571 matches
-
trecerea ei joasă, oglinda unei bălți mari adunate de ploaie în Sărărie, apoi se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
camarazii dumneavoastră. — Și umblați așa, fără rost, pe Dunăre? Știți că n-aveți voie să umblați neîncărcați? — Păi noi am fost încărcați, cum arată și actele, dar marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci, spuse vameșul. Noi lăsăm totdeauna o dovadă. — Dar ce erau? zise disperat grecul. — Erau dușmani, spuse vameșul. Dușmanul nu lasă nimic. — Erau îmbrăcați ca dumneavoastră, cu fes, cu șalvari... — Eee, câți nu fac la fel ca după aceea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Noi lăsăm totdeauna o dovadă. — Dar ce erau? zise disperat grecul. — Erau dușmani, spuse vameșul. Dușmanul nu lasă nimic. — Erau îmbrăcați ca dumneavoastră, cu fes, cu șalvari... — Eee, câți nu fac la fel ca după aceea să spună că erau turci! surâse vameșul. N-am ce vă face. Plătiți zece galbeni pentru lipsă de încărcătură. — Luminăția-voastră, dar a fost cu noi un tovarăș de-al dumneavoastră care-a văzut tot, a coborât adineauri, Suleiman. — Poți matale să fii prieten și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a stabilizării ordinii și firii lucrurilor. Până atunci suntem obligați să suportăm traiul într-o societate care miroase urât, o mlaștină populată cu pești mici și mari, unii mai feroci decât alții. O societate în care toate metehnele (ce cuvânt turcesc minunat!) noastre naționale și-au găsit teren liber de exprimare și care ne fac nouă, celor dedulciți la normalitatea occidentală, traiul aproape imposibil. La care se adaugă în fond și fragilitatea psihologică personală tipică, cred eu, pentru orice intelectual, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
strângând În brațe serviciul de ceai și tocul rupt, simțindu-se totuși mai puțin descurajată decât se simțise de câteva săptămâni bune. Deci, În acea primă vineri din iulie, pe la opt seara Zeliha s-a Întors acasă, la bătrânul konak turcesc cu Încăperi Înalte, ce părea total deplasat În comparație cu blocurile moderne de cinci ori mai mari dimprejur. A urcat cu greu scara În spirală și le-a găsit pe toate femeile din familia Kazanci la etajul de sus, strânse În jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la fiică, ce rost avea să Încerci s-o corectezi? Așa că a oftat iarăși. Ignorând supărarea pe care i-o provocase mătușii ei, Asya a ridicat din umeri. — De ce nu? Ar fi de departe mult mai creativă decât această imitație turcească total nefondată a Americii. Ar trebui să amesteci Întotdeauna materialul tehnic Împrumutat din Vest cu trăsăturile particulare ale culturii căreia i te adresezi. Asta e ceea ce numesc eu un Donald Trump cu adevărat alla turca. Ar trebui, de pildă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush a zărit dintr-odată ultima cratiță așezată pe masă. — Ooo, mi-ar plăcea să vadă și bunică-mea asta, asta da tratație, kaburga... — Uau! a Îngânat-o corul. Până și Asya s-a Înviorat cuprinsă brusc de interes. — Restaurant turcesc multe În America? a Întrebat mătușa Cevriye. — De fapt, cunosc mâncărurile astea pentru că fac partea și din bucătăria armenească, a răspuns Armanoush Încet. Fiind prezentată familiei ca fiica vitregă a lui Mustafa, Amy, o tânără americancă din San Francisco, plănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poveștilor auzite de la bunicii lor sau unii de la alții. Și poveștile astea sunt cumplit de sfâșietoare. Însă crede-mă, la fel ca În fiecare țară, și În Turcia există oameni buni la suflet și oameni răi. E simplu. Am prieteni turci care-mi sunt mai apropiați decât propriul meu frate. Și mai e, bineînțeles - a ridicat paharul și a arătat Înspre mătușa Zeliha - dragostea mea nebună. Mătușa Zeliha a simțit probabil că-i fusese menționat numele, fiindcă le-a făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el trăită, pentru a săvârși un act creator. Vorbea despre prietenii lui din anii studenției de la Iași sau din perioada bucureșteană: Adi Cusin, Dan Laurențiu, Petru Aruștei, Stelian Baboi, Alexandru Tacu, Cristian Simionescu, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Paul Goma, Daniel Turcea, Gabriela Melinescu, Stela și Aurel Covaci, Dan Cristea, Mircea Nedelciu. Era un interlocutor fascinant. Călătoreai spre inima lui, era în inima ta. Avea o memorie prodigioasă. Dar, în primul rând și cel mai mult vorbea la superlativ despre maestrul său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
posibilitate. Știu asta de când am încercat să-l traduc în românește pe strămoșul textualiștilor, pe Raymond Roussel. Pe Laurențiu Ulici îl cunoșteam încă din anii ’60. Era atunci foarte tânăr, abia ieșit din facultate, mai tânăr chiar și decât Daniel Turcea, căruia, în joacă, bineînțeles, îi ziceam „fiule”. Am uitat cum de s-au legat lucrurile și am izbutit, în toamna anului 1968, să facem împreună o „masă rotundă” despre onirism pentru Amfiteatru, revista literară a studenților reprezentată de dramaturgul Chitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în toamna anului 1968, să facem împreună o „masă rotundă” despre onirism pentru Amfiteatru, revista literară a studenților reprezentată de dramaturgul Chitic. În afară de Chitic, care urma să facă pe „moderatorul”, mai participau Dimov (de departe cel mai bătrân dintre noi), Turcea, Ulici și cu mine. M-a izbit la Ulici rapiditatea cu care a înțeles miza teoretică a acestor discuții: nici nu erau niște adevărate discuții, căci serveau la lansarea unui fel de manifest pe care altfel nu l-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar eu nu sunt nici una, nici alta. Restul e istorie. Am fost acasă. Am luat Pușkulița, am băgat-o sub geacă, m-am dus la șaormerie și am tras. Știam că turcii chiar au geam blindat. Nu am vrut să-l omor. Am vrut doar să știe. Că nu sunt nici fraier, nici hoț. Așa că la întrebarea dumneavoastră, de ce am tras trei gloanțe în ziua de cutare, la ora cutare, la șaormeria
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
liniștea lui vodă au dispărut cu desăvârșire. Uite numai ce spune cronicarul de soarta oștirii moldovene în timpul luptei: “Iară bieții moldoveni... merge înaintea obuzului (unitate de luptă a rușilor n.n) afară din părcane (îngrăditură n.n). Deci văzându-i turcii că sânt afară din părcane, așe le-au dat... năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi... ajungând moldovenii în fruntea obuzului, iar moscalii n-au vrut să le deșchidă părcanele ca să intre înlăuntru în obuz ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Simion, Mircea Iorgulescu etc. Publicau Bogza și Cioculescu pe atunci. Poeții mei favoriți (însă trebuie să spun că am citit eseu și filozofie, chiar și roman) au fost cîțiva dintre cei aparținând promoției '70 (de la Vasile Vlad, Cristian Simionescu, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu până la Marius Robescu, Ion Mircea sau Adrian Popescu), dar și gruparea optzecistă (M. Cărtărescu, T. T. Coșovei, Ion Mureșan, Iaru, N. Danilov, M. Drăghici etc.). Am fost, cred, datorită unei intuiții, ca și a frecventării taberei celor "buni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care sper să-și placă, nu ajunge un tren să încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă în București. Așadar, într-un tren care pleacă pufăind de la Târgu Jiu urcă Tudor Arghezi, Daniel Turcea, Gheorghe Grigurcu, iar pe drum, la următoarele halte se suie Macedonski (iată Adâncata!), Radu Gyr (a făcut școala la Craiova, unde s-a și retras după anii de detenție), după care, pe la Craiova, urcă George Magheru (cu faimosul vers "Suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fugitiv, inadecvat, departe de entuziasmul închinat favoriților. Iată barzii afirmați în '60-'70, despre care am scris favorabil, în repetate rânduri, nu o dată în premieră: Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru, Petre Stoica, Florin Mugur, Șerban Foarță, Constantin Abăluță, Daniel Turcea. Îl adaug acum pe Miron Kiropol, de un leat cu mine, a cărui impresionantă creație am cunoscut-o mai îndeaproape abia în ultimii ani. Am greșit oare cu selecția mea? Criticul Grigurcu este considerat unul dintre cei mai exacți cititori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Gheorghe Tomozei, până la Ion Gheorghe și Titus Popovici, următorii, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Marin Sorescu au rămas duplicitari mai ales la debut și apoi au atacat și notele cele mai înalte, restul, Leonid Dimov, Mihai Ursachi, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu, Cristian Simionescu... au scris opere unitare, fără să facă nici un compromis. Pornirile duplicitare nu sunt specifice scriitorului român. Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu o cafea sau cu un ceai? Tot timpul Îți pare rău. Ce regreți atât de mult? Nici măcar nu m-ai privit În ochi. Te-ai uitat mereu În altă parte. —Scuze. Nu mi-am dat seama. Cafea solubilă? Sau turcească? —Ciudat, nu? Eram sigură că și tu ești medic. Nu din cauza halatului alb. Ești student? Sau stagiar? Nu, doamnă. Nu sunt decât un funcționar. Ați prefera un pahar cu apă? Avem sifon rece În frigider. Cum e să lucrezi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l caute pe căpitan... spuse Bogdan Gâlcă. - Eu gândesc așa... continuă Pietro. Bogdan, iei cincizeci de oameni, cu veșminte schimbate, și te strecori printre turci până la Murgeni. Întrebi oamenii. - Nu, spuse Gâlcă. Nu așa. Nu ne strecurăm printre turci. Suntem turci. Spahii. Căutăm doi prizonieri, cu semnalmentele căpitanului și ale Erinei. Trebuie să-i ducem În fața sultanului. Nu trebuie decât să găsim cincizeci de uniforme turcești. - Pe care le câștigi cu sabia, atacând una din patrulele de spahii care acum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să-i incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe care o aduceau în fața ochilor deschiși ai jivinei, răpunând-o..." Capitolul III TĂCEREA DINTRE EI DURĂ TOATĂ vara. Nu ieșeau nicăieri. Filip stătea toată ziua turcește pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
serios, întrucît veneam în scopul bine determinat de a face lecții cu "fetele" ― că avea trei ― și mă mulțumeam cu cîte-o privire dulce sau cu o scurtă strângere de mână pe sub caiete! Amărât peste fire de atitudinea mai mult decât turcească a lui Nea Costică (ce nume caraghios pentru tatăl unei iubite!) am lăsat "De bello Galilco" la o parte și m-am apucat să mâzgălesc maculatorul, caligrafiind numele verișoară-mi în toate felurile și-n toate pozițiile: rond, cursiv, batard
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
eter de miere... Și m-ai făcut c-un lucru de preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit La un cap de pod, pe vine De toți dracii chinuit. Și la râu, drumeți, jivine Cu glas spart hodorogit Cântec zice, de rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al procesului alchimic, nigredo (opera la negru), în care elementului terestru, corporal, i se atribuie o forță ascunsă, focul primordial, recuperabil prin dizolvare și închegare. Acea raia himerică "la mijloc de Rău și Bun", târgul hilar de "la vreo Dunăre turcească", unde, printre gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nou-nouțe. Zidul se încheie cu un turn semeț...Dangătul de clopote ce anunță utrenia plutește unduitor peste fire. Pe lângă mine trec câțiva târgoveți vorbind între dânșii. Mi se pare că grăiesc altă limbă. Curios, mă uit după ei. Poate sunt turci, dar ceva îmi spune că nu. Sunt altfel îmbrăcați și nu poartă turbane. Pe ulița plină de soarele darnic al dimineții trec în trap săltat câțiva călăreți răscolind colbul abia așezat în urma câtorva căruțe care au trecut valvârtej și încă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
apare ampla desfășurare a temei iconografice care printr-o subtilă interpretare făcea promisiunea mântuirii de asupritori. Meșterul de la Voroneț consacră tot peretele de apus, temei: Judecății de apoi, aici fiind o uriașă compoziție, unică în arta orientului creștin. Dușmanii Moldovei - turcii - sunt în mijlocul condamnaților veșnic. Pentru a fi înțeleasă în toată profunzimea și semnificația ei, vechea pictură bisericească trebuie privită integral, atât sub aspect religios, cât și artistic. Pictura veche moldovenească tălmăcește comorile de gândire și simțire ale credincioșilor din acea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]