3,608 matches
-
parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o garoafă mov / respiră, ghemuit umil pe mușchi“. Nici un german n-ar fi În stare să scrie așa. Nici măcar Blei. Și vreo femeie, nici atât. Totuși, poezia Încearcă măcar să Înfățiseze lucrurile dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur et froncé: asta e ceea ce numim un „loc retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Întoarse spre Karp. Putem s-o luăm de la Început? — Dacă vreți. Ghidul nostru se duse la o planșă cu ceva ce părea de la distanță o plantă sau un fluture. Recunoașteți acest organ? Apostolul spermei. Însuși simbolul fundației noastre, zâmbi umil. Martin consideră munca de sexolog o misiune. Și ce ar putea simboliza mai bine datoria noastră de a răspândi mesajul lui Amor decât acest Înger Înfloritor? Desigur, noi predicăm o oricare dintre Evangheliile sexuale. Nici o orientare nu e irelevantă, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și adevăr, mi-am dat seama că motivul pentru care mă rugase să mă ascund În șifonier ar putea fi mult mai dubios decât mi-ar fi plăcut să cred. După noapte aceea de ianuarie, când ficțiunea venise atât de umil În ajutorul realității, nu ne-am mai văzut o perioadă Îndelungată. Am vrut s-o rog, nu să mă ierte, dar măcar să reevalueze relația noastră - dacă ar fi vrut să m-asculte. Dar zburase deja pe scări, dispărând În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
facă una ca asta - de-aia mi-am ținut gura; pe urmă, însă, brațele ei mi-au încolăcit grumazul și, vai, s-a apucat să-mi îndruge vrute și nevrute. — Te iubesc, Alex! Te adulez și te ador! Te rog, nu mă umili! N-aș putea răbda una ca asta! Căci tu ești cel mai bun bărbat, femeie sau copil pe care l-am cunoscut vreodată! Din tot regnul animal! Ah, Păsuleț, ai o minte mare și-o pulă mare, și te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acesta mult prea des: În chip de chelner În smoching stând În rândul din față al teatrelor de provincie, după pupitrele birourilor agenților, În penumbră, la repetiții, În fața ieșirii de pe scenă la miezul nopții. Lumea teatrului vibra de vocea lui umilă și imperativă. Era meschin, cu o meschinărie banală și de rând, generos pe apucate, niciodată demn de Încredere. Laudele Îngăduitoare de la repetiții nu Însemnau nimic. După aceea, În birou, urma să spună la un pahar de whisky „Fătuca aceea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
germanul era nerăbdător și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mort. Ofițerul dădu un ordin, iar soldatul Înaintă și Începu să tragă sacii Încet, unul câte unul. Era același bărbat care o oprise din drumul ei spre vagonul-restaurant și Îl urî o clipă, până când Își ridică fața și Îi zâmbi umil și justificativ, În timp ce ofițerul Îl bombarda din spate cu șfichiuiri scurte de nerăbdare. Brusc, În timp ce soldatul trăgea ultimul sac de la gura grotei, fețele lor aproape că se atinseră și clipa aceea a fost ca o Întreagă discuție cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dezvălui realitatea întunecată a acelei perioade și pentru a-și exprima idealurile sociale. Dramaturgul era un om integru, cunoștea bine suferințele poporului, îi era familiară limba vorbită printre oamenii de rând. Pe vremea aceea, muzicanții și actorii aparțineau celei mai umile categorii sociale, Guan Hanqing însă nu-i disprețuia deloc, ba chiar își făcea prieteni printre ei. Se oferea să le fie regizor, uneori chiar prezenta spectacole pe scenă. Operele sale dramatice nu doar că reflectă suferințele celor ce muncesc, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a buricului ei, asemeni unei ofrande. Însă cred că toată acea emoție, tot acel jind era prea uriaș ca să poată fi suportat de biata și firava mea constituție fizică, și În acele seri, Întorcîndu-mă acasă la culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oferea sancțiunea oricărui act pervers. Pentru prima dată, o psihopatologie generoasă ne ademenea, înfășurată în zecile de mii de vehicule ce înaintau pe autostrăzi, în uriașele avioane cu reacție de pasageri care se înălțau deasupra capetelor noastre, în cele mai umile structuri mecanizate și laminate comerciale. Acționând claxonul, Vaughan forță șoferii de pe benzile de mică viteză să dea în spate și să-l lase să treacă pe marginea drumului. Odată eliberat, porni spre parcarea unui supermarket construit pe-o punte înălțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
său, și s-a dovedit a fi o sulă în coasta puterii, în aprilie 2003, când a protestat în legătură cu creșterea presiunii politice asupra justiției. Umilirea unei judecătoare renumite pentru conduita sa corectă a reprezentat, totodată un avertisment pentru românii mai umili că îndrăzneala de a cere socoteală statului pentru că le călca în picioare drepturile putea să se soldeze cu consecințe neplăcute și că, prin urmare, nu era o cale bună de urmat. Incidentele de acest fel „sunt cele care ar trebui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fi putut sluji averea pe care o păstra Într-un sac de piele, sub picioarele lui, dacă fața lui avea să fie În continuare aceeași și să-l denunțe. Era un om Însemnat, orice-ar fi făcut, sărac sau bogat, umil sau puternic, și nici dacă s-ar fi acoperit cu o mască de aur și smaralde n-ar fi scăpat de tragicul destin pe care i-l rezervaseră zeii din Olimp cu nouă luni Înainte de a se naște. - Ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n‑ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cât de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întâmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de‑a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei mândri nevoie mare. Ați fost foarte curajoși, spuse. Și mi-ați amintit o lecție pe care-o uitasem: în clipele dificile, trebuie acceptat și cel mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați la deliberările Consiliului. Dar nu sunt decât niște copii!... încerca să protesteze Roonuí-Roonuí, însă o privire severă și autoritara a regentului îl făcu să tacă. Puțin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
jurat în fața lui Dumnezeu că vei fi alături de el și la bine și la rău. Domnul v-a unit, tot el vă va despărți. Luana, unde ți-e credința? Unde e fetița care mulțumea pentru toate lucrurile bune și accepta, umilă, încercările pe care i le trimitea Cel de Sus? Fetei îi era rușine să spună că a uitat de Dumnezeu, că nu mai fusese la biserică de multă vreme și că în inima ei se cuibăriseră tot felul de îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să-i forțeze mâna, făcând-o să se simtă vinovată de suferința și deznădejdea lui. Poza în omul lipsit de putere și apărare, întunecându-i micile realizări profesionale și umila tihnă din familie. În prima zi de martie, Ștefan veni să le scoată în oraș. Aniela se repezi în brațele lui Radu și nu voi, cu nici un chip, să meargă la plimbare fără el. Se rățoi la Ștefan și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe isteric. Din umbra copacilor, un bărbat se grăbi s-o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și umilă a lui Radu Noia. Înțelese, atunci, ceva ce nu credea că e posibil. Îi fusese dor de el. Un dor nebun, sufocat de mii și mii de negări. Îl iubea. Din tot sufletul, ca în prima zi. Apropierea lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
privit-o Încruntat, cu o expresie de severitate teatrală. Erau conduși de-a lungul casei unui artist renumit, un neamț flamboaiant atras, după spusele mamei lui Margaret, de papagali și de băieți. Iar asta, ah, asta, spre rușinea mea, reprezintă umila mea Încercare de a surprinde spiritul insulei Bali, a spus acela, arătând o guașă cu inevitabilele orezării În terase, peste care plutea un demon binevoitor. Din nefericire, nu știu dacă izbutesc Întotdeauna să rea lizez ceea ce năzuiesc să realizez. Tonul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga iubirea mea nețărmurită pentru Mama, și mi-ar spune: alege, m-aș apleca umilă asupra stângii sale și i-aș spune: Părinte, dă-mi-o ! Denisa Bahnaru, clasa a VI-a B Familia mea Plouă tare. Mama și tata intră grăbiți și uzi în casă. Stau lângă ei și mă gândesc ce bine e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care veneau dinspre cinematograf. Profită de răgaz și aruncă o privire ceasului din turn: trei și un sfert. Peste câteva minute va fi invitat la microfon de către președintele cenaclului, iar el, cu capul plecat pe umărul stâng, se va apropia umil de locul ce Îi era destinat și va anunța sec: Scurt poem epic dintr-un roman poetic. Va aștepta resemnat ca ovațiile să se risipească, apoi, ca nimeni altul, va duce lucrul la bun sfârșit. Scris la ordinator, În disprețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căutat aer monahal, un loc de reculegere după excese de tot felul, o făcea sa respingă fără greutate orice invitație care ar putea să o Îndepărteze prea mult de ceea ce ei i se părea a fi de puțină vreme aventura umilă a cunoașterii de sine. Chiar și omisiunile vorbeau. Mai mult poate decât propriile sale comentarii, unele naive, altele malițioase, iar altele de-a dreptul injuste. Reacții firești În fața indolenței de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți scuze. Asta e vina mea. Sunt un bătrân prost și egoist, care a crezut că poate îndrepta totul exact ca-n una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic devenise un personaj umil. Numai Arghezi îl întrecea în lașitate: "Nu-l găsise pe Dumnezeu și de aceea era stăpînit de o teamă fără margini la gîndul morții". Cine? Tudor Arghezi nu l-a găsit pe Dumnezeu? Tocmai Arghezi? Domnul profesor n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]