4,931 matches
-
o bucată de pîine, intelectualii noștri care se dedau la cele mai umilitoare ascultări și munci pentru un ban (...). Am ajuns cerșetori ai Europei și ai lumii întregi. Brațul cel mai ieftin de muncă este al bietului român. În ce umilință a ajuns neamul acesta creștinesc..., se căina bătrînul duhovnic, sperînd ca generațiile noi de fii duhovnicești, cei ca Daniel Corogeanu, nu vor lăsa țara să-și piardă credința strămoșească și-i vor întoarce acasă pe tinerii care plecau la muncă
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care n-o recunoscu nici de data aceasta. Se sili să-și tragă răsuflarea, cu ochii fierbinți de rușine și umilință, simțind toate chipurile acelea crispate și străine cum parcă o urmăresc să vadă ce va face. Ce putea face? Trebuia să facă ce avea de făcut: Să ajungă la el. Era penibil s-o vadă așa, și totuși o nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care ființa supremă poate fi în om; primejdiile vieții sfinte, faptul că în acest domeniu oamenii se pot găsi cel mai departe de mântuire, că nu orice asceză e un act de credință; păcatul orgoliului și importanța terapeutică a virtuții umilinței; faptul paradoxal că ești mai aproape de elecțiune dacă trăiești în păcat, dar în conștiința păcatului, decât dacă trăiești în puritate și în conștiința purității tale (pilda vameșului și a fariseului); problema identificării obiectului cu subiectul în cunoașterea obișnuită și în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fiecare gând, toate o făceau să revină. Să încerce. Iar și iar. De fiecare dată însă, același trist scenariu: zile de reciprocă tatonare, de amabilități formale, ca mai apoi să se declanșeze urgia. Vorbe aruncate în răspăr, acuze cumplite, jigniri, umilințe. N-ar fi lovit-o, de asta era sigură, dar cuvintele dure, murdare, adresate pe neașteptate, o loveau și o dureau la fel de mult, ca un pumn în stomac. Vocea de argint cu care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de argint cu care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un pumnal ce îi rănea tot mai adânc întreaga ființă, dar mai ales inima. Cine era străinul în care crezuse? Nu-l recunoștea! De ce se supunea ea, de bunăvoie, atâtor umilințe? De dragul unui trecut care nu putea fi reînviat? N-o forța nimeni. Și atunci? Își dădea seama că se complăcea într-o situație mizerabilă, degradantă. De ce? Simplu: pentru că nu reușea să se desprindă de acel miraculos „a fost odată”... Hotărât
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ce îi fusese dăruită este unică, iar rostul ei trebuie să fie bucuria, nu durerea. Iar Timpul nu iartă. Niciodată. Pe nimeni. FLASH 12 (Țipăt mut) Ei își strigă durerile. Se plâng de sărăcie, indolență, uitare. De nedreptăți și de umilințele la care sunt supuși. Și de nesiguranța zilei de mâine. Tineri debusolați, copii abandonați, bătrâni îngropați în mizerie și singurătate. Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare, iar în ultimă instanță, lui Dumnezeu. Uneori se hotărăsc să plece. De multe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
picioare, de atâtea ori, puritatea? Ție cine îți vede lacrimile, cine îți ascultă țipătul mut? Cine îți alină rănile lăsate pe chip de propriii tăi copii? Ei își strigă durerile. Se plâng de sărăcie, ignoranță, uitare. De nedreptăți și de umilințele la care sunt supuși. Și de nesiguranța zilei de mâine. Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare, iar în ultimă instanță, lui Dumnezeu. Dar tu, tu cui te plângi, frumoasa mea Țară? FLASH 13 (De dragoste) Blestemată să fii! Tresări
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Întâlnirea cu el îți dădea șansa să vezi cum e un geniu pe pământ. Totul era aparte și strălucitor la el. Modul lui de a merge, de a vorbi. Avea ritmul lui inconfundabil. În discuții făcea pauze foarte lungi. Impresiona umilința lui extraordinară. (...) La un moment dat a început să se îndepărteze tot mai mult de lume. Bea sau lua cu pumnul somnifere ca să supraviețuiască într-un univers paralel. (...) În studenție, Emil era socotit un actor netalentat. Era prea special, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
decât toate galaxiile posibile. RUGĂCIUNE Poarta spre Dumnezeu este credința, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creștin, rugăciunea ne arată că umilința înalță, iar nu coboară pe om. Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, când se roagă, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuiește toată Academia Română... RUȘI A încercat să-mi explice mie un diplomat rus precum
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
condiția să nu vrei să te convingi de existența lui pipăindu-i rănile. Și mai este ceva! Nu poți merge spre Adevăr cu toată fala științei de carte și a deșteptăciunii tale. Ar trebui mai întâi să te rogi cu umilință, ca să dobândești curăția sufletului, încât să poți primi cu toată inima credința în acest Adevăr. El îți va coborâ în suflet ca o limbă de foc și îți va lumina viața alungând umbrele îndoielii și frisonul spaimei de necunoscut...” Teodora
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poate plăti eliberarea celor răpiți de extratereștri. Animație, răsete. Evelin: Dar resursele alimentare pentru viață? Pămăntul, cu cei șapte miliarde de oameni în prezent și cu paisprezece miliarde spre sfărșitul secolului, va fi amenințat de foame. Foamea care aduce violență, umilință și moarte. Pentru că Pămăntul va fi foarte, foarte rănit trebuie pansat urgent să nu devină cangrenă și mai gravă! Aurora: Natura va reacționa violent: inundații, cutremure, erupții vulcanice, furtuni violente, tot mai dese și devastatoare. Profesorul: și, uite așa, în loc să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tuturor tainelor". Pe de altă parte însă, în scrierile sapiențiale ale vechilor egipteni, aflăm îndoielile, mâhnirile, nedumeririle oricărui om lucid de întotdeauna, începând cu îndoiala relativ la justiția divină: "Din copilăria sa omul s-a străduit să înțeleagă gândirea Zeului, cu umilință a căutat-o, și totuși zeii mi-au adus suferință și mizerie în loc de fericire și bună stare". Având în vedere toate acestea, în Cântul harpistului se spune: Nu este cineva care să nu coboare sub pământ. Durata răgazului terestru ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de sâmbure primordial, când încă nu ai coaste, ochi, piele. Sub fâșiile de pânză, carnea sângera lacomă de viață, de o nouă viață, a treia, pentru ea. Sub ochii lui Musa, toate fibrele ființei ei interioare sângeraseră de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la masă. Friptură de pui cu piure de cartofi. Doar asta știa să facă tata. Friptură de pui cu piure de cartofi. E motivul pentru care nu mai mănânc așa ceva de aproape doisprezece ani. Îmi aduc aminte groaza, frustrarea, jena, umilința. — Iartă-mă, i-am spus, nu știu de ce plâng. Îmi aduc aminte că nu m-a atins. Tata nu credea în mân gâieri. Copiii mângâiați cresc răsfățați, bărbații care mângâie sunt niște ființe slabe. Așa era el și așa sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poziția urechilor și a cozii. Trebui să recunoască faptul că atitudinea aceea umilă nu-i dădea mare satisfacție. Mai degrabă ar fi fost bucuros să-și măsoare forțele în luptă dreaptă cu vreun animal, decît să îmbrace prea des haina umilinței. Își dădu apoi seama că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să sară la bătaie. Și totuși nu ai curajul. Cum să pretinzi unui zeu să tropăie ca un descreierat? Să se burzuluiască... Să se umfle în pene ca un cocoș... E prea mult. Nici chiar tu, după ce ai îndurat atâtea umilințe, nu poți. Ceva te face să te abții, să-ți calci pe inimă și să aștepți la masa ta, cuminte și obedient, ca zeul să-și întoarcă fața lui ca un soare către tine, semn că te-a recunoscut și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spate ca pe găinile zburătăcite, scăpate din ogradă. Timpul cu care se lupta Gigi Pătrunjel era de data asta chiar îmbufnat și bătea din picior ca o adolescentă năzuroasă și isterizată de propria i pubertate. Și, ca un bonus de umilință, îl împinse cu un șut în fund direct în baie, de-l făcu pe Gigi Pătrunjel să geamă de durere. Îl puse să strângă în grabă așternuturile și i le aruncă ferm, cu un gest de hoașcă, direct în mașina
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ariciului sunt altceva decât „Țepii/Țepele” oamenilor! Cu ajutorul țepilor lui, ariciul își adună hrana ca să nu moară de foame; oamenii își dau țepi/țepe unii altora spre a lua cu japca ce nu-i a lor! Melcul purtându-și cu umilință casa în spate este simbolul modestiei pe pământ. Omul cu palatele ori „bordeiele” lui nu mai știe al cui simbol este, nici într-un caz al modestiei!. Când într-o căsnicie, doar unul dintre soți duce greul, se spune că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mai cer zeii, ci proorocul Kalkas pentru a răzbuna ofensa adusă cu ani în urmă de ușuraticul Agamemnon fiicei sale. La întoarcerea regelui, Clitemnestra dorește să i se supună ca o soție credincioasă și devotată, hotărând să uite trecutul de umilință și cei zece ani în care a fost părăsită. La fel ca și eroina lui Alfieri, nu plănuiește de la început crima. Clitemnestra antică se considera instrument al unei drepte răzbunări; hotărârea e luată de Clitemnestra lui Victor Eftimiu numai când
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
cu tine și o să-ți spun că mi-e scârbă de tine? Că ești o curvă? Ea a lăsat capul În pământ, dar nu s-a dezlipit de el, a suspinat doar, a Înghițit jignirea odată cu picăturile de ploaie, cu umilință. — Ce zici, mă Înveți și pe mine să mă f...? — Dar eu nu știu să fac asta, Vasile, i-a răspuns cu tris tețe În glas. De unde ai auzit tu că eu aș ști să mă...? — Așa se aude. — Așa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
omul se scuză pentru intruziune și o bagă la înaintare pe fata lui de șaișpe ani. Că cică pentru ea vrea auto graful. N-o să se obișnuiască niciodată cu asta. Cum adică. Un om care așteaptă cu un soi de umilință curajoasă ca el să scrie două vorbe pe o bucată de hârtie. La ce o să fie bună hârtia asta. Cui o să-i folosească. Cine o să doarmă cu ea sub cap. N-are idee și nici nu-l interesează. A acceptat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
îi dă raze Îl rabdă și-l luminează Căci Dumnezeu ca un tată Nu se grăbește îndată Cum facem rău să ne bată. Ci are multă răbdare Și se întoarce cu îndurare. Când cădem la pocăință Și-L rugăm cu umilință Dar El ne zice nouă « De vreți, să vă iert vouă Iertați și voi pe greșiții voștri Cum citiți la Tatăl nostru». Da-o-ar Dumnezeu avere Izvor de lapte și miere. Da-o-ar prunci, feciori și fete Precum și nouă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cretinism. Poți fi sigur însă de un lucru: pentru a supraviețui, omul trebuie să trișeze. (rând liberă Scrisoare prin care solicit un împrumut. „Răspunsul tău. Te rog, răspunde. Însă vreau vești bune. Mă tângui, așteptându-mă la tot felul de umilințe. Nu mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit umilințe. Aud un râs înăbușit dinspre ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
așteptându-mă la tot felul de umilințe. Nu mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit umilințe. Aud un râs înăbușit dinspre ziduri. Mă zvârcolesc în pat. Nu mă umili, sora mea!“ (2 rânduri libereă După ce-am citit toate astea, am închis jurnalul „Regina-nopții“ și l-am pus în lada de lemn. M-am îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
viață dezordonată și am făcut chefuri monstruoase numai ca să scap de umbra mea. Umbră de aristocrat. Kazuko, Suntem de vină, la urma urmei? E oare greșeala noastră că ne-am născut aristocrați? Suntem condamnați să ne petrecem restul vieții în umilințe, scuze și înjosiri doar pentru că ne-am născut într-o astfel de familie? Ar fi trebuit să mor mai demult. Mă reținea însă dragostea mamei. Când mă gândeam la asta, nu puteam. Așa cum un om are dreptul să trăiască cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]