560 matches
-
noi. Într-un fel suntem după ceea ce ne definește în miezul intimității noastre, dar nu suntem decât ca urmare a acestui semn care - abia el - ne anticipează, ne arată drumul către teritoriile necunoscute care sunt întotdeauna înaintea noastră. Un semn umbros de lumină, așadar, cel care străpunge întunericul și ne cheamă prevestindu-ne. Cum putem avea previziunea acestei străluciri dacă nu prin intuiția care ne deschide calea către miezul unui poem, acolo unde ne descoperim propria lumină? "Doar intuiția - spune Alonso
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căuș al penuriei ultime, tremurător și deznădăjduit, un umil golf uman, în care se legăna majestuos la ancoră marele vid. Se opri în loc jenat și-și îndreptă spatele de o încovoiere imaginară: deși perfect vertical, se descoperea chircit la marginea umbroasă a femeii, cu ochii în pământ, cerșind cu nerușinare pietrăria ei prețioasă. În curbura întinsă implorator către ea bălteau străveziu toate lucrurile jinduite rămase lui deocamdată neatinse. Îl neliniști până la panică acea apariție mizeră în formă de mână provenind din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este înlocuit cu poiana din vale, pădurile întinse și pline de zăpezi, cu munții străbătuți de drumeaguri, râurile învolburate și pline de pericole, cu pârâurile de munte, cu apă limpede, strecurându-se pe sub copaci umbroși. Pe malul unui astfel de pârâu, Platon și locuiește de altfel, la schitul Trăisteni, după cum ne spune textul, într-o „chilie nu foarte departe de schit”. Pomii roditori sunt prezenți pretutindeni, chiar și în jurul bisericii. La umbra lor, în apropierea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aveau timp pentru a admira turnul Goliei, fiecare încercând să-l vadă și prin spusele lui Creangă, să viziteze vechile biserici Sf. Sava, Trei Ierarhi, Sf. Nicolae Domnesc, Bărboi, apoi să urce până la Galata sau la Cetățuia înconjurată de o umbroasă pădure, să stea lângă o cișmea cu apă rece adusă prin olane. Mulți susțin că turnul de la Sf. Spiridon (nici nu mai știu de când stă în schele și cât o să mai reziste!) e un simbol al europenismului nu de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
deschid ferestrele caselor și mai larg pentru a pătrunde aerul, poemul și cântecul ca niște ecouri din abisul mitologiei bătrânilor arbori. Un vânt ușor ca de șoaptă recheamă din nou oamenii în pajiștile cu oglinzi de argint dintre cortegiile luminilor umbroase ale ramurilor de copaci imperiali. DIALOG LA EDITURA "JUNIMEA" Vorba filozofului, purtăm pecetea spațiului intim și de suflet. Oriunde ne-am duce, orice am face, ne întoarcem la locul de unde am plecat, suntem împreună cu lucrurile și gândurile noastre. Spațiul apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
foarte bun, chiar dacă metodele lui sunt altele decât ale noastre. Pleacă, Heribert, nu mai pierde nici o clipă! VII Pe locul unde astăzi, după ce se trece viaductul de dincolo de Titisee, se desparte un drum spre Lenzkirch, era pe vremuri o cărare umbroasă pe care pelerinii se Îndreptau prin pădure spre capela Închinată Sfintei Fecioare. Ducele Bertold, bătrânul, voise să Înalțe acolo o mare lavră, unde să aducă monahi de la Hirsau, pregătindu-și loc de Îngropare pentru el și familia lui. Apoi se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cruci cu sticla, din care gâlgâia vinul roșu, simbol creștin al sacrificiului suprem. La o distanță cam de vreo 10 metri de scena pe care v-am relatat-o, ascunzându-se de vipia nemiloasă a soarelui în coroana unui vișin umbros, doi guguștiuci dezbăteau, în graiul lor, spinoasa problemă a perpetuării vieții într-o altă lume, în alt univers. Vezi, draga mea, ce viață chinuită a mai avut și babica asta. Și cu ce s-a ales, sărmana de ea? Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
simțit că suntem aproape, după ce locul devenise mai plat și se înmulțiseră gheretele cu suvenire. Zidul de împrejmuire a apărut brusc în fața noastră, ca un element conviețuind în cea mai mare intimitate cu cartierul. De partea cealaltă, traversarăm o ogradă-parc umbroasă ce duce spre marea terasă - ținta eforturilor noastre. Castelul e cel mai vechi monument din Lisabona. Reședință regală în Evul Mediu și locul unor încleștări sângeroase dintre mauri și lusitani. Ziduri netede, creneluri precis decupate pe cerul albastru. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui nou Ev Mediu al culturii europene. ...Mă doare îngrozitor mâna stângă, la încheietură, o săgetare dinspre inimă. Știu cauza: e stresul și emoțiile acumulate în ultimele zile. Festivismul și aerul optimist al acestei călătorii ascund și un revers mai umbros, despre care nu oricine s-ar grăbi să mărturisească. VASILE GÂRNEȚ: Simpatica și agreabila scriitoare din Elveția, Corinne Desarzens, are un umor irezistibil și o molipsitoare predispoziție pentru joc. Doar după două săptămâni de călătorie, Corinne le-a găsit porecle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de sus, unde facem jumătate de ceas popas după suișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stoluri de păsări care se Întrec În cântul lor. Sunt și câteva clădiri cu magazine. Iordanul este un râu frumos și liniștit care trece agale, mi se pare că spre răsărit. Pe malurile râului sunt mulți copaci Înalți, frumoși și umbroși. Parcă s-ar uni deasupra râului, că sunt pe ambele părți. Sunt atât de frumoși și plăcuți. Mai ales că se aud păsărelele cu glasul lor fermecător. În acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Moș Buziaș Care Dumnezeu l-a dat Și Binecuvântat! Tot omul să bea Sănătate să ia Și un alt izvoraș Baie să facă Tensiunea să dreagă Bogat, sau sărac Ei s-au vindecat! Un părculeț Rotund și frumos Cu Platani umbroși Multe păsărele Mari și mici Dau concert aici! Drag Copil 02.01.2003 Drag Copil, frumos mai ești! Vezi, să nu te rătăcești O comoară sfântă ai Dar, doar Lui Iisus s-o dai! A ta inimă curată Lui Hristos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
repede fără să le prinzi de veste, am fost invitat la răposatul Alecu Șendre, pe atunci un tânăr și vesel profesor universitar, la o vie a sa de la Copou, unde mă aștepta o masă mare, îmbelșugată, întinsă sub niște tei umbroși la care asistau și alți vreo 20 de oaspeți, toți tineri unul și unul, dispuși a face cinstea cuvenită merindelor și mai ales băuturilor. Printre dânșii erau și mulți junimiști, între care Theodor Burada și Grigore Buiucliu. Halal! zău de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de cele În care s’au născut. Ca urmare, În zonele relativ poluate sunt disponibili doar mușchii, altă etapă evolutivă cu care natura a mai Îndeplinit cândva opera de cucerire a uscatului. Oare niciodată n’ați văzut, Într’un loc umbros și umed, un pietroi acoperit de mușchi? Aceștia, nefiind asimilabili cu o biocenoză, ci doar cu segmentul ei autotrof, permit adaptarea la modificarea mediului prin simpla Înlocuire a unei specii de mușchi cu o alta. Dacă, pentru a da un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ani grei de închisoare. Viața în deltă avea însă și aspecte frumoase. Primăvara creștea debitul și deci nivelul Dunării, apa tulbure inunda întreaga deltă, era o imagine de basm să te plimbi cu barca prin pădure ca printr-o junglă umbroasă, plină de păsări și de animale sălbatice. Vara apele scădeau, începea curgerea apei în sens invers, din deltă spre Dunăre, apele se limpezeau și delta căpăta un alt aspect. Copacii eliberați de ape apăreau monumentali, cu rădăcini aeriene mari și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
rămână și alte amintiri, decât numai ale locurilor sale de baștină din Țara Oltului, sub Carpații Perșanilor, la poalele acelei sumbre catedrale, Codrul Turzunului, colcăind de mistreți și de stupi sălbatici, și la poalele căruia, Încovoiate și strânse Între maluri umbroase, curg solemn apele negre ale Oltului, În care vărul Ion, meșter grozav, vânează lostrița vitează, mrene argin tii cu carnea albă ca de Înger și cu icrele otrăvite, somni lucioși și raci de smaragd. Am băgat și eu mâna până-n
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Apoi s-a suit, a împrăștiat, a egalizat stratul de gunoi, a bătut bine-bine cu furca întreaga cantitate descărcată, așa cum se cere. A oprit la fântână, a adăpat iepele și a plecat spre casă. Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
copiii, și se străduia să ne rețină numele fiecăruia ori de câte ori mama ne chema la masă, ori când gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai Atenei, stând pe scăunelul de vânătoare de sub vișinul umbros și primitor, rememora propria-i copilărie apusă pentru totdeauna, starea deplorabilă în care se afla, precum și răgazul care-i mai rămăsese până la momentul ultimei călătorii. Cât de repede a trecut viața asta! Fără copii. Fără nepoți, fără rude... Cine va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rândul, evidențiază chemarea și harul lui pentru arta cuvântului. În scrierile sale poetul evocă adesea teiul falnic ce-i domină ograda și care a fost martorul bucuriilor și al întristărilor ce s-au petrecut în preajma lui. Sub coroana largă și umbroasă a teiului, la masa rustică improvizată, se desfășurau șuetele literare ale poetului cu vizitatorii, întotdeauna bine primiți. Când floarea teiului, puternic parfumată, atingea stadiul optim de maturizare, pe care poetul îl aprecia fără greș, culegerea ei era transformată într-un
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
genere mari, încăpătoare, construite în linii simple, cu ornamente puține, reflectând, fără nici o afectație și fără nici o pompă, viața pe care o adăposteau. Unele dintre acestea erau de o frumusețe remarcabilă; toate însă aveau înfățișarea caldă, familiară, atrăgătoare, în mijlocul grădinilor umbroase în care se găseau. Căci chiar când nu înfățișau realizări artistice mai de seamă, casele aceste dovedeau totuși o grijă pentru armonie și proporții, un fel anumit de a le adapta la mediu, la condiții, la peisaj, la cadru; un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se mutase din Solnok în Abony, nu mai reușise să ia legătura cu Alin, ajungând într-o situație nedorită. Abony era un orășel mai mic decât Solnok, dar cu străzile foarte largi, bine îngrijite, străjuite de pajiști înmiresmate cu flori umbroase de diferite mărimi și culori, iar locuințele semănau cu niște perle luminoase și atrăgătoare. Chiar în perioada când Carlina se mutase, se declarase oraș, iar comerțul era mult mai avantajos pentru ea. În prima noapte nu dormise prea bine și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pielea ca abanosul, îmbrăcat într-o cămașă lungă și albă ca zăpada, de o frumusețe stranie și sănătoasă. Am fost transportați astfel pe insula Elefantina pentru a vizita grădina botanică, liniștită și liniștitoare - un parc imens, de fapt, cu copaci umbroși și prietenoși și, după aceea, aceeași barcă ne-a lăsat pe țărmul deșertului cu nisipul ca aurul de 18 karate, pentru a vizita mausoleul unui om de-al lor (Abu Simbel, dacă nu mă înșel). Tot drumul de la Kom Ombre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dezlipi de grup. Aceasta hotărâre a fost șansa noastră de a vedea lumea de sus, căci, acolo unde ne-a călăuzit Mousen era în înalturi, înspre vârfuri rotunde și cer albastru. După ce-am parcurs o porțiune rezonabilă, domoală și umbroasă a urmat o cărare mai lată la început, îngustându-se pe măsură ce urcam. Deși conducătorul nostru a pornit-o înainte cu un pas sprinten, demn de invidiat, cu atât mai mult cu cât vârsta de 65 de ani nu permite oricui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-n cel mai adânc ungher amănunte fascinante. Soarele era aproape în înaltul cerului când după o clipă de răgaz, doar o clipă, Mousen ne-a purtat pe cărarea de întoarcere, de data asta extrem de îngustă, pietroasă, abruptă, dar în schimb, umbroasă. Drumul acesta a fost mai dificil decât cel pe care-l urcasem și oboseala nordicilor care nu bănuiseră în ce va consta escapada, nefiind nici obișnuiți cu muntele, a dat naștere unor vociferări care pe cât am putut, am încercat să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]