867 matches
-
adezive speciale, care se aplică transversal, apropiind marginile după o toaletă îngrijită a plăgii și după curățirea cu eter, dar nu se pot utiliza decât dacă marginile plăgii nu sunt sub tensiune; cu clei chirurgul (metil-cianoacrilat etc.), care, în prezența umorilor în stare lichidă, se solidifică prin polimerizare, aderând puternic de țesuturile bine afrontate. Uneori (copii, persoane emotive sau agite), este necesară o anestezie generală sau o premedicație. În genral către a 10-a, 15-a zi, bolnavul este mai calm
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
se arată. Tot primind în mod constant omagiile cuiva, începi să te obișnuiești cu ele și, dacă după un timp ele vor înceta, le vei simți lipsa. Dar fidelitatea este una dintre calitățile tânărului : Profesorul poate fi capricios, nestatornic în umorile sale, Sophie își are și ea caprițiile ei femeiești, dar junele este veșnic prevenitor, veșnic ampresat să-și ofere serviciile. Cum să nu apreciezi o astfel de generozitate ? Și, față de cel ce ți-o oferă, cum să nu capeți și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mijlocul unei mulțimi mute și nepăsătoare. Amicul Victor a avut chiar un moment de grandilocvență, mărturisind că sentimentele lui coincideau perfect cu ale populațiunii și că fusese, până în ultima clipă, convins că „neamțul de Ferdinand n-avea să intre“. Altfel umoarea lui era, ca de obicei, cât se poate de rea, mai ales à propos de guvern și de Brătianu. Nu mergea însă chiar până acolo unde au mers alții, ale căror comentarii le auzise în această dimineață : că este de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să percepem această sălbăticie ca expresie a unei imaginații creatoare la lucru. Și anume, luarea în considerare a sensibilului, a facultății tactile, a rolului mirosurilor și al umorilor în arhitectura societală. Aceasta este ceea ce definește, după istoricii artei (H. Wölfflin), stilul baroc: hapticul. Adică această capacitate a "tactilului" (haptos) ca element de bază al conexiunii globale. Nu este aceasta un alt mod de a exprima simbolicul: uniune a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
legați de ceilalți, de natura înconjurătoare, avem încredere în ceilalți membri ai tribului și în natura din care facem parte. Succesul tehnicilor New Age, ca și sensibilitatea ecologică, reîntoarcerea la primitiv și la nativ, fără a uita celebrarea sângelui, a umorilor și a părului, toate acestea evidențiază perfect pluralismul cosmic al deontologiei postmoderne. Dimensiunea ei hermeneutică, de asemenea: toate reușitele, toate lucrurile, oricât de anodine ar fi ele, au un sens, imanent, bineînțeles. Suntem departe de cogito-ul modern. Și de subiectul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un linearism cauzal, al Istoriei, al politicului, al contractului social rațional, pune accentul pe sincronicitate: triumful acestor lucruri foarte vechi, rădăcini ale umanului care ies la suprafață în clipurile video, în cutare campanie publicitară, în cutare "hit al verii", în umorile teatrale ale coregrafului Jan Fabre, în provocările lui Eminem sau ale lui Marilyn Manson, fără a uita pelerinajul Sfântului-Jacques-de-Compostelle sau pe acela de la Chartres. Să completeze lectorul singur, pentru uzul personal, o astfel de listă. Nu sunt evenimente istorice, banalizate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai degrabă deveniri destinale, care în irupția lor sudează tribul, conferă sentimentul de apartenență, fac legătură plecând de la împărtășirea emoțiilor colective. Reluând o expresie a lui Durkheim, am amintit importanța "riturilor piaculare"77. Aceste plânsete de bucurie, de durere, aceste umori care în timpul celebrărilor comune sudau membrii triburilor primi-tive. Ceva de acest gen se întâmplă în prezent, când prin intermediul unei emisiuni de tele-realitate, al jocurilor de roluri pe Internet, al unei parade techno, al unei defilări gay pride, al unui campionat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de roluri pe Internet, al unei parade techno, al unei defilări gay pride, al unui campionat mondial de fotbal sau al unui turneu de tenis, fără a uita cutare confruntare intelectuală, cutare scandal mediatic supradimensionat, se pun în scenă plânsete, umori care au o funcție agregativă. Comuniuni postmoderne care își găsesc rațiunea de a fi în rădăcinile arhaice ale instinctelor gregare celor mai primitive. Aceasta este forța "deontologiei": să trăiești în prezent moduri de a fi cum nu se poate mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și un scop îndepărtate. Acesta a fost cazul moralității moderne. Dar acest normativism se uzează destul de repede. Și, prin urmare, revin în prim-planul scenei sociale aceste fundamente arhaice care fac toată substanța unui corp social înrădăcinat, sensibil, făcut din umori, pasiuni și emoții împărtășite. Este ceea ce Joseph de Maistre numea "forța invizibilă a experienței". Formulă fericită ce arată pe deplin că această experiență colectivă (cultură, uzuri și cutume, viață cotidiană) este cea care asigură coeziunea și soliditatea unui ansamblu social
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
intensitate, cu autenticitate, fără raportare la un scop îndepărtat, la o societate perfectă de realizat. A se ajusta la ceilalți, de bine, de rău, într-un loc anume. Și asta plecând de la punerea în comun a emoțiilor, a pasiunilor, a umorilor, a instinctelor caracteristice umanei naturi. A da sens la ceea ce nu are sens (finalitate). Iată deci, într-adevăr, ceea ce este în joc, ca o constantă antropologică, în această metaforă a Bisericii invizibile. Iată, de asemenea, ceea ce ne permite să explicăm
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
2011 O anumită calitate a tristeții Știți bine că tristețea - ca și bucuria, resemnarea, extazul - cunoaște, slavă Domnului, destule grade de comparație. Există o tristețe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristețea adâncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme în stânci, ci și să le discrediteze. Mai întîi, a acoperit de glorie o șmecherie destul de la îndemînă, fiindcă nimic nu e mai simplu decât să-ți înfunzi urechile, ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
umflată și previzibil-zglobie până la sălciu, a lui Mircea Dinescu. Poanta cu F. C. Heidegger a deteriorat până la anulare orice relații dintre premier și președinte. Este halucinantă această aberație. E așa ca și când România și problemele ei în pragul integrării ar depinde de umori, de stări psihice mai mult sau mai puțin confortabile ale celor din frunte. Ar trebui să le reamintim președintelui și premierului că electoratul nu are neapărat în vedere ca ei să fie o gașcă fericită care să aibă ce-și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
-l propulsa în purgatoriul, instabil, al stării de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din Hergé un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin care vede în căpitanul doborât de beție pe urmașul vânătorilor de corsari și al curajosului navigator. Metamorfoza lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare, că aveam dreptul să-mi impun părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lăsîndu-l să fluture ca două aripi albe la fiecare mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alunge o umbră sau durere. Fără îndoială pentru că era în floarea tinereții, Găsit n-a avut încă vreme să capete opinii gata făcute, clare și definitive asupra necesității și înțelesului lacrimilor la ființa omenească, totuși, având în vedere că aceste umori lichide se încăpățânează să se manifeste în strania supă de sentiment, rațiune și cruzime din care e compusă pomenita ființă omenească, se gândi că poate nu va face o greșeală gravă apropiindu-se de înlăcrimata-i stăpână ca să-și așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Cipriano Algor, îndată ce pronunță aceste cuvinte, nu ne dă voie să întoarcem spatele evidenței că olarul, în ciuda plăcerii de a se gândi la Isaura Estudiosa pe care am observat-o la el, nu poate să evite o mișcare de umoare care pare c-o neagă. Să pierdem timpul explicând de ce-i place e aproape inutil, în viață există lucruri care se definesc singure, un anumit bărbat, o anumită femeie, un anumit cuvânt, un anumit moment, ar fi fost suficient s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare, că aveam dreptul să-mi impun părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lăsându-l să fluture ca două aripi albe la fiecare mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gotice, mult mai sensibile și mai puternice, cu criptele lor subterane populate cu fecioare negre, În contact direct cu straturile radioactive, și acoperiseră Europa cu o mică rețea de stații de transmisie-recepție care-și comunicau reciproc puterile și direcțiile fluidelor, umorile și tensiunile curenților. „Eu zic că au identificat zăcămintele de argint din Lumea Nouă, au provocat erupții, apoi, controlând Curentul Golfului, au făcut să curgă minereul pe coastele portugheze. Tomar era centrul de triaj, Pădurea Orientului era principalul grânar. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe țar că programele lui Witte sunt totuna cu cele ale complotului internațional evreiesc. Ea Îi trimite documentul generalului Orgheievski, iar acesta, prin comandantul gărzii imperiale, face să-i parvină țarului. Witte se află În Încurcătură. Astfel, Racikovski, mânat de umoarea lui antisemită, contribuie la dizgrația protectorului său. Și, probabil, la a sa proprie. Într-adevăr, din acel moment Îi pierdem urmele. Saint-Germain se deplasase, poate, Înspre alte travestiri și reincarnări. Dar povestea noastră căpătase un profil plauzibil, rațional, limpede, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
singur secret gol. Un secret care lunecă. Secretul plantei orchis este că Înseamnă testicule și acționează asupra lor, dar testiculele au rolul de a semnifica un semn zodiacal, acesta o ierarhie Îngerească, aceasta o gamă muzicală, gama un raport Între umori, și așa mai departe, inițierea Înseamnă a Învăța să nu te oprești niciodată, decojești universul ca pe o ceapă, iar o ceapă e toată numai coajă, să ne Închipuim o ceapă infinită, care are centrul În orice parte și circumferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
astfel „prin cantitatea producției, prin cutezanța doctrinelor și prin ascendentul pe care-l exercită față de ceilalți moderniști”. E vorba, mai precis, de I. Voronca, B. Fundoianu, I. Vinea și Tr. Tzara. Interesant e faptul că - dincolo de ironiile ieftine și de umorile pamfletare - autorul încearcă să mențină o anumită „medie” între opiniile criticii lovinesciene și ale celei dragomiresciene. Altfel spus - el se înscrie, prudent, în sensul canonului critic al epocii... Lui Ilarie Voronca îi sînt recunoscute „curajul atitudinii” și „vehemența expresiunii”, bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Flacăra amuțise din cauza rarefierii bruște a aerului și a încremenirii brațului meu. Pe mese mari de lemn, sprijinite de pereți și suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceva între ei, Bayan m-a întrebat: - De ce duhnesc așa? M-am arătat mirat, am adulmecat și eu o femeie și am răspuns. - Nu duhnesc, miros în felul ăsta fiindcă nu s-au spălat de câteva zile. Este vorba de umorile pe care trupul longobardelor le secretă. Nouă ne plac. Leupichi m-a informat că haganul le-a spus alor săi că nici în ruptul capului nu și-ar fi băgat în casă o longobardă, chiar dacă ar fi fost cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în casa Aglaei, fiindcă Marina aduse știrea că Simion e "rău". Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se dovedi mai târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]