1,411 matches
-
ne meargă bine,ne sărutam sub ea. Pe poale îți voi pune beteala sclipitoare, Pe vârf un îngeraș, ce-i pregătit să zboare. Un clinchet de cristal zglobiu,de clopoțel, Se-aude în odaie,de te ating nițel. Să-ți umezesc tulpina în apa de izvor, Ca să rămâi tot verde și după sărbători. Aș vrea,dacă se poate și chiar te rog frumos, S-aduci padurea-n casa-mi,măcar cu al tau miros. Referință Bibliografica: O,brad! Adriana Papuc : Confluente
O,BRAD! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342452_a_343781]
-
următorul moment i-a întors spatele disprețuitor. Nu-mi venea să cred cât de nevaloroasă a ajuns o carte. Omul străzii a preferat să-și arunce în căruțul lui învechit câteva ziare ale supermarketurilor din localitate. Câteva lacrimi mi-au umezit ochii. Probabil oamenii sunt prea obosiți de stresul zilnic și li s-au închis ochii ce-i aveau deschiși în trecut spre cultură. Am început să aștept. Nu știam ce aștept, un elev ce a rătăcit o carte, un tânăr
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
calde... Și cine nu iubește noaptea înstelată? Când cauți pierdut pe cer doar doua care, Dar sutele de stele, par c-apar deodată. Luna sângerie veghează peste ape, În Deltă, pescărușii se răcoresc nițel; Și păsărelele cele mai însetate Își umezesc ciocul în apa de nichel. Zorii zilei se arată în multele culori Și cerul pare a fi ca într-o poveste! E-atât de frumoasă vara chiar și cu ploi! Dar până la toamnă, mult nu mai este. Razele firbinți apa
VARA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340611_a_341940]
-
inclusiv corpul nostru, daca simte acest miros prin apropiere. Cu toții ne ferim copii de înțepătura căpușelor, care după cum se cunoaște, răspândesc boală Lyme (Borrelioza). Căpușa înfipta în pielea noastră poate fi îndepărtată cu ușurință cu ajutorul unui singur bat de chibrit. Umeziți capul unui bățde chibrit, si descrieți cercuri cu el, în jurul locului, unde este înfipta căpușa. După câteva secunde căpușa își va extrage singur capul, si se va urca pe bâtul de chibrit, pentru a savură mirosul de fosfor! Această metodă
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
mă îmbrățișezi, că eu nu sunt bolnavă. Nu-i așa, tati? Și el i-a spus: Da, tati, tu nu ești bolnavă. Privirile ni s-au întâlnit și am văzut atunci disperarea din ochii lui”. În timp ce povestește, ochii Veronicăi se umezesc. Poveștile de viață pe care le spun scrisorile Majoritatea copiilor din programul „Scrisori pentru Moș Crăciun” trăiesc în comunități defavorizate din mediul rural, dar de multe ori au de înfruntat mai mult decât sărăcia: unii suferă de pe urma lipsei părinților, alții
Scrisori pentru Moș Crăciun. Oamenii buni care le-au dăruit câtorva sute de copii un Crăciun de poveste () [Corola-blog/BlogPost/338107_a_339436]
-
momente ale copilăriei), o participantă dorea să devină medic veterinar sau pilot, iar președintele organizației ne-a spus că el își dorea să devină mecanic auto. Ne uitam unii la alții și unora dintre noi au început să ni se umezească ochii. Următorul pas a fost să îi rog să ne luăm 7 minute (care au devenit 10), pentru a scrie un număr cât mai mare de vise. Nu știam cum o să reacționeze participanții, dar brusc s-a făcut liniște în
Fenomenul angajaților care „își dau demisia” fără să plece din firmă. Cum pot deveni oamenii mai implicați, îndeplinindu-și în același timp visele () [Corola-blog/BlogPost/338138_a_339467]
-
un eșantion relevant și de o metodologie elaborată. Am vrut totuși să-mi fac o idee despre cum arată, desenate de o mașinărie pe ecran, unele dintre răspunsurile creierului meu la vederea unor lucrări de artă. Înainte de toate, Ana a umezit electrozii căștii de electroencefalogramă cu soluție salină, pentru o conductivitate mai bună. „Casca de EEG are 14 electrozi, care culeg activitatea electrică a neuronilor situați pe emisfera cerebrală chiar la suprafață, sub osul craniului și captează datele despre ritmurile cerebrale
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
pe culme. Cum a pus ochii pe mine, a și zis: - Țâpă-i, băăă, dă-i dracu, nu-i mai căra pân-aci! - Dar la ăștia ce vină le mai bagi? - Ore nu vezi că-s uzi? - Nu-s uzi, is umezi pe deasupra, de la ploaie... - Nu-s uzi on drac... Să vede, băăă, cu otii mari! Am trântit sarcina unde eram, m-am așezat pe ea și mi-am aprins „on dohan”. Unchiu a trecut pe lângă mine, ironic, a luat securea și-
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
menite pentru consum), câte 30.000-45.000, în cărucioare metalice încărcate cu cofrajele lungi din plastic alb (se cheamă site), în care ouăle stau ca globurile, fiecare în lăcașul lui. Din sala de recepție, cu faianța albă, podeaua de ciment umezită cu mopuri, ouăle intră iar la dezinfectare, jumătate de oră închise cu un reșou care bolborosește o crăticioară cu soluție de formol. Apoi stau câteva ore în depozit, la 18-19 °C, ca să se pregătească pentru incubator, unde vor fi clocite
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
sală aburită, vuind mecanic. Șiragul de piepturi bombate, cu penele ciupelite, e mângâiat de o bară de metal; atingerea se pare că îi liniștește, se uită la podeaua cafea cu lapte, udă și lucioasă. Imediat, un puf de apă le umezește picioarele și intră, cinci deodată, în asomator, o cabină albă în care sunt scufundați până la aripi într‑o baie electrificată. 100 de mA și 6 V le petrec tot corpul și se cufundă într‑un leșin electric. Un animal se
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
pasăre măiastră. Dar ... se năștea o altă lume ... o lume ... lipsită de vibrații, o lume ... Tresărind brusc, prin toate corzile, vioara de trezi din visul care o năucise și care părea atât de real ! Nu plângea, deși ochii sufletului erau umezi de lacrimi. Lacrimile provocate de un vis tulburător. Se uită lângă ea și simți, apoi încet desluși, sunetele care veneau dinspre vioara aceea de plastic. Dori să se rupă din visul acela monstruos, care-i prevestea sfârșitul. Dar, de ce să
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
cei mari ...s-au îmbuibat Fie-le viața amară Ducă-se de-aici, să piară! TRISTEȚE Seara tristă, goală pe dinăuntru vuiet de vânt săgeți de lumină și-un suflet rezemat de un vers își caută liniștea pierdută-n pământ umezit de ploi năpădit de nevoi sau rătăcită pe un colț de stea în univers... AZI NU MAI VREAU SĂ ȘTIU DE SUPĂRARE! Azi nu mai vreau să știu de tine, supărare! Te-alung și te condamn pe veci la penitență
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
la el în cameră în loc să propună un spațiu public, îi dădea o stare de neliniște. De fapt ea a propus aceasta. Ajunsă în fața ușii garsonierei, simți cum mici broboane de transpirație îi apăru la rădăcina părului, iar palmele i se umeziră. Scoase o batistă și se șterse repede înainte de a ciocăni. Era emoționată cu adevărat ca o codană care acceptă să-și ofere unui bărbat pentru prima dată ofranda purității trupești. Ușa se deschise și îl descoperi pe acest bărbat de
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
te destăinui, mă pot substitui eu acestuia. Știu să-i ascult pe cei ce mi se spovedesc. - Nu cred că se cade... - Voi vedea eu ce se cade și ce nu. Minela duse din nou paharul la gură și își umezi buzele sale senzuale în lichidul rece și plăcut aromat. Nu știa dacă să-l abordeze direct și să recunoască că s-a îndrăgostit de el ca o școlăriță de profesorul său. Simțea cum lichidul își făcea efectul și-i transmitea
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
împrumuta credință și puteri de-a izbuti. Duhul său pornea din loc, străbătând văzduh pustiu. Tăia nori cu bici de foc, ploi să toarne-n lan de grâu. Că prin rugă străbătea pân' la nori, gândul curat, în curând se umezea de ploaie, pământ uscat. Noi, copiii, bucuroși primeam alune din sân, de la săteni credincioși. Că schimbam un trist destin. De-atunci nu pot să-mi explic mister ce se petrecea! Că, la ruga ,,celui mic", ploaia îndată pornea. Iar pomi
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
trăda vreo emoție. Când se dădu startul, Marian încremeni. Rareș intră în apă cu un plonjon corect, o secundă mai târziu decât ceilalți, dar mișcările ample și ritmate, tăind apa pe lângă casca fosforescentă, îl făcură pe bărbat să i se umezească ochii. Chiar știa să înoate! Chiar avansa pe culoarul lui, alunecând lin, ca un rechin pornit la vânătoare. Acum, în pieptul bărbatului încolți sămânța ambiției. Oare, copilul putea câștiga un loc pe podium? Privi spre ceilalți înotători, încercând să compare
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
conștiința de apartenență la Patria-Mamă a fost Limba Română. Nădejdea dintâi v-ați pus-o în limba noastră, pe care o scrieți, invariabil, cu majuscule, ,,aflând în Limba Română un adăpost al ființei.” Grigore Vieru Avem un grai cu ochi umezi de dor și istorie. Un grai cu tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de desăvârșire nu s-a arătat mai clar și mai cu tărie ca în cuprinsul limbii. Limba este cea mai mare dreptate pe care
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
conștiința de apartenență la Patria-Mamă a fost Limba Română. Nădejdea dintâi v-ați pus-o în limba noastră, pe care o scrieți, invariabil, cu majuscule, ,,aflând în Limba Română un adăpost al ființei.” Grigore Vieru Avem un grai cu ochi umezi de dor și istorie. Un grai cu tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de desăvârșire nu s-a arătat mai clar și mai cu tărie ca în cuprinsul limbii. Limba este cea mai mare dreptate pe care
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Care cu surâsu-i ne încântă, Chiar din pripă, din născare, Imaginea cea ca de o boare, Ce ne susține în primii pași, De cădem când ne sunt falși, Agață printr-o binecuvântare, Mizând să ne fie viața mare. Cu ochii umeziți în lacrimi, Durerile ce’s atât de acrii Cu săruturi dulcile amintiri, Mânuțe mici de mângâieri, Prin blândețe moale alintă Și cu viața ei iar ne încântă, Face amarul să ne treacă Cu zâmbetul ei din desagă. Cea atâta de
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
-ți cuprind sufletul și să îți simt fiecare vibrație intensă al fiecărui minut. Eu nu voi muri, dar tu într-o zi o vei face, iar atunci tu îți vei da seama ce înseamnă iubirea adevărată. Ochii lui Idris se umeziseră, iar pe obraz îi căzu un bob de apă care se pierdu-se în perdeaua de lacrimi a cerului care începu să se strecoare printre ascunzișul pădurii. (Idris rămâne întins pe jos cu privirea îndreptată către cer și așteaptă să
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă tricoul subțire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creând posesoarei lui gemete de plăcere. Dalia simțea cum se umezește din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în brațele bărbatului ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu stele și vântul care bătea necontenit, le
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
așeză comod așteptând cuminte noi mângâieri, noi sărutări și alintări pe care nu le mai trăise și nici nu cunoscuse intensitatea trăirilor interioare declanșate de acestea. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, iar mâna i se înfipse peste cea a agresorului, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
sticla cu șampanie și picură ambrozia cu stele de aur, printre sânii fetei, culegând-o cu buzele din gropița ombilicală. Lasă sticla la locul ei și cu cealaltă mână îi mângâia cu tandrețe corpul zvelt, aplicând peceți fierbinți cu buzele umezite de picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continua mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
picăturile de șampanie adunată dintre pulpe. Fata avea un corp frumos, dornic de alintări, de aceea mâinile sale erau într-o continua mișcare, ca și buzele ce se afundară între picioarele fetei mângâindu-i adâncitura eliberată de mătasea pubiană și umezită cu șampanie. Buzele flămânde ale bărbatului luă cu asalt această zonă erogenă, cotrobăind cu vârful limbii printre micuțele dune, într-un joc ritmic plin de energie, aducând-o pe Dalia într-o stare de extaz sinonimă cu exaltarea. Fata își
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
calendar : Puțină vreme încă ne desparte De șoapta toamnei - clipă de hotar , Iar țărm și mare au rămas departe . În noi mocnesc tăcerile de-o vară Și sentimente proaspete mocnesc , Iar ploi de frunze , câteodată -n seară , De nostalgie , ochii umezesc . Puțină vreme încă ne desparte De primul stol răzleț de rândunele , Vâslind spre miazăzi din miazănoapte , Cu dorul meu vâslind pe lângă ele . Și firul ierbii galben pare iar , Când ceru - n așteptare - adoarme mut . A mai trecut o zi din
TRECERE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344214_a_345543]