566 matches
-
că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vânatul,cei trei porniră din nou la vânătoare.Simțindu-se rău,Imogen făcu imprudența să bea întăritorul din sticluță și căzu într-un somn adânc.La întoarcere,Bellarius și frații ei o crezură moartă și o duseră într-un crâng umbros.Aici o acoperiră cu flori și cu frunze aromate.Când se trezi,Imogen,închipuindu-și că a visat,glăsui: -Se făcea că sunt paznicul unei peșteri și pregătesc demâncare unor ființe cumsecade - gen klingonieni;dar cum de-am ajuns aici
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Din absolut orice parte, Toți se feresc ! Ca de drac! Morală: Cu un prost la drum de ești, Să-ți faci bine cărțile, Spre-a putea să te ferești, Din tus patru părțile! FABULA MELCILOR Într-o margine de pădure, Umbroasă și fără poteci Printre fragi roșii și mure, Locuiau cu casa-n spinare, Câteva sute de melci; Dintre ei în fiece dată Se detașa net o ființă aparte, Puțin cam... ciudată, Dar foarte dotată : Frumoasă ! Era minunată, Înzestrată cu daruri
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
oasele ei de pasăre gata să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze stângaci o seară întreagă la petrecerile amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
insulă verde și măreață, cu niște falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului. Este ca tristețea pe care o poți vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un debarcader în formă de U, înconjurat de pădure, închizând între cele trei laturi ale sale un mic golf de apă clipocitoare, ceva mai întins decât un bazin de înot, în care se răsfrângeau în pete instabile de verde coroanele umbroase ale copacilor. În vals mă roteam cu tata înaintând către capătul dinspre larg al debarcaderului, el un pic jenat, dar și amuzat totodată să danseze cu fiul său, ca între doi bărbați tandri, privind în jos, în golul dintre noi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jgheab și în mușchiul verzui care crescuse pe pereții acestuia. M-am apropiat și eu de fântână. Părea o fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată, abia ghicindu-se din răcoarea pereților. Ghidușa a venit lângă mine și s-a aplecat și ea peste margine, privind în jos. Se pare că are apă, am constatat eu. Păi are, cum să n-aibă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să se ocupe de gramofon, nu mai auzisem un gramofon atât de vechi cântând, suna strident, cu hârâituri și scârțâieli, dar se puteau auzi clar fluierul, vioara, acordeonul și o voce răgușită de femeie, cântecul zicea despre un codru des, umbros și întunecat, atât de des încât ucide bunătatea și dragostea, nu prea-mi mai aduc aminte textul, numai cum făcea cântăreața să-i vibreze vocea, era ca atunci când vântul se izbește de crengile veștede ale copacilor, câinii și-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Parcului și prin West Side, cu terenurile lui virane și pasajele lui subterane. Străzile își continuau desfășurarea meticulos elaborată. Mă așteptam să dau peste un complex sportiv sau o sală de sport sau peste unul din acele dreptunghiuri de verdeață umbroasă care te iau prin surpindere pe străzile Londrei. „Iar ai dat-o-n bară“, mi-am spus eu când am ajuns în dreptul clădirii care îmi fusese menționată de Fielding. Era un zgârie-nori ai cărui pereți de sticlă se înălțau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt acompaniate de cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu a avut ingenioasa idee de a planta, prin cele mai umbroase și tainice desișuri câte o măsuță primitivă și bănci însoțitoare cu două-trei locuri. Singurătatea și liniștea de codru îi sunt perturbate doar de cotcodăcitul celor două găini pe care le are în proprietate și care își anunță zgomotos darul pe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații supravegheau străzile, iar în portul de apus o flotă de corăbii de transport, încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o pajiște umbroasă cu verde ponosit. Dar când credeam că timpul e nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat doar înțelesuri să nu mai fiu iar trist. Cum este ghiocelul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ploscă, mai am doar câteva picături de apă. Ce să fac? Dacă nu găsesc curând un izvor, mă voi stinge”. Continuă să meargă rugându-l pe Dumnezeu să-i dea un semn. Mai pe înserat se opri sub un copac umbros pentru a se odihni și zări lângă trunchiul arborelui o pasăre mică, neagră, cu o pată roșie pe burtică și cu o coadă ca o furculiță, care abia mai respira. O luă în palmă și îi dădu să bea ultimele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-a surprins această latură a lui ascunsă, umbroasă, spectrală. Nu a mai avut timp de la o vreme pentru sufletul lui. Când era mic și uita de el în fața oglinzii, simțea că nu era din lumea aceasta sau că există numai el și cu celălalt el, de-o seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura lui, configurația sa specifică, izolarea lui. Visam o vâlcea nesfârșită - bănuiesc că era aproape un vis de animal, visul unei vidre - cu pâlcuri nesfârșite de fagi umbroși și dumbrăvi de aluni, cu pajiști fără case și fără oameni. În zilele acelea visul nu era complet rupt de realitate - astfel de vâlcele pierdute Încă mai existau, iar În unele dintre ele restul lumii nu-și avea locul. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fost boxer, i-am răspuns râzând. Fiicele îți sunt acasă? Stă cineva cu tine? Jane clătină din cap. — Nu și situația îmi convine. Bem un ceai în curtea din spate? Am încuviințat. Jane mă conduse prin casă până pe o verandă umbroasă, cu vedere spre o fâșie întinsă de gazon, care era plină de brazde pe mai bine de jumătate din suprafață. M-am așezat într-un șezlong, iar ea a turnat în pahare ceai cu gheață. — De duminică până acum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
clănțăni între dinți și scuipîndu-i apoi emisferele ca pe două coji de sămânță. Și, abia când nivelul curiozității atinse înălțimi amețitoare, demară. - Era... dacă nu-mi joacă vreo festă celula nervoasă, prin vara capricioasă a lui 1982... Într-un scuar umbros și ospitalier... Colț de pământ susținând, pe dorsalele sale, atât pavajul din pietre de râu al Căii Plevnei, cât și imensul imobil, adăpostind Casa de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa"... - Preoteasa? Ăsta nu-i tipul despre care s-a considerat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încurajați să se apuce de strungărie. Fiilor, le spunea cîte-un F.A.M., Dolănescu ar fi mai fericit să vă știe retrași la depou. Ori suportîndu-vă, cu bărbăție, operațiile de chirurgie. 212 DANIEL BĂNULESCU Lopăta prin locurile cele mai discrete și umbroase pretinzând, în glumă, că avea un ton albinos. Cine i-a vârât, domnule, mură în gură, compatriotului nostru, Tristan Tzara, ideea, curentul și denumirea de Da-Da? Două săptămâni s-a tot chinuit cu acest mic domn zevzec, pedant și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apucasem să colind după ea, în mediile acela porcești. Nu mi-aș îngădui să vă mint, spunîndu-vă că mă bucuram foarte mult aflând că o porecliseră Pațachina. Mă strecuram prin cele mai scandaloase aventuri după ea, îmi alegeam un ungher umbros, ceream o înghețată și o topeam cu lacrimile mele fierbinți, gîndindu-mă la ce mi se-ntîmplă. Eu la o masă, singur, ea singură, la o masă. Îți venea să strigi chelnerului că nu mai plătești, că nu mai vrei să ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prins pe SRL, oră la care orașul se umple de o tensiune negativă, oamenii ies de la slujbe, au slujit cu toții tot ce-au putut, iar acum capul lor este plin de prostii. Este vremea să te verși către un loc umbros, cu verdeață, cu bere la sticlă sau să consimți la un antrenament. Eu îmi pregătisem echipamentul, aveam de gând să dau frâu liber celor mai sălbatice porniri fizice din mine, sportul mă aștepta, când am auzit trei țârâituri săltărețe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aripi de toată frumusețea, foarte fine, asemănătoare cu cele ale libelulei. Era lipsită de viață. Preotul-călugăr a dus-o Într-un loc ferit, departe de ochii lumii (Începuse să-și schimbe culoarea, Învinețindu-se treptat). A ales grăbit un spațiu umbros, sub gardul Înalt, străjuit de plopi și acoperit cu iederă, pe care l-a aghezmuit bine. Apoi a Îngropat cu grijă și În mare secret ființa aceea ireală. Acolo, În locul acela, a crescut curând un trandafir albroziu, strălucitor, de o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]