11,058 matches
-
prin invazia maselor de aer mediteranian, ceea ce conferă caracter moderat regimului termic, cu frecvențe perioade de încălzire în timpul iernii, cu primăveri timpurii și cantități medii multianuale de precipitații relativ ridicate. Predominarea în tot cursul anului, a advecției maselor de aer umed din vest și sud vest, precum și activitatea frontală mai intensă-dau principala caracteristică climatică-a-Banatului. Clima în Moldova Nouă este de tip continental moderat cu influențe submediteraneene. Temperatura medie anuală variază în funcție de altitudine, înregistrându-se astfel 10-11 grade Celsius în zona deluroasă
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
relief fragmentat, pe culmi înguste sau ușor rotunjite, cu stânca la zi și pe versanți cu înclinări variate. Au o largă răspândire, fiind întâlnite pe o suprafață de aproape 6000 ha în arealul Parcului Natural. Apar în condiții de climă umedă a munților joși, cu temperaturi medii de 9-10 oC și precipitații de 800900 mm/an. Pe versanții înclinați au o răspândire redusă, în timp ce pe culmi sunt bine dezvoltate. Răspândirea rendzinelor calcarice este legată de apariția rocilor calcaroase, mai ales a
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
și 7-8 oC în Munții Almăjului și de valori medii ale precipitațiilor de 700 - 900 mm/an.Distribuția acestor soluri în cadrul Parcului este determinată de patru factori: rocile acide, formele de relief puțin stabile (culmi înguste, versanți, maguri), clima relativ umedă și nu foarte rece și un drenaj bun al solului ce asigură dezvoltarea unor procese pedogenetice specifice. Se găsesc la altitudini de 400 - 900 m, dar în zonele cu inversiuni termice (valea Ieșelniței), pot coborî până la 380 m, iar pe
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
oameni ca printr-o grădină zoologică a gândirii, marionetă a unui paradis de primăvară, când te simți singur, infinit de singur, într-adevăr astfel ocrotit. * „Gloria dinaintea poporului, iată la ce trebuie să năzuiești. Nimic nu va egala vreodată privirea umedă a cârnățăresei care te-a văzut la televizor.“ Baudrillard. * Groaza de sărăcie face cultura marilor metropole. „Nevroza fundamentală“ a individului, cum ar fi zis Freud, nu își mai suge sevele din obsesia morții. Sărăcia este de departe factorul existențial care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Timpului, punându-ne la treabă. Ascult cu multă atenție, una câte una cele douăsprezece enunțuri simple și nete, frazele unui tratat de filozofie empirică, Bacon, John Locke... Când și ultima bătaie se pierde în cerul radios, culmea, senin!, în aerul umed mirosind a larg de ocean și îndrăzneală, parfumul acestei națiuni,... mă gândesc și la orgoliu și la umor, la umorul până la insolență, ce-i face, de pildă, pe vânzătorii de ziare ai Londrei să strige în gura mare pe străzile
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
lichefieri, pompări în sus, căderi apocaliptice în jos, infiltrări prin piatra de vară pentru rafinări, apoi jocul acizilor înverșunat plămădind, prealbind, albind de tot pasta informă ce curge vâscoasă prin hrube... Ce apare, în sfârșit, la lumina zilei, la "partea umedă a mașinii" este celuloza, ca un fel de covor interminabil de iaurt. La "partea uscătoare" chiagul, ...acest covor de iaurt prinde treptat consistență, tăvălit, învârtit pe cilindrii dogoritori, stors, presat, rulat, zbicit pe flanele de lână moi, delicate... Apoi încleieri
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
întruchipări, întrupări, "grupuri de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga "Luați Duh Sfânt!", să fiți
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
debordantă și forța artistică ale Iolandei Malamen: Din coșciug, trupul ei mut răspândește un miros ciudat, de lumânare, amestecat cu busuioc. Muțenia Mariei Gavrilovna este subliniată parcă și mai mult de perdeaua care foșnește ușor, bătută de adierea rece și umedă a vântului de început de aprilie, care intră prin fereastra întredeschisă. O rază firavă de soare i-a luminat o clipă pleoapele închise transformându-le în doi bănuți de aur. Maria Gavrilovna nu se mai poate bucura de venirea primăverii
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
unde trebuia și folosindu-se de unealta cu coadă scurtă dădu cu mare atenție și Într-o anume ordine frunzele uscate la o parte, apoi folosindu-se de aceeași unealtă din dotare Înlătură și stratul de 40 centimetri de pământ umed până ajunse la un capac din tablă care la atingerea scurtei lopeți scoase un zgomot specific, moment În care Ghiță Asoltanei trase imediat o Înjurătură din satul lui și continuă să Înlăture pământul numai cu mâinile până când capacul rămase perfect
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sau ochii ei cu sprincene arcuite, cu gene lungi și extrem de mari și luminoși, cei mai frumoși ochi care știau să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici, mereu surâdea sau adesea râdea zglobiu, un râs direct, delicat și inimitabil. Obrajii ei făceau gropițe și erau Înnobilați de două mici pete roșii care Îi sporeau farmecul feței. Cât timp a durat tangoul, băiatul s-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în fiecare zi se oprea cineva la ușă să ceară ceva sau să caute ceva de lucru. Șiruri lungi de pribegi se îndreptau spre sud sau spre apus, spre mare sau spre soare, mânați parcă de gândul că pe țărmul umed al Franței se poate trăi. Fata le dădea bani, mai degrabă decât mâncare (căci bani avea mai mulți), iar ei plecau, pășind pe cărarea năpădită de buruieni spre râu. Nicăieri nu se putea vorbi de stabilitate, iar la conac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe placul celor din sat. El este, spuse ea. —Dar nu mergem în sat. Capitularea ei bruscă și totală îl luă prin surprindere. —Bine, fie, acceptă ea. Am să vin. O ceață de toamnă se ridica dinspre râu, podul era umed sub tălpile lor, grămezi de frunze uscate se înșirau pe marginea drumului. Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau că fac parte dintr-o lungă procesiune de oameni înșirați pe drumul ce ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
calm. Omul ăsta este actorul Carosse. Poate că ai auzit de el. E căutat de poliție ca fost colaboraționist și ucigaș al unui bărbat pe nume Toupard. —Ți-ai pierdut mințile! Nu-nțeleg nimic, rosti fata. Își îndepărtă o șuviță umedă de pe frunte. Ce de minciuni! Nici nu mai știu cine minte. De ce mi-ai spus că-l recunoști pe Chavel? Da, da, ia spune-ne de ce ai făcut asta? interveni Carosse triumfător. —Mi-a fost teamă să-ți spun cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de față. Apoi dacă mă tot întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să știe, omule bun? Din auzite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Am ajuns. Domnule marchiz, ați fost eroic. Ajutați-mă să descalec. Dacă tot am ajuns până aici, vă duc până-n poartă. Cum doriți. Lionel, cu un oftat de ușurare - care-l îndeamnă pe bichon la un nou gest de afecțiune umedă -, își descarcă povara. Liliane se simte obligată la o invitație: — Domnule duce, ce-ați zice de o cafea? — Regret, sunt atât de stors, că n-aș fi în stare să mă port ca un prinț. — Păcat, v-aș fi tratat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cap. Se scoală și iese vesel din cameră. Robespierre îl ignoră complet. E ora 22.00. Pe ușa comisariatului de poliție intră agentul Patrick, proaspăt repartizat în subordinea lui Clovis. E stors, la propriu și la figurat. Are hainele încă umede și e pârlit pe mâini și pe sprâncene. Intră în biroul lui Clovis și raportează: — Domnule inspector, nu sunt Dumnezeu. Asta o știam, spune Clovis. Alte noutăți? — Nu mai rezist. Obiectivul s-a culcat. Dacă mai fac mult pe pronia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
hanuman și statura sa dârză din fața ta, nas în nas, ochi în ochi, e timpul să acționezi, te hotărăști, și pășești zvelt prin regele hanuman ca printr-o oglindă de carne, treci cu bine, în fața ta se deschide un drum umed, printr-o pădure tânără. șase deasupra: ești salvat de echilibrul tău, în momentul pasului tău fundamental, la importanta trecere, ești sincer, îmbrăcat cu costumașul roșu de sărbătoare și cu desaga fără fund la gât, te avânți cu o bucată bună
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se prăbușesc pe cerul celorlalți, șapte constelații strălucesc pe cerul tău, cel de deasupra. te hrănesc cu mine viața m-a hrănit cu pași, reverențe ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer, de meduze eu te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu mai vezi unul dintre ceruri, nu mai poți merge pe stradă decât de mână cu ființa iubită, nu mai poți conduce mașina de carne care te plimbă pe străzile orașului de degete de la picioare, străzile de limbi lungi și umede. nouă în al patrulea loc: mergi înainte și înapoi, la stânga și la dreapta, în sus și în jos, nu înaintezi, stai în locul unde ai putea să devii ființa iubită și ființa iubită să devină tu, dar nu te hotărăști, mergi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sau de lumină, fond muzical. *** B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate laolaltă - credeam eu - se află în strânsă legătură cu ceea ce simte femeia, atunci când se îndrăgostește de un bărbat și vrea să îl ațâțe, speculând cu iscusință micile lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cangrena uscată, zonele atinse de boală mor, pentru că sângele nu mai ajunge la ele, astfel țesuturile nemaiputând fi oxigenate. Dacă nu ajung să fie tratate în timp util, de cele mai multe ori țesuturile se infectează și, în consecință, se instalează cangrena umedă. La acest al doilea tip de cangrenă, care decurge natural din primul tip, țesuturile devin umflate și se zemuiesc. Iar soiul acesta nefericit de cangrenă se instalase, ei bine, din păcate, și la eroul meu. La spital, văzându-se situația
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]