2,409 matches
-
în miezul clipei te fac să taci s- asculți rugăciunea zilei către Dumnezeu. O oră blândă dă ocol prin împrejur, te aspiră dintr-un cer de vise, când cucul își lasă cântecul său sur clocit să fie în cuibul clipelor ucise. Anotimpul acesta-i o cameră sigilată, o lume vibrând într-un fluier de os, doar ploaia de mult așteptată te înveșnicește-ntr-un bărbat frumos. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Rugăciunea zilei / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂCIUNEA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351523_a_352852]
-
de o sumă modestă ! Nu sunt soluții pentru omul sărac Și-i incomod să-i aduci argumente : Viața e crudă ,pe fundul de sac, Mai-marii-si fac,unu' altuia fente ! Ne'mputinam , ocupați peste poate: Nu avem timp să ne plângem ucișii, Tragem că robii,din zori pana'n noapte: N-am înțeles că noi suntem proscrișii ! Ducem în cârcă ziua de mâine, Uităm -prea usor-ce a fost ieri ! Tragem că robii pe -o coaje de pâine, Suntem proscriși,nu rebeli ! Referință
ROBI de MARIUS ADRIAN POROJNICU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350902_a_352231]
-
controleze armata actele oamenilor din tren într-o gară, el a iesit din tren și s-a agățat de jos de undeva de dedesubtul unui vagon și așa cică a trecut granița și a ajuns omul fericit acasă, pe când cei uciși... nu știu câți au scăpat dintre ei! Băiatul asta ne-a scris din Germania și ne spunea prin scrisori că ce noroc a fost pe el că ne-a întâlnit pe noi! V. : Da... Spuneați de bulgari, cu ei cum a fost
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
trupul depărtării Pe tâmpla de fecioară plânge clipa Ești lacrimă-nsetată-n gustul sării, Un pescăruș ce-și arcuiește-aripa În zbor sublim spre piscul neuitării. Deschid ferestrele drapate-n vise Nădejdi târzii ivite-n pleoapa zării Renasc dorinți de-nchipuiri ucise. Fecioarei din oglindă-i simt fiorul Când gândurile împletesc cunună E viața piesa-n care joacă dorul, Un rol tivit pe-un colțișor de lună. De-acolo se revarsă-n lume, tainic, Și-ascute-n spinul rozelor simțirea Oglinda sparge, dorul cel
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
Mai trist decât cel mai mâhnit român Din patria tristeții că exist Ca să exist, om liber...la stăpân... Of, Doamne Dumnezeule cel Domn Al domnilor și doamnelor de vis, De vip, de pradă, de decor, de somn Al rațiunii visului ucis... Of, Doamne, Dumnezeule cel Viu Pre moarte uneori călcând viețaș Al temnițelor minții sub chipiu Și șepci de ofițeri și-agenți borfași,... Of, Doamne, Dumnezeule cel Surd Și Orb și Mut la cazne de sărman Că-i sârb, român sau
OF, DOAMNE...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346650_a_347979]
-
cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate de idei, Le dedic lui Artur,din păcate tot mai rare, Când plâng în mine cohortele de miei. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Artur
ARTUR, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351099_a_352428]
-
de viață, o masă o inimă spartă, o ușă ziduri crăpate, dărâmate, pierdute dincolo? zile-n întoarse și mâini care-mi fac semne și strigă! nu poți să aduni pași, numărând inimi zdrobite nu poți să aduni gănduri și buze ucise nu poți să fi rană care strigă nu meriți îmi spune timpul, ascultă! da călătorule: îți spun povestea mea, și-apoi uită strângeam lumea în mine chiar și-n drumuri de colb, fără sens eram amândoi, nebunia toată încarceram nopți
CALĂTORULE UITĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345625_a_346954]
-
ard, nu bat clopote de ruga/ Nu păzește nici un gard, nimeni nu vrea să mai fugă. Referitor la acest aspect trist, de neuitat, la pagina 269, din volumul Memorialul durerii, autoarea Lucia Hossu Longin a făcut un scurt comentariu: Cei uciși au fost înmormântați în albia râului și taluzați. Unde anume, nu știe nimeni. Miile de morti din cele paisprezece lagăre de exterminare vor putea fi identificate odată cu deschiderea dosarelor de la Canal. Vom ști, probabil, numele lor. Dar gropile comune, presărate
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
lent sau avântat. În suflet azi ninsorile-mi sunt albe Sunt amintirile care dau curs, Ai mei care demult pe deal s-au dus Întorși sunt azi în lacrimile-mi calde. Crăciun cu Labis... el a plecat să caute căprioara ucisă să-i ceară iertare pentru râul făcut soarta lui îi fusese astfel scrisă să plece prea iute deși vreme-ar fi avut. atâtea-ar fi-avut să ne spună lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
înalt sentiment - iubirea. Cântecul ei poate fi auzit până dincolo de munți și câmpii înverzite. Jelitul ei poate fi ascultat lângă izvoare... acolo unde vin căprioarele să se adape.... Odată cu iernile ce se aștern la tâmple... sentimentul de vinovăție față de iubirea ucisă s-au netrăită devine tot mai acut. ”pentru ca sufletul meu // să nu-și găsească locul // mereu să te caute // mereu” ... “aduceți aligatorii să-mi sfâșie carnea // această carne infestată cu atâta dragoste”...( execuție publică). Nicio urmă de “milă” față de cel
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Alta chestie, dar parcă n-au suflet, ce contează? Cinstitul Iago se autoproclama Maur, O violează pe Desdemona, nu o ucide, El violează o lume, face legi, facer spune, Cinstitul Iago și cinstitul Brutus. Fumul era ultimul cuvânt al celor uciși. A fost un ultim sărut. Un semn, o literă, Iau litera o adun cu o altă litera, O frază, un poem, o cântată, Orgă înțelege și mi se alătură. BORIS MARIAN Referință Bibliografica: Eccesiast / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ECCESIAST de BORIS MEHR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356449_a_357778]
-
ideile-zbor de cocori. Stai drept în arc de apus Nu e târziu pentru dreptate Iar verbele și culorile nu-s Pentru tuneluri argumente săpate. Ne vom unii în ape și în vise, Din nou în diametrul orei Vor cădea minutele ucise Colorând în roșu înaltul aurorei. Motiv pentru un solfegiu Te-am văzut cum ai ieșit Din nota muzicală do de jos, Pelerină purtai de sunet înverzit Vibrând într-un fluier de os. Te-am auzit imitând pe portativ Sunetul notei
NELINIŞTEA ÎNDOIELII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355826_a_357155]
-
chitară, aceleași unduiri și curbe moi...și același geamăt prelung...care îl scot atunci când sunt atinse...la fel ...femeie și chitara.Geamatul corzilor încordate,atinse și lăsate să vibreze prelung. Îmi plac chitarele. Au în ele tandrețea și durerea copacului ucis și ecoul nopților de vară târzie...înmiresmate de flori sălbatice ,fan proaspăt cosit și săruturi furate. Îmi place chitară răvășita sălbatic de ritmul muzicii latine .Geme și plânge și strigă sfâșiata de tristețe și razvratire.Palme sălbatice îi răscolesc acordurile
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
se mai zbat... Liniștea dimineții fuge pulverizată de zecile de mii de fragmente de geamuri prin care au trecut odinioară atâtea priviri, atâtea gânduri, atâtea vise... Pe străzi, în biserici, lumea se roagă... Alb, negru, roșu. Lacrimi, durere, sânge. Vise ucise. Înnebunit, soarele pleacă. Amurgul cade peste sângele colorat în mov, câinii scormonesc printre ruine... Întunericul devine din ce în ce mai negru. Luna apare curioasă, glacială, distantă. Legile urii au învins pentru o clipă. Sufletele ucigașilor împreună cu ale victimelor se-nalță spre cer pentru
MARŢEA NEAGRĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356040_a_357369]
-
de lacrimi, de sânge In care moartea-i viață, în care râsul plânge. Cu credință, cu dragoste, Apropiați-vă! Cei cu visul cuibărit în marele arcan, în univers Toți ce ați cules învățătura din sinuosul lumii sens Din viețile martirilor, ucișilor pentru dreptate Veniți acum spre Adevăr, spre luminata libertate! Cu credință, cu dragoste, Apropiați-vă! Toți cei osteniți, vă cheamă Iisus Mântuitorul Vă strigă îngerul în numele Lui, Mângâietorul Păziți împlinirea poruncilor, dar iubiții mei frați Vegheați marea porunca a Iubirii
REZONANŢĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354766_a_356095]
-
rău? Când auzim că o mamă și-a ucis copilul, iar în data de 5 martie a acestui an, un polițist a intrat înarmat într-un coafor din centrul capitalei împușcându-și soția din gelozie, (victimele fiind 8 persoane, două ucise și alte șase rănite), ne cutremurăm! Păcatul uciderii este identificat cu Răul moral, înfățișându-se ca o răsturnare de valori ce au fost încadrate într-o ordine ierarhică de însuși Dumnezeu. „Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu”, spunea
BINELE ŞI RĂUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354773_a_356102]
-
lacrimi cînd o vor stinge, închid în durere pornită cărare sa simta drumeții cum drumul îi plânge. albă ignoranța la margini diforme o aglomerare de semne prin vise, cerneală de gand în nuanțe și forme sub aripi frânte-n nopțile ucise rămași în derivă cu gându-n cuvînt sub semnul crucii roșii deschide cerul, cu adevărul înflorit din mirul sfânt , , mirabila sămânță”-i da misterul. Petala visătoare Ruptă din coastele mele o văd cum revine, bucurie și durere în coșul pieptului
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
sunt blestemate? Oare ele ucid trântorii fiindcă li se poruncește de regină sau ca să-și răzbune propriile neîmpliniri? Cu ce culeg albinele mierea? Cu trompa! Trântorii n-au și ei trompă? De ce nu sunt puși la muncă? De ce se lasă uciși? Conduși de regine? De ce celelate viețuitoare, culminând cu omul l-a impus pe trântor? Și mai ales de ce istoria omenirii cunoaște doar câteva regine? Nici o femeie filozof! Artist! De ce femeiei i-a fost dată să-l servească pe bărbat? De ce
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
sunt blestemate? Oare ele ucid trântorii fiindcă li se poruncește de regină sau ca să-și răzbune propriile neîmpliniri? Cu ce culeg albinele mierea? Cu trompa! Trântorii n-au și ei trompă? De ce nu sunt puși la muncă? De ce se lasă uciși? Conduși de regine? De ce celelate viețuitoare, culminând cu omul l-a impus pe trântor? Și mai ales de ce istoria omenirii cunoaște doar câteva regine? Nici o femeie filozof! Artist! De ce femeiei i-a fost dată să-l servească pe bărbat? De ce
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
noastră Povesti spuse prietenilor la un pahar cu vin. Acrobați sărind la trapez, lei cu botul pe labe , Femei frumoase zburând prin aer ca un vis, Emoțiile noastre și aplauzele tot mai slabe Au rămas în amintire, șoim de vânător ucis. A plecat circul, tristețe la margine de oraș, În aer a rămas formele femeilor frumoase, Vântul strânge urmele spectacolelor pe făraș Și nostalgia luminilor în suflete rămase. Eu mai strâng în brațe trupul ei de aer Și îi mai aud
DUPĂ CE PLEACĂ CIRCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355355_a_356684]
-
noapte îmi dai șoapte, de iubire și de dor, sărutarea lui pe pleoape, dragostea ca un fuior ce se toarce zi de zi în lumina soarelui împletindu-se cu luna, în brațele cerului! Noapte, noapte îmi dai vise, pentru clipele ucise, în zile de cumpene când tânjeam de dragoste și rugam păsările să mi-l țină-n cântece, cum lumina soarelui, viața pământului! Noapte cu tine Pe umeri de îngeri, veniți în fereastră, în noaptea albastră un ochi mă veghează. Și
BINE AI VENIT! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355439_a_356768]
-
nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea aceasta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat. Gloria rămâne pe pernă. Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului. Ce viață rescrisă cu mâna ucisă lovește iubirea cu sete în vise? De moarte, de rost, fără noimă cerșește frumosul mascat în lume pășește, dansează, privește la est și la negru, nebunia m-apucă de mână integru. Măscărici în băltoace umane, netoții unde mă aflu? Un
ÎŞI PLÂNGE TÂRFA VIAŢA ÎN GRIJANII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355535_a_356864]
-
Iar Scribul rămâne un negustor de iubire Când nu i se vinde nici-o carte, Dar rămâne cu speranța că intră în nemuririe. Eu nu sunt vânzător de poeme și vise, Mi se încurcă gândurile cu viața este plină de manuscrise ucise, marea de minuni pe care se întinde piața. Eu nu sunt negustor de vise! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nu sunt negustor de vise / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011. Drepturi
NU SUNT NEGUSTOR DE VISE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356806_a_358135]
-
cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate de idei, Le dedic lui Artur,din păcate tot mai rare, Când plâng în mine cohortele de miei. Amintiri din miezul unui poem Ideile
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
nou sub icoană cum se cuvine. Nu știam atunci, nu știu nici acum dacă era de bine sau era de rău ceea ce făceam eu, acolo, singură în toată biserica, cotrobăind ca un testamentar legal în lada de zestre a bunicii ucise de singurătate . Cine îi furase trecutul până atunci? Cine dorise ca ea să nu-și afle obârșiile ? Cu această comoară la piept, donată de străbuni, Evanghelia ce-i costase pe vremea Împăratului, prețul unei perechi de boi plus trei măji
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]