pe observarea directă a câmpului de luptă). Folosirea gloanțelor Minié și a armelor cu țevi ghintuite au crescut în mod semnificativ puterea de foc a aliaților. În timpul Războiului Crimeii, militarii britanici și francezi au învățat de la camarazii lor turci să folosească "trabucele din hârtie" - țigările - prin folosirea tutunului mărunțit presărat într-un petec de hârtie de ziar rulat manual. Războiul Crimeii a produs un exod în masă al tătarilor din Crimeea către teritoriile otomane, ducând la depopularea gravă a
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
Vasile Vlad nu i se îngăduie să vorbească la Conferința Națională a Scriitorilor (25-27 mai 1977). Înaintea Conferinței, la Adunarea generală a Asociației Scriitorilor din București, Sânziana Pop susține, de la tribună, că "netitularizarea" poeților Dorin Tudoran, Vasile Vlad și Daniel Turcea este o adevărată "rușine" pentru breaslă, solicitând așadar aprobarea Adunării generale pentru titularizare. Prin votul unanim exprimat, Dorin Tudoran și Vasile Vlad sunt titularizați, nu și Daniel Turcea, care publicase doar o singură carte. În 1978, Vasile Vlad este din
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
susține, de la tribună, că "netitularizarea" poeților Dorin Tudoran, Vasile Vlad și Daniel Turcea este o adevărată "rușine" pentru breaslă, solicitând așadar aprobarea Adunării generale pentru titularizare. Prin votul unanim exprimat, Dorin Tudoran și Vasile Vlad sunt titularizați, nu și Daniel Turcea, care publicase doar o singură carte. În 1978, Vasile Vlad este din nou șomer. Apare cartea Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă (un prim volum din o serie de nouă, n-au mai apărut însă alte cărți din
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
est de astăzi. Stăpânirea romană a luat sfârșit în anul 46 d.Hr. Când slavii s-au așezat în zonă, au dat numele orașului "Badin" sau "Bdin", de unde provine numele modern al acestuia. Principalul punct de atracție al Vidinului, fortăreața turcească Baba Vida, a fost construită în perioada dintre secolele al X-lea și al XIV-lea. În 1356, țarul bulgar, Ivan Alexandru a izolat Vidinul de monarhia bulgară, și l-a numit pe fiul său, Ivan Srațimir (1356-1396), conducător absolut
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
ghiaurii", haraciul (impozit pe necredincioși), în timp ce Românii veniți din părțile Sibiului, din Moldova sau din Țara Românească, ziși "mocani" erau parțial scutiți. În decursul celor peste patru veacuri de stăpânire otomană, un număr neverificabil, dar însemnat de "ghiauri" s-au "turcit" pentru a scăpa de acest haraci, astfel că o parte din turco-musulmanii dobrogeni sunt, de fapt, de origine creștină. Începând cu anul 1840, în Dobrogea au fost colonizați germani, cunoscuți ca germani dobrogeni, care au înființat o serie de localități
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
grecilor veniți din Asia a fost mai însemnată. Dar iată cum ne înfățișează situația din Meglen un meglenoromân, Constantin Noe, care de altfel a avut un rol important în realizarea colonizării: „În această regiune mișcarea națională luase pe vremea stăpânirii turcești o așa de mare dezvoltare în cât partizanii culturii și bisericii grecești, aproape dispăruseră. În acea vreme era însă lupta pe viață și pe moarte între statele balcanice pentru convertirea la cultura lor a populațiilor creștine. Forurile grecești s-au
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
al Austriei la Bratislava. În 29 februarie 1528 regele Ioan Zapolya a fost recunoscut de sultanul otoman. În 1529 regatul maghiar a fost împărțit în două părți, în vest era regatul maghiar, și Ungaria habsburgică, în acea vreme nu erau turci pe teritoriul maghiar. În 1532 Nikola Jurišić a blamat armata Turcă. În 1541 a căzut Buda, care a marcat împărțirea Ungariei în trei părți. Vestul Ungariei a fost inclus în Imperiul Habsburgic, al Austriei. Imperiul Otoman a stăpânit partea de
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
ce era foarte meșter de scrisori și de săpături la pietre și la alte lucruri”". El este meșterul trimis de Duca Vodă în 1671 pentru a executa în ceară, pentru sultanul Mehmed al IV-lea, macheta Cetății Camenița, pentru ca generalii turci să o analizeze și să vadă ce puncte slabe are. Tot el a lucrat și la restaurarea bisericii de la Mănăstirea Curtea de Argeș (în 1679), ctitorită de Neagoe Basarab. După cum reiese din alte documente și din pisania amplasată pe turnul clopotniță, la
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
franceză în limba română și viceversa. A tradus romancieri ca Alain Robbe-Grillet, Pinget, eseiști ca Albert Béguin, filozofi ca Jacques Derrida, Alexandre Kojève etc. Din română în franceză a tradus din operele unor poeți contemporani, printre care Leonid Dimov, Daniel Turcea, Ion Mureșan, Marta Petreu, Emil Brumaru și Mircea Ivănescu. În Franța a publicat un roman, "Pigeon vole", sub pseudonimul Ed Pastenague. Urmează cursurile școlii primare la Școala Iancului, apoi liceul, mai întâi la Mihai Viteazul, de unde e mutat disciplinar la
Dumitru Țepeneag () [Corola-website/Science/302504_a_303833]
-
exmatriculat și de aici pentru indisciplină își ia bacalaureatul la Mihai Viteazul. Devine student la Drept, dar nu își finalizează studiile, apoi absolvă cursurile Institutului Pedagogic și se dedică literaturii. În 1966, alături de Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea și Virgil Tănase, pune bazele unui curent literar nou, onirismul estetic. Au fost susținuți la un moment dat de poetul Miron Radu Paraschivescu și publicați în revista "Povestea Vorbei", un supliment al
Dumitru Țepeneag () [Corola-website/Science/302504_a_303833]
-
Ilieș, pe care le relatează Gheorghe Șincai în istoria sa, consemnând și pervertirea lui Ștefan însuși: "Ștefan văzând că nu-și poate plini pofta, și-au băgat în inimă să omoare tot Divanul, și după pilda frate-său să se turcească și el; și să vândă țara la turci, întru deznădăjduirea aceea și-au adus dascăli, și două curve de la turci, ca pururea să fie lîngă dînsul, de cari amețindu-se din zi în zi, sporea în obiceiurile turcești". Confirmarea o
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
un număr maxim de 3.547 de persoane, pasageri plus echipaj. "Titanic" a surclasat toate rivalele în lux și opulență. Pasagerii de la clasa întâi aveau la dispoziție un bazin de înot, o sală de sport, un teren de squash, băi turcești, baie electrică și o cafenea cu verandă. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă și alte decorațiuni. De asemenea, cafeneaua pariziană oferea mâncăruri pentru pasagerii de la clasa întâi, cu o verandă luminată natural și prevăzută
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
Habsburgic (în 1717), administrația imperială consemnează localitatea cu numele de "Peschered", în română "Pescăreț" - bălți cu pește. În epoca de instabilitate și destrămare a feudalismului din Banat, teritoriul trece ca o ștafetă dintr-o mână de dominație străină în alta : turcească, austriacă, austro-ungară. Se produc astfel faze de stagnare și regres pe plan economic, social și cultural. În 1723, în harta gereralului Mercy "Karte des Temesvarer Banates", localitatea apare pentru prima dată numită "Becicherecu Mic". Originea provine prin rotacism de la substantivul
Comuna Becicherecu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/304298_a_305627]
-
regală împăratului Ferdinand I. Acesta a fost considerat moștenitorul Regatului Ungariei, dar avea în posesie efectivă doar partea nordică a acestuia, aproximativ actuala Slovacie, cu capitala la Pojon. Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat cvasi-independent, suzeranitatea turcească fiind acceptată de dietele de la Târgu Mureș (26 ianuarie 1542), Turda (29 martie 1542 și la 1 august 1544), plătind totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („"munus honorarium"”) în valoare de 10.000 de ducați. În această calitate
Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/312104_a_313433]
-
motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale. Ctitorii bisericuței de lemn din Dorohoi sunt pioșii „poporăni” care în frunte cu preoții lor și-au construit-o din lemn deoarece starea lor economică era foarte modestă ;stăpânirea turcească prin „uneltele” lor fanarioții îi „înglobeau” și pe fumul care ieșea pe coș. La construirea bisericuței i s-a dat formă de corabie, cu pante repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de
Biserica de lemn din Dorohoi () [Corola-website/Science/312267_a_313596]
-
cărțile: Cucernicii preoți și credincioșii ai bisericuței au râvnit neâncetat spre a împlini voia lui Dumnezeu și a-și apăra glia strămoșească, acest lucru îl dovedește semiluna așezată la baza crucilor crucilor de pe acoperișul bisericii, așa cum se obișnuia în timpul stăpânirii turcești care silea pe creștini să treacă la islam. Pavăza de apărare pentru a nu fi deznaționalizați a fost credința creștin ortodoxă și datina străbună, păstrată nealterată în sfintele locașuri și în sufletele strămoșilor noștri. La umbra bisericuței și cu sprijinul
Biserica de lemn din Dorohoi () [Corola-website/Science/312267_a_313596]