523 matches
-
tot Îndepărtăm, așa cum am arătat acum dar și În diferite alte moduri, de la una dintre prerogativele sale: reglarea, pentru supraviețuirea și evoluția Vieții În ansamblul ei, nu doar a celei umane. “Radiosfera”, 11 decembrie 1995, ora 12,45 60. O ulcică e doar atâta? În zorii existenței sale omul, culegător, dar mai ales vânător, ducea o viață nomadă, În căutarea hranei. Așa de exemplu, acum vreo 40 de mii de ani America, până atunci exterioară ariei de formare a speciei, s
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deci străin. Mai ales acum, de Crăciun. Și, dacă vreți, să preferăm artizanatul la orice lucru care se atinge de noi. E mai bine și pentru noi, dar și pentru mediu, adică pentru tot ceea ce ne Înconjoară. Și, revenind la ulcică, vom vedea lunea viitoare ce-am să pun Într’a mea. “Radiosfera”, 18 decembrie 1995, ora 11,34 61. Vinul de viață lungă 22 Astăzi e Crăciunul, adică cea mai importantă sărbătoare pentru români, după părerea mea; În fond, Înainte de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înainte Anul Nou, adică momentul În care, Începând creșterea zilei, un nou ciclu se deschide. Să ne mirăm de mulțimea datinilor legate de acest moment, aiurea, dar mai ales la noi? Și, Între acestea, și domniile voastre și eu, Închinăm o ulcică de vin. Închinăm, nu bem, că la băut se folosește apa ori, dacă vreți, Coca Cola. De ce Închinăm? Pentru că vinul e o băutură tradițională. Iar orice lucru tradițional se face atunci și atât cât trebuie, mai mult, chiar dacă nu conștientizăm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tradiția. Iar ea cere, așa cum spusesem mai Înainte, ceea ce societatea, prin generațiile anterioare, a aflat ca bun sau, dacă vreți, ecologic. Și În acest context să vorbim despre vin, anume acela pe care spuneam lunea trecută că-l torn În ulcica mea. 22 O Întâmplare: Ceva mai târziu am aflat de la prietenii din Radio că academicianul Valeriu D. Cotea le-a cerut detalii despre autor. Le-a aflat, direct de la sursă, dar un deceniu mai târziu... Voi pune În ulcică ceva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În ulcica mea. 22 O Întâmplare: Ceva mai târziu am aflat de la prietenii din Radio că academicianul Valeriu D. Cotea le-a cerut detalii despre autor. Le-a aflat, direct de la sursă, dar un deceniu mai târziu... Voi pune În ulcică ceva tradițional. De ce această condiție o Îndeplinește vinul și nu altceva? Pentru că, prin Însăși simplitatea tehnologiei sale, a putut fi produs de multă vreme, spontan chiar: puneți un strugure Într’o ulcică și peste câteva zile veți avea vin; puneți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar un deceniu mai târziu... Voi pune În ulcică ceva tradițional. De ce această condiție o Îndeplinește vinul și nu altceva? Pentru că, prin Însăși simplitatea tehnologiei sale, a putut fi produs de multă vreme, spontan chiar: puneți un strugure Într’o ulcică și peste câteva zile veți avea vin; puneți o mână de grăunțe și nu veți avea nici bere, nici vodcă, nici Într’o sută de ani; mai sunt necesare câteva operații intermediare pe care nu natura le face... Se spune
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
că veneau?... În nici un caz mâncarea săracului și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga rece din mălai necernut, o strachină plină cu murături și vin nou, năsprit, din ulcică nesmălțuită.) Veneau ca de la sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca "Nunta Zamfirei", cu 500 de dolari având de toate, inclusiv taraf, dansatori, feluri peste feluri și vinuri peste vinuri și ca invitați toți oamenii de știință și cultură din Chișinău, bașca parlamentari și miniștri.( Eu îmi amintesc de o ulcică smălțuită în care mă așteptau vreo 50 da, cincizeci de sărmăluțe delicioase, nu mai mari decât unghia, pe care le-am înfulecat precum Flămânzilă al lui Creangă.) Întorși la București, am transmis o notă primului-ministru Petre Roman, cu propunerea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă cercetează nu numai pentru suflet... Zic ei că-s mai dihai vraci decât pustnic, adaugă și râde vinovat. Pacatele mele, ți-o fi foame! spune, plesnindu-se deodată cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru mulți ani, Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca pe vremea când erau bătute cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbânda se cuvine a fi prăznuită. Ștefan, cu coroana Mușatinilor pe cap, în tronul domnesc o horbotă sculptată în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mândria; ochii negri, când reci, când umezi, fierbinți, misterioși ca apele adânci; deasupra lor, străjuiește o frunte lată, înaltă. Pe cap, poartă coroana imperială cu vulturul bicefal bizantin, din care coboară șiraguri de perle și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește: Și vouă, sănătate! Trăiască Slăvita noastră Doamnă!! Lângă tronul Doamnei, stă Sora, chiar sora Domnului, și, alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail răzbunându-se pe Cotnarul din ulcică. Mângâie-te, îi alină Ștefan, durerea. Avem cadânele noastre moldovence, har Domnului cu mult și mult mai frumoase. Să lăsăm gluma. Vorba e: ce alegem? Aurul?... Capul? Aurul! se repede Juga cu disperare. Visteria-i goală! Ar fi păcat atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem la picioarele voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan se face a nu auzi. Și eu, de vreau să aflu cum stau treburile prin țară, mă boiesc pe față; arunc o țoală ponosită-n spinare, trag pe ochi o căciulă "împușcată" și cobor printre oameni. Iscodesc... După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l înțeapă... Îmi zbârlesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă boiesc pe față; arunc o țoală ponosită-n spinare, trag pe ochi o căciulă "împușcată" și cobor printre oameni. Iscodesc... După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l înțeapă... Îmi zbârlesc musteața, fac fețe-fețe, o-nghit și bag nasul în ulcică să nu mă dau de gol. Afurisiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l înțeapă... Îmi zbârlesc musteața, fac fețe-fețe, o-nghit și bag nasul în ulcică să nu mă dau de gol. Afurisiți moldovenii iștea, de unde le-or fi aflând pe toate? Râd eu... râd mânzește de mine însumi! Boierii râd și ei... La a treia ulcică, se iau de Mahomed; l-au și tras în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
musteața, fac fețe-fețe, o-nghit și bag nasul în ulcică să nu mă dau de gol. Afurisiți moldovenii iștea, de unde le-or fi aflând pe toate? Râd eu... râd mânzește de mine însumi! Boierii râd și ei... La a treia ulcică, se iau de Mahomed; l-au și tras în țeapă! Numa' Dumnezeu a scăpat neluat în tărbacă. Nu se știe însă dacă le dădeam și a patra ulcică... Nu le-am dat-o. Cine știe ce-mi mai auzeau urechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râd mânzește de mine însumi! Boierii râd și ei... La a treia ulcică, se iau de Mahomed; l-au și tras în țeapă! Numa' Dumnezeu a scăpat neluat în tărbacă. Nu se știe însă dacă le dădeam și a patra ulcică... Nu le-am dat-o. Cine știe ce-mi mai auzeau urechile... Dar am băgat la glagorie. Gura prostimii, adevăr grăiește, încheie Ștefan și începe să tușească. Tusea aiasta, lămurește el, mi se trage de la Baia vă amintiți? atunci când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâna pe el, l-am tăiat, am plinit blăstămul Mușatin. Și, așa, am mântuit șirul crimelor fratricide ce au mânjit cu sânge istoria Moldovei un pătrar de veac și mai bine, se oprește Ștefan câteva clipe pentru a umple și ulcica lui Alexandru, pomenește și bea cu sete să-și stingă focul, să stingă greața. Și, încă, n-ar fi fost cel mai mare rău, se curăța țara și neamul de niște domni netrebnici. Dar, în setea lor nebună după putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]