5,157 matches
-
cu identitatea bucovineană asimilată, în timp, altei națiuni. De altfel, majoritatea textelor cuprinse în actualul număr al Mesagerului bucovinean au ca notă dominantă preocuparea de a readuce în atenția publicului suferințele și dramele populației unei provincii puțin cunoscute, adesea aproape uitate, rezistența și lupta sa necontenită pentru a-și apăra și afirma identitatea proprie, apartenența la cultura și civilizația poporului român. Un simbol al acestei lupte neîntrerupte îl reprezintă Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, care a împlinit de
„MESAGERUL BUCOVINEAN” LA O NOUĂ EDIŢIE [Corola-blog/BlogPost/94136_a_95428]
-
și colegii săi avându-l, astfel, între noi și, îndeosebi, întru noi pentru care fapt mă rog ca Dumnezeu să-i răsplătească toată osteneala și dăruirea de care a fost în stare și sunt convins că nu va fi repede uitat, deși, de multe ori suferim de această maladie - a nerecunoștinței, fiindcă aportul său a fost foarte consistent, făcându-se, adeseori referire la el așa încât Domnul Ioan Ion Diaconu este și trebuie să rămână în continuare, ca un far care, încă
In memoriam: Împlinirea a cinci ani de când omul de radio şi scriitorul Ioan Ion Diaconu (1937 – 2011) a trecut la cele veşnice… [Corola-blog/BlogPost/94181_a_95473]
-
salvarea vieții lui. Oare chiar așa să se scrie istoria azi, în aceste vremuri în care se operează cu două măsuri: unor opresori din acei ani ai „obsedantului deceniu” din „era ticăloșilor” li se ridică statui, într-o istorie din ce în ce mai uitată, iar unor personalități marcante ale românismului li se dărâmă busturi, li se interzice opera, într-o tot mai îndepărtată redeșteptare națională! Un alt regretabil caz, al unui erou, din rândul celor acum aflați dincolo de lume, a cărui memorie azi, din
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a amuțit. Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit. Mi-e dor de stradă Pieții, plină De copii și jocuri uitate. De gârla Cheii, cristalina, ... Citește mai mult Măneciul meu (Prahova, Cheia)Cristina PârvuMi-e dor de merii plini din curte,În care toți ne cocoțam.Livada mea cu doruri multe,Unde-așa fericiți eram.Mi-e dor de-a mea copilărie
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nu plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam.Balconul unde stăteai tu, mama,Parcă de dor a amuțit.Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit.Mi-e dor de stradă Pieții, plinăDe copii și jocuri uitate.De gârla Cheii, cristalina,... XXIII. JOIA MARE ODINIOARĂ, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Joia Mare odinioară Cristina Pârvu Ajuns-am în Joia Mare, Cât de grăbit este timpul. De nostalgie simt o
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului GOANA SENTIMENTELOR Demult, rătăcesc prin stearpa taiga Precum este gândul dar și visul meu. Și sper ca într-una sau tare ar vrea Ca eu să rămân în sufletul tău. În gara uitată păstrează umil Un pic de dorința avută cândva. Iar gândul și-l șterge acuma abil Cu palma, prin păr, ca și cum ar brava. Nu crede acuma că e adevăr Iar tot ce se-ntâmplă îi pare mister. Dar trenul acela e
GOANA SENTIMENTELOR de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378171_a_379500]
-
vieții. Benjamin Franklin spunea;” Tragedia vieții este că îmbătrânim prea devreme și devenim înțelepți prea târziu”. Fiecare om își dorește un trai îndelungat, dar nici unul nu vrea să îmbrace hainele grele ale bătrâneții ... VI. 15 NOIEMBRIE 1987 - O ZI APROAPE UITATĂ, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. Va spune ceva dată de 15 noiembrie 1987? Pentru unii este doar o simplă dată în calendar, pentru alții o pagină importantă în manualul de istorie, un moment
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
frumoase povești de dragoste se nasc și se trăiesc departe de ochii lumii. Nu există mâini mai frumoase, decat mâinile mamei tale...Calea cea mai scurtă către Răi: zâmbetul și ochii copilului tău!... XIV. 15 NOIEMBRIE 1987 - O ZI APROAPE UITATĂ, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015. Pentru unii este doar o simplă dată în calendar, pentru alții, însă, o pagină importantă în manualul de istorie, un moment de referință pentru posteritate, un act de
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
Iar valuri reci și înspumate salută țărmul De parcă n-au iubit-o nebunește niciodată Nisipul ud pierzându-și vag parfumul de altădată. Chiar și lumea este încruntată Când pe străzi răsună molcomi pași Sigur fosta și minunata vară nu-i uitată Oricâte păcate ar ispăși cei ce în toamnă sunt rămași. Copacii plâng cu lacrimi ruginii De frunze moarte ce cad în unduiri Schimbând natura în mizere nebunii Ce din această vară dețin doar amintiri. Munții se albesc în vârf ușor
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
tata Și de miresmele nebune! Trăiesc din gânduri ce îndeamnă La răscoliri de taină-aleasă, Profundul nu mă ia în seamă, Îmi lasă sufletul acasă! Mă tot visez dormind în crâng, Lângă fântâna cu găleată, Unde mormintele își plâng Istoria demult uitată! Când obosesc de drum nebun, Când forța nu mai are forță, Mă întorc în satul meu, cel bun, Să îmi aprind o nouă torță! Mă întorc acasă de- Înălțare, Când bate toaca-n satul meu Și simt, din binecuvântare, Că
MĂ ÎNTORC ACASĂ DE ÎNĂLŢARE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378229_a_379558]
-
vara m-a-mbrăcat cu căldură ș- am uitat a timpului măsură, a venit apoi toamna ruginie și, am intrat într-o tristă agonie... Iar iarna cu fereia de stele risipite pe a părului inele , îmbracă în culori imaculate zilele urâte, nopțile uitate... toate-s iluzii ascunse de vreme rătăcite printre rânduri de poeme... Referință Bibliografică: Încă un an... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2165, Anul VI, 04 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate
ÎNCĂ UN AN... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378275_a_379604]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > TE IUBESC Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului TE IUBESC Iubite, inutil mă mint, Suntem pierduți în labirint Și căutăm în contratimp Ieșirea viselor uitate, În deznădejdile acumulate, Din goana clipelor furate, Noi căutăm lumina-n sine, Scursa din mine înspre ține, Ca o suava senzație de bine, În jurul nostru sunt pereți de piatră, Sunt gândurile care nu ne iartă, Și timpul care nu ne-
TE IUBESC de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378296_a_379625]
-
am scris un pomelnic în care l-am pus și de dl Vasile Bizovi. Să treceți mulțumirile mele și celor pe care poate i-am uitat, căci m-au tulburat unele discuții, iar spusele părintelui Dosoftei mi-au trezit amintiri uitate”. Uniți într-o icoană a pătimitului nostru meleag, noi, jurnaliștii de la „Zorile Bucovinei”, înălțăm spre cer smeritele mulțumiri starețului Mănăstirii Putna, pentru susținere la derularea acestui eveniment, precum și pentru izvorul nesecat al credinței veghetoare la candela lui Ștefan cel Mare
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Acasa > Poezie > Familie > RĂDĂCINI Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub preșul prăfuit al ușii, O să-mi pun inima să bată Și-o să presar griul cenușii Și-acolo, o s-o las uitată. Și de se zbate în negura durerii, Sunt bine, nu vreau să-mi amintesc de ea, Voi învăța și gustul dulce al uitării, Iar vântul, cu aripile-i fine, mă v-a mângâia. Voi aștepta apoi la umbra serii, Până
RĂDĂCINI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377080_a_378409]
-
așa să fie Și toți copiii să înțeleagă De-acum și până-n veșnicie De ce îmi ești atât de dragă! Te strâng în brațe, știi că pot? Cuvântul încă nu-l îngân, Mă uit în ochii tăi de tot Și-așa uitată să rămân... Referință Bibliografică: Mă uit în ochii tăi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MĂ UIT ÎN OCHII TĂI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377262_a_378591]
-
de îngeri, de versuri nescrise, de prieteni vechi, noi și dușmani. Beau lacrimi aici, pe-o aripă de vultur bolnav și nătâng, cu stânci ce se scurg ev și clipă, beau lacrimi, beau lacrimi și plâng. Beau lacrimi de mame uitate, beau lacrimi de cer, stea cu stea, când plâns dintr-o mie de sate apune pe inima mea. Beau lacrimi de voi și de mine - deși sunt amare îmi plac; dureri au puterea s-aline; beau lacrimi, beau lacrimi... și
DE LACRIMI ÎNSETAT de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382240_a_383569]
-
iar Dumnezeu înseamnă Viață! Știam că pruncul meu va trăi, va merge la școală, va merge la colindat...știam că Dumnezeu îl iubește, atât de mult încât își făcuse timp să vină la noi în seara de Ajun... Pe masă, uitată , o pâine se uscase de mult timp...am frânt în mâini o bucățică de pâine și am băgat-o în gură. Lacrimi mari mi s-au rostogolit pe față. Erau atat de mari... pâinea amestecată cu lacrimi devenise împărtășania pentru
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
video) / Ateliere Fundația Löwendal - De la Cortina de fier la teatrul fără perdea (o istorie subiectivă) de Doina Papp, Editura UNITEXT, 2012 / Lansare de carte 16.00 Fundația Löwendal - Avram Goldfaden și teatrul ca identitate de Anca Mocanu și Un regizor uitat: Aurel Ion Maican de Vera Molea, Editura Fundația Culturală „Camil Petrescu” - revista „Teatrul Azi”, 2012 / Lansare de carte 18.00 Teatrul „Bulandra”, Sala „Liviu Ciulei” - Insula. Într-O furtună: Silviu Purcărete. Un film de Laurențiu Damian. Partea I - La repetiții
Festivalul Național de Teatru, ediţia a XXII-a [Corola-blog/BlogPost/93069_a_94361]
-
dintre cele mai puțin de 15 proiecte realizate pe parcursul unei activități de aproape 30 de ani de către marele arhitect român. Nu cred că sunt 10 sinăieni care știu unde este această casă. Și din păcate este foarte amărâtă, nu doar uitată, părăginită. Însă poate avea o soartă bună așa cum a avut, de curând, Crucea de pe Molomoț, care a stat și ea vreo 50 de ani ascunsă. Și iată că acum este pusă la loc de cinste și deja a reintrat în
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
interviuri cu oameni remarcabili. Asta este. Perseverăm. Alcătuirea de față este, ca și isprăvile anterioare, un demers spontan, nesilit. Nu am dorit nicicând să lezăm pe cineva prin alăturarea cu altcineva. Există sensibilități, unele lucruri nu sunt cu niciun chip uitate dar, chiar urmărit de critici și vânat de scribi sub acoperire, am perseverat. Nu este ușor să creezi, să faci un pas fără să asmuți asupră-ți vietăți triste și ridicole. „Limpezimi în ape tulburi” a creat rumoare. Reacția a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
de anxietăți, se umanizează: "umbra-mi se chinuia să zîmbească / își frămînta mîinile / ascundea neîndemînatecă în mînecă așii / eu mă gîndeam / că poate-i doar un biet înger părăsit de ai săi / solemn călător ce-și prenumără pașii / prin magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
împotriva burgheziei. POEZIA îl are ca reprezentant "de frunte" pe Tudor Arghezi, caracterizat anterior, în secvența dedicată literaturii interbelice, și valorificat aproape integral în beneficiul epocii comuniste, sustras misticismului și protejat de vechile acuze ale lui Sorin Toma, depășite și uitate. Tudor Arghezi a devenit în 1961 maestrul suveran al literaturii comuniste, situat în afara oricărui reproș, cel puțin în imaginea simplificată a unei sinteze. În mod curios, după Tudor Arghezi, "personalitatea poetică cea mai puternică" este Mihai Beniuc. A. Toma (mort
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
în afara oricărui reproș, cel puțin în imaginea simplificată a unei sinteze. În mod curios, după Tudor Arghezi, "personalitatea poetică cea mai puternică" este Mihai Beniuc. A. Toma (mort în 1954), maestrul perioadei staliniste, a fost surclasat, chiar dacă nu cu totul uitat, fiind amintit ca un argument viguros al socialismului militant inițiat înainte de 1944. În toată evoluția creației sale, Mihai Beniuc rămâne "același poet militant, autor al unei lirici predominant combative" (p. 120). Clișeele favorabile ale caracterizării critice îl promovează spre vârful
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta. De teamă să nu fie uitată scena -, risc și mă repet... înmânându-ne pașapoartele, colonelul ne lămuri cu multă gentilețe că documentele noastre nu purtau agrementul de trecere în Berlinul de Vest al Ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
ca triumf vremelnic al unui gimnast la inele), se deschide cu obsesia de sorginte realist-socialistă a minerilor: Se adâncesc, iubito, spre părinți puternicele porți, și tot mai greu ne-om strecura, cuminți, cu fiece trezire mai spre morți, cum în uitate, părăsite galerii minerii mai răzbat, insinuați prin furci de brad târzii pe care globul s-a culcat. (...) Las de-o parte câteva poezii ("Clătinat pe geneze", "Legea grâului" - adusă de la 46 de versuri la doar 11! -, "Înapoi spre copilărie" și
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]