4,112 matches
-
boroboațe ai făcut tu, la viața ta, Dănilă, da' asta parcă le-a-ntrecut pe toate! Helbet! Chiar că unde nu-i cap, vai de picioare! Acu' hai acasă și-atârnă punga-n prepeleac. Când a bate vântul, tocmai bine s-o umfla, apoi n-ai decât să-i faci o bortă și să-i pui acolo un fluier; și iacă-te cu cimpoi pe negândite, mai iute decât a izbuti să facă badea Istrate Cârlig din pielea răposatei capre. Asta-i: bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot trebuie s-o umflu, că altfel nu-i chip. Trec cu dânsa să-și ieie iertăciune de la boi și ziua bună de la car, și gata. Numai că n-ar strica să iau cu mine și securea asta de pe prispă. Cine știe? Prinde bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tot fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru, Belzebut cel Bătrân, și nu-l putem da nici pe toată lumea. Cât mai mișcă coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum zici dumneata. Acuma să trecem dincolo de ușă să-ți faci intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
evident dezorientat și privind uimit în toate părțile. Dă cu ochii de cei doi sprijiniți în toiege în fața colibei lui Sisoe. Se oprește, speriat, căutând din ochi un loc în care să se ascundă. Sisoe face un pas înainte, își umflă obrajii și ridică toiagul. Novicele începe să zbiere și fuge înspăimântat după confrați, arătând cu degetul către Sisoe. Sfântul Terentie oprește grupul și se întoarce.) TERENTIE: Da' ce ți-a făcut cuviosul, Sfinte Sisoe, de sari la el și dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de oameni binecredincioși. ILINCA: Atunci ți-oi fi călăuză spre sat, părinte. Mie-mi zice Ilinca lui Dudău și poți spune c-ai avut noroc să ne-ntâlnim pe cale. Că, să vezi, mai zilele trecute a plouat bine, s-a umflat pârâul și ne-a luat iar puntea. Așa că nu se poate trece decât de-a dreptul prin apă. Dacă nu știi bine vadul, te duci până peste cap. Da' mi-oi face eu pomană și te-oi lua în cârcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-a umflat apa și s-a rupt puntea. NIȚĂ: Și n-a putut să-l lepede în baltă, să se ducă de unde-a venit? PITAC: Păi nu, că vrea să-i citească și ei un acatist pentru iertarea păcatelor. NIȚĂ: Adevărat, Ilincă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și alte minuni, care de care mai de mirare, de-i zice "ia-mă, mamă!" după ce te-i întâlni cu ele... PITAC (încântat): Halal liturghie-i trage, așa-i, taică părinte? DUMITRAȘ (îl privește urât): Mă! Nu crâcni, că te umflu! Hai, cuvioase, dă-i drumu'; spune tot ce știi! ILINCA (se burzuluie): Ia-n ascultă, dom' șef! La o adică să zicem că l-am agonisit eu, să-mi țină de urât. Ai ceva în contra? PITAC: Hopaaa! NIȚĂ: Gura, dascăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să urc și pe la cetate, dar se urca doar cu piciorul și am renunțat. Orășelul, foarte frumos, împărțit în două. La poduri dădea înălțimea, lungimea podului și te atenționa, avea niște d-ălea cum e căciula lui Moș Crăciun care se umflau mai mult sau mai puțin și în funcție de alea trebuia să reduci viteza. Cea mai mare adâncime era de vreo 260 de metri. Ditimai hăul. Ăștia mici, poate era cam devreme pentru ei, dar au rămas cu niște treburi întipărite. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fac foarte bine la rinichi. Am auzit că unii doctori chiar recomandă să faci cură de pepeni. Dar în doctori nu e bine să ai întotdeauna încredere. Uite, știu io pe una care s-a dus la spital cu apendicu’ umflat și doctorii au operat-o de sarcină extrauterină. Nea ăla de care vă ziceam avea o șapcă roșie cu Chicago Bulls și niște pantaloni spălăciți de trening rupți în fund. Nea Vasile zicea că ăla precis a furat pepenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar și câteva zile în șir... Și atunci ne făceam provizii pentru câte o săptămână... După metoda știută. Unul santinelă. Unul bucătar. Frica de vreo poteră trimisă pe urmele noastre nu ne slăbea. Picioarele se umflau de atâta drum.. „Știi ce ne-ar trebui, băiete? - m-o întrebat Filip într-un zori de zi. „Ehei, câte nu ne-ar trebui! Da’ mai întâi și întâi câte un cal, dacă nu și o șarabană colea, cu doi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ședea și mie pe limbă. În cazul meu nu le-a trebuit prea mult timp pentru a mă băga la bașcă - a pornit Costăchel să depene nenorocirile prin care a trecut până ce a ajuns acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat orzul în voi și nu aveți somn? Stingerea!!! - a răcnit ca scos din minți gardianul. Cei trei au continuat să vorbească, în șoaptă. Așa-i aici, Filipe. Nu-i nici o deosebire față de infernul rusesc. Nici una! Acum, spune-mi despre tine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șleampăta asta, spuse Ema pe un ton conspirativ, cum o vezi, cu fața ei de fotografie neretușată, e gravidă. Gravidă? Cum îți spusei. S-a găsit unul să-i pună ceva în burtă și acel ceva a început să se umfle; e în luna a doua, după socotelile ei. Deci după șapte luni vom avea o cumetrie în colectivul nostru! Și despre autorul acestei idile, ce știi? Anonim! O fi unul pe care nici nu-l bănuim sau, mai știi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu bătut. El făcu o sforțare evidentă și, cu un glas și mai pătrunzător decât înainte, continuă cu mare aprindere, tunând: „Oare, în lumea animalelor, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor! Pe bună dreptate, dezamăgitor!, gândi. Mama-i mult mai lipsită de resurse financiare decât crezusem la început. Abia acum am descoperit și eu că acel uriaș portofel al ei nu este atât de umflat pentru că-i prea plin cu bani, ci doar pentru că-i căptușit la interior cu prea mult burete!” Și totuși, acesta își ridicase, în mai multe rânduri, problema cu privire la ce anume se va întâmpla, când va ajunge să nu mai poată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează, zice umflându-se în pene, vine ea la socoteală". Când curviștina nu se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu înțeleagă de unde bate vântul și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
institutului intră cu doi activiști de partid în atelier. Aceștia se uită în dreapta și în stânga. Fetele mimează că lucrează la planșetă, inginerii trag de riglele de calcul de parcă ar trage la galere, activiștii zâmbesc ca tâmpiții, pe inginerii noștri îi umflă râsul pe mocnite, doar nenorocitul de șef pare să sufere de parcă ar fi făcut pe el. Activiștii se opresc la o planșetă, la una dintre fete, o întreabă la ce lucrează, fata își recită poezia ca la carte, fără să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mancurt, vei fura, cum fură toți cei care trăiesc bine. Când toată lumea fură, nu te poți pișa împotriva vântului. E bine să furi și tu, dar cu cap. Trebuie să-ți construiești o strategie beton, atunci când vin procurorii să te umfle să le râzi în nas. În urma ta ai făcut curat ca lacrima. Ei știu că tu ești un șarlatan, dar fiindcă nu au dovezi se uită la tine cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
actualii demnitari sunt cam lepădați, ei știu că unui tânăr cu studii serioase în străinătate nu-i va sta în cale nici Comunitatea europeană, nici poporul sărăcit și prostit până peste poate. Miliardarii tranziției au știut să strângă bani, să umfle sentimentul național până a plesnit, dar și să-și asigure o descendență beton. Până se vor limpezi lucrurile și în biata noastră țărișoară, e cale lungă și timp berechet de furat. Dar ne-am pierdut în filosofii de doi bani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
jignitor: - Mă, baragladină, poarta era cât o ogradă și tu nu ai fost în stare să înscrii? Și își însoți spusele de un pumn zdravăn aplicat în plină figură, încât Vișinel se dezechilibră și căzu la pământ. Nasul i se umflă pe dată și fața i se umplu de sânge ce începu să șiroiască ca dintr-un izvor. Alertat la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la final. Revin la strângerea curelei, care, pentru guvernele numerotate de la unu la cinci, nomina odiosa, reprezenta soluția anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a dovedit a fi o crasă manipulare, adâncind prăpastia dintre profitorii crizei care și-au umflat buzunarele cu valută și marea masă nevoiașă aflată în ruină și agonie, ce s-a umplut de mătreață și păduchi. Trăim astăzi un paradox căci, pe cât le merge lor de bine, pe atât ne merge nouă de rău, în țara
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
soarta vezicii urinare, pe care dacă o căpătam, o puneam câteva zile la uscat în podul grajdului, suspendată de un căprior, ca să nu ajungă mâțele la ea, după care introduceam în ea boabe de porumb să fie mai grea, o umflam cu gura, rezultând o minge de fotbal pe cinste. Într un an, asistând noi de dimineață la înjunghierea unui porc de peste 250 de kilograme, legat cu o frânghie de un picior din spate, ținut culcat pe o parte de patru-cinci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lua În seamă grindina de amenințări lansate de unii dintre dascălii noștri, preocupați de menținerea disciplinei. Când domnul Trilă Pătrățilă (hi-hi-hi...așa-i spuneam noi) Își trimise mai Întâi burta În recunoaștere, apoi Își făcu și el apariția Însoțit de Umfla (umflata de directoare adjunctă pe care noi o bănuiam implicată Într-o relație dubioasă cu Pătrățilă), gălăgia se mai potoli. Multașteptata lor apariție deveni ținta unor glume de-a dreptul porcoase, pe care, cu unele ezitări, le-aș fi putut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză și tărie, Îndreptându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]