7,855 matches
-
de a oferi premisele pentru așa ceva). Se vor împlini anul acesta, în august, treizeci de ani de la moartea autorului și, dacă tăcerea de-acum se menține, peste alți treizeci de ani, numele lui Mazilescu va fi acoperit dacă nu de uitare, măcar de un strat gros de praf. La el nu se mai referă decât poeții. Și o fac, așa zicând, ca poeții. Convocând amintiri, declarându-și atașamentul sau revendicându-se tacit din textele lui (ceea ce, fiind mai mult decât nimic
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
interzise. Iar în anul 426, împăratul Teodosiu II ordonă distrugerea tuturor edificiilor Olympiei, considerate temple păgâne. Timp de 1 172 de ani, Olympia a fost lăcașul zeilor, al muritorilor și al Jocurilor Olimpice. Acestea renasc după 1 500 de ani de uitare, adăugând la strălucirea lor ideea de sport, prietenie și libertate sub cupola Olimpismului modern, pentru toate popoarele lumii. Prima ediție? 1896, la Atena... DOINA MOȚ, directorul Academiei Olimpice Române, filiala Timiș 1896 Atena Număr de țări participante: 13 Număr de
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
divinitatea se află în patima creației. 1975. Câtă patimă poate fi în mântuirea de sine a omului? 1976. Patimile sunt porțile omenirii care despart absurdul de absolut. 1977. Patima va fi mereu balanța care-ți va spune cine ești. 1978. Uitarea este un surâs fără patimă. 1979. Care orizont al inimii nu-și are patimile lui? 1980. Fiecare aripă își are patima zborului ei. 1981. Dorul este patima amintirii. 1982. Nicăieri nu vei găsi mai multă ardoare decât în focul patimii
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
experiența lui Don Quijote e valabilă, perfect valabilă, afirmă Noica în al său Jurnal filozofic. Așa trebuie trăit: cu lumea ta"11. Iar lumea ta - Noica o spusese deja în Mathesis sau bucuriile simple - se naște prin părăsirea lumii curente, prin uitarea faptelor ei, prin omiterea întregii istorii care, "nu reprezintă pe nimeni și nimic"12. Făcută după chipul și asemănarea lui Don Quijote, lumea ta este prin excelență una a reprezentării care domină și controlează conținuturile vitale ale vieții. Ea instaurează primatul
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
unificator. Ce vom mînca? Veți zice ghiveci sau vițel cu fasole? Sau peste maioneza? Vă întreb: de ce? De ce acestea cînd șunt atîtea posibilități în lumea pură a lui Herman Cohen? Nu, vom mînca, frugal, idei fripte pe grătarul special al uitării geometrice formale, servite ăà la Leibniză. Iar că deșert, în loc de colțunași cu brînză, triunghiuri abstracte cu sos picant de posibilități infinite ăà la purismul neocriticismului kantiana. Iar de veți rămîne flămînzi, nu uitați că foametea duce la setea ideilor. Să
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
apărut, Casa cu cinci fete, românul lui Aderca, ădespre care autorul însuși mărturisește că are două capitole cu totul reprobabile, recunoscute tot de el ca o mare greșeală. Îndepărtat din viața literară, scriitorul deceda în 1962. Sub atari auspicii conjuncturale, uitarea se așterne o bună perioadă de timp peste opera lui Aderca". Miron Dragu mi-a fost coleg la Școala de literatură Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
reîntoarcere, existentă devine povară fără măsură, ea ne apasă că un imens bolovan, căci fiecare gest și fiecare vorba vor fi reluate la nesfîrșit, într-un fel de ecou multiplicant care te amețește. Într-o asemenea lume nu ar exista uitare și nici iertare, pentru că ni s-ar reaminti în permanență acele lucruri de care ne facem răspunzători. Iar într-o lume fără putință reîntoarcerii totul e dinainte iertat, pentru că oricum stă sub umbră protectoare a uitării. Repetitivitatea implică trădare, pentru că
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
lume nu ar exista uitare și nici iertare, pentru că ni s-ar reaminti în permanență acele lucruri de care ne facem răspunzători. Iar într-o lume fără putință reîntoarcerii totul e dinainte iertat, pentru că oricum stă sub umbră protectoare a uitării. Repetitivitatea implică trădare, pentru că însuși fenomenul reluării a ceva devalorizează acel ceva, îl proiectează în derizoriu, pe cînd unicitatea absolută e o formă de fidelitate, de statornicie. Ceea ce face atît de dramatică întîlnirea dintre personajele lui Milan Kundera în acest
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
cum o numește Kundera. Astfel concepută, compasiunea e o maladie sinistra, pentru că ea te aruncă în universul lăuntric al celuilalt, obligîndu-te să simți simțirile sale fără a avea și puterea să le reprimi, să le domini ori să le dai uitării. Devii, astfel, un mai autentic trăitor al nenorocirii altuia, pe care, de fapt, o amplifici, o sporești cu puterea imaginației tale îngrijorate. Tomas nu poate renunța la obiceiul infidelităților sale, dar resimte, în schimb, durerea Terezei cu o acuitate ucigătoare
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
trăitor al nenorocirii altuia, pe care, de fapt, o amplifici, o sporești cu puterea imaginației tale îngrijorate. Tomas nu poate renunța la obiceiul infidelităților sale, dar resimte, în schimb, durerea Terezei cu o acuitate ucigătoare. cele două lumi, cea a uitării și cea a memoriei că perpetua reluare, compasiunea funcționează drept cordon ombilical. Dar un cordon care sufocă și desființează, în cele din urmă, ambele universuri. Compasivul e constrîns să adopte o anumita logică sentimentală a celuilalt, o logică absurdă însă
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
supraviețui în străinătate. Normal, din simplul motiv că plecarea, în sensul grav și simbolic al termenului, nu face parte din vocabularul lumii ei. Tereza trăiește (că și Tamina, eroina dintr-o altă capodoperă a lui Kundera, Cartea rîsului și a uitării) într-un spațiu în care obișnuință, familiaritatea îi oferă de fapt o mult rîvnita protecție. În schimbul fidelității - acea căldură convențională a recognoscibilului, confortul previzibilului. Dar emigrarea presupune o dimensiune care e chiar mai nepotrivită, pentru un personaj că Tereza. A
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
răului, dar că ele rămîn, cu toate acestea, profund distincte la un anumit nivel. Acel nivel unde lumea se împarte, irevocabil, în evrei și pagini. În numărul trecut al "României literare" am prezentat studiul lui Tzvetan Todorov despre memorie și uitare, aplicat aceleiași chestiuni a comparabilității dintre Gulag și Holocaust. Cum anunțăm în finalul cronicii, reiau problemă discutînd o altă carte dedicată ei, cea a lui Besançon. Diferențele dintre cele două argumentații, o spun din capul locului, nu mi se par
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
și post-Gulag, ca atare obsedată de memorie, astfel că zilnic apare un nou muzeu, un monument, o expoziție - tot atîtea forme de a recupera trecutul. A doua: sîntem, conștient sau nu, tentați să acționăm mai degrabă în numele unui principiu al uitării, sau al unei memorii capricioase și uneori nedrepte. În măsura în care ne considerăm, într-un fel sau altul, multi dintre noi supraviețuitori ai unui regim politic dictatorial, a ține minte reprezintă pentru noi un mod de a protesta, de a face rezistență
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
complet lesne manipulabil, ci și reflexele existenței noastre cotidiene, invadată de o tehnologie care prin suprabundentă poate falimenta capacitatea de a reține informații, obligîndu-ne să le "ștergem" de îndată ce ne-am folosit de ele. De altfel, trăim într-o cultură a uitării, mai degrabă decît a amintirii, ne avertizează Todorov, citînd, evident, celebrul mit al scrisului. În societățile occidentale știință este, de pildă, poate mai mult decît orice alt domeniu de manifestare a gîndirii, un spațiu în care memoria nu are multe
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
interesează pe Todorov, si despre care scrie în această carte, implică o combinație între cele două pe care le-am descris mai sus. O dovedește opoziția pe care autorul o stabilește, convins să ea e evidență, nu intre memorie și uitare, ci între ștergere (uitare) și păstrare. "Memoria este, mereu și necesar", susține Todorov, "o interacțiune a celor două". O recuperare integrală a trecutului e utopica (și nesănătoasă, a adăugat Nietzsche), de aceea a reține un eveniment înseamnă inevitabil a-i
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
despre care scrie în această carte, implică o combinație între cele două pe care le-am descris mai sus. O dovedește opoziția pe care autorul o stabilește, convins să ea e evidență, nu intre memorie și uitare, ci între ștergere (uitare) și păstrare. "Memoria este, mereu și necesar", susține Todorov, "o interacțiune a celor două". O recuperare integrală a trecutului e utopica (și nesănătoasă, a adăugat Nietzsche), de aceea a reține un eveniment înseamnă inevitabil a-i păstra, prin selecție organizată
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
este rezultatul acestei munci. Și totuși, cartea păcătuiește prin precaritatea datelor. După apariția primelor volume însă am primit o mulțime de scrisori care m-au ajutat să-mi refac o bună parte din amintiri, să reconstitui fapte, între timp date uitării. Am căutat, pe cît mi-a stat în putință, să am un ton neutru, să păstrez o anume distanță față de oameni și întîmplări. Uneori n-am reușit, dar mai important decît orice mi s-a părut că trebuie să respect
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
adică nu scrie pentru alții. Cartea să de memorialistica, apărută în 1998 la Editură Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se luptă cu timpul și cu uitarea, fixează fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
Alexandru Condeescu caracterizează inspirat natura caietului-manuscris: "Din munca neostenită și înfrigurată a acestui "om-al-lenei", cum se definește cu încântare undeva, a rezultat un soi de jurnal cotidian, nocturn și liturgic, menit să-i aducă prin scrierea lui acea liniște a uitării dată sieși de contemplarea la nesfârșit a imaginilor propriei morți (apocalips, sfârșit) ca o vindecare temporară prin "ordinea cosmică a artei" de spaimele realității haotice ce nu-i dădeau niciodată pace." La rândul său, Mircea Martin explică în câteva fraze
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
care desenul are o funcție dublă, de formă artistică și de text (de suport narativ pentru o realitate deja constituită) este simultan o carte de artă, o formă specifică de exprimare și o descriere spontană a vieții, o luptă cu uitarea și cu moartea. De la est la vest și de la sud la nord, cu alte cuvinte în toate marile regiuni ale României, Eugenia Iftodi călătorește, observă, participă și face notițe grafice frugale despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
Nicu Horodniceanu Viața asta ciudată se alcătuiește parcă de la sine după un program existent. El cuprinde în mod repetitiv zilele și nopțile, starea de trezie și cea de somnolență și uitare. Atît de riguros stabilit este el că atunci când se produce o abatere întâmplătoare, ai senzația unei catastrofe. Parcă n-ar avea sens să trăiești în alt mod. Ca în cazul insomniei... faptul că nu poți dormi câteva ore te umple
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
inimaginabile sunt necesare. Ele dezvăluie adevărul despre teroarea la care au fost supuși cei ce s-au împotrivit dominației rusești și bolșevismului autohton. Aceste pagini despre o față ascunsă a istoriei noastre adevărate au rămas necunoscute fiind încă lăsată în uitare. Printre mărturiile cutremurătoare despre ticăloșia unei "orânduiri", impuse din afară, Memorialul lui Oliviu Beldeanu, un tânăr luptător în munții Făgărașului, Piatra Craiului sau Retezat, atras în cursă de autoritățile comuniste și executat, este deosebit de cea ce s-a publicat până
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
în celebrul proces de la Berna, dar restituie posterității figura unui tânăr erou. Și e de mirare faptul că PNȚCD-ul nu a făcut încă nimic pentru a scoate în evidență lupta eroilor săi, lăsându-i să zacă în anonimat sau uitare, pe când alții nu s-au sfiit să-și scoată în față pretinși eroi, iar cu nerușinare bolșevică unii își reeditează "Cărțile" despre sinistra consoartă a lui Nicolae Ceaușescu, numind-o "regina muncii", iar alde Pleșiță sau Brucan îi cataloghează în
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
studentă medicinistă (care frecventa și prelegerile lui Maiorescu), bună prietenă a lui Doru și a familiei (inclusiv a Antoninei). Doru, ușuratec, e cucerit de farmecul Elvirei, pe care, reîntîlnind-o în provincie la căpătîiul părintelui unui prieten, într-o scenă a uitării de sine, o cere în căsătorie, decis fiind să o abandoneze pe tînăra sa soție. Elvira îl refuză. Antonina, inteligentă și cu instinctul ei de femeie, a intuit pericolul, Elvira, s-a păstrat dîrză și la pîndă, fără a crea
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
avantaje folositoare. Doru al nostru, însă, vizitîndu-l la minister și purtînd o lungă convorbire, nu acceptă nimic, trăind după pofta inimii sale și a destinului său. Important e faptul că, repede, peste visările politice idealiste de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]