10,305 matches
-
care nu au nimic înfricoșător și a căror companie este nefiresc de luminoasă. Totul (aproape totul) este în Misterele Castelului Solitude lăsat în voia fluxului liber al gîndirii. Evenimentele din trecut se combină cu reflecțiile despre proză și tehnica povestirii, umorul cu melancolia, amintirile cu proiecțiile în imaginar. Admirabile sînt la Daniel Vighi notațiile despre singurătate: "Vreme de iarnă. Nu e nimeni, chiar nimeni pe coridoarele astea scufundate în penumbră, toți sînt plecați undeva, fiecare pe unde își are prieteni, rude
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
țiganii) fac din Cigmăul lui Budai un fel de rai humuleștean, un nex spiritual de dăinuire a "înstrăinatului" de mai tîrziu, dar și conturul genuin al "dalbei țigănii". Acolo vede Budai și tinda unor biserici zugrăvită cu muncile iadului, iar umorul inscripțiilor adecvate subiectului cu siguranță l-au captivat. Parpangel străbate iadul ca Dante infernul (are "un purtător", iar însoțitorul, la rîndu-i, o "povață"), dar imaginile cu draci "în pielea goală" sînt "tocma" ca "pă păreții bisericii noastre". Cizelarea lui spirituală
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
Sherwood Anderson și William Faulkner, în această ordine. în ce-i privește pe contemporani, aș putea spune că simt mai curînd o înrudire cu unii dintre ei, decît admirație față de ei. în Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sînt deloc străin. A.R.: îl numiți umor evreiesc? A.O.: E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care rîzi de tine însuți și te
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
putea spune că simt mai curînd o înrudire cu unii dintre ei, decît admirație față de ei. în Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sînt deloc străin. A.R.: îl numiți umor evreiesc? A.O.: E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care rîzi de tine însuți și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Bellow, Philip Roth, Malamud recunosc un gen de umor automușcător și de scepticism de care nu sînt deloc străin. A.R.: îl numiți umor evreiesc? A.O.: E foarte prezent în tradiția evreiască, dar nu cred că e specific evreiesc. Umorul cu care rîzi de tine însuți și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow, dar admirația mea se îndreaptă spre ceilalți de care ți-am vorbit. A.R.: Și acum o
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
mai multe rânduri fermecat de întrebările fără noimă mitraliate de C.S. A fost un fel de scheci televizat, bun pentru telespectatorii triburilor din Delta Amazonului... La fel și când invitat a fost T. Meleșcanu... Că tot ne lipsesc emisiunile de umor, fie el și involuntar. Dar aud vocea lui Haralampy: -Ay, mamă-mamă, ce dor mi-i de badea Turcescu!... Subscriu. Dar ce se întâmplă, Doamne? La granița de vest a țării, după vodevilurile tragi-comice ,Frantisek Priplata" și ,Pașapoarte", poliția de frontieră
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]
-
Alex. Ștefănescu Mulțumiri publice Aduc mulțumiri publice autorilor care m-au delectat, în ultimii ani, cu inepțiile lor de o expresivitate violentă și de un umor irezistibil. Meseria de critic literar este destul de plicticoasă și destul de greu de practicat din cauza scriitorilor mediocri, care dau sentimentul înaintării la nesfârșit printr-un deșert. Autorii cărora le aduc acum mulțumiri nu sunt mediocri, ei ies din comun, prin lipsa
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
în ringul de dans dintr-un local de noapte... ai de toate: raporturile de clasă, mașinațiile seducției, crizele de identitate culturală (sau sexuală), ca și terapia de grup." Cartea lui Beigbeder e un moft de roman, are ceva mai mult umor, oricum, ambele cărți - minimaliste, anticalofile, cinice și autoironice - sînt ,subțiri", pasabile în cel mai bun caz. Treceți mai departe. Un om care doarme (1967), a doua carte a lui Perec (debutase cu Lucrurile în 1965, roman pentru care primise și
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
ŤHa! Ha! Ha! Ai luat-o, cumetre!ť ŤPoante de căcat!ť" (pp. 175-176). Rezon. Numai că se poate și mai rău. Dacă intervențiile personajelor, lăsând de dorit sub mai multe aspecte (particularizare moral-psihologică, reliefarea unui cod comportamental, un eventual umor, cât de firav) se desfășoară, așa zicând, sub umbrela lor (atâta le duce capul, atâta exprimă), fragmentele aparținând naratorului îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi totuși o indulgență excesivă să ștergem orice responsabilitate
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
duce capul, atâta exprimă), fragmentele aparținând naratorului îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi totuși o indulgență excesivă să ștergem orice responsabilitate din dreptul prozatorului cu numele trecut pe copertă. Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai corect, în fața televizorului ca în fața ferestrei, pentru că în această ordine
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
mai plauzibilă explicație a teoriei relativității. Se povestește că, zâmbind, Einstein a declarat atunci prietenilor că nu a avut curajul să se înscrie la concurs: Nu cred că pot să o fac", ar fi spus, cu de-acum cunoscutul său umor. Se mai poate invoca un element care arată că Einstein a inaugurat un nou tip de savant, aducând pentru prima oară fizica sub reflectoarele deformante ale mass media. Ziariștii se îngrămădeau tot timpul în jurul său. Fiecare cuvânt, fiecare sentință îi
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
ironie suficient de pudică. Scris și apoi finisat vreme de cîțiva ani de zile, romanul Degete mici este o poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate Simona Sora în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor, obiectelor care compun universul casnic, caracterul non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
apoi finisat vreme de cîțiva ani de zile, romanul Degete mici este o poveste retro, cu iz mitteleuropean (are dreptate Simona Sora în prefața cărții) în care nostalgia se îmbină cu ironia și un umor fin, abia sesizabil. Ca scriitură (umorul discret din intervențiile naratorului, sentimentalismul ironic, atenția acordată detaliilor, obiectelor care compun universul casnic, caracterul non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel Vighi, chiar dacă pe alocuri se
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
nici simplă recuzită în amenajări butaforice, și nici accente mai tari de culoare locală. Atemporale, ca niște păpuși neolitice aduse în bidimensional, abia desprinzîndu-se din fundaluri magmatice, aceste forme sînt inciziile magice ale unei memorii redeșteptate. Dacă uneori le însoțesc umorul și ironia, dacă o bucurie difuză răzbate din toate ungherele pînzei și voluptatea exprimării se contopește cu întregul ceremonial plastic, nu înseamnă nicidecum că în statica atemporală se insinuează agenții relativismului. Ci doar că totul capătă suflu vital și prezență
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
minimalist care cucerește prin discurs, prin actul subiectiv al povestirii, prin felul în care îți ,vorbește". Talentul lui Liviu Bleoca stă, așadar, în protocolul și tonalitatea povestirii, în înscenarea textului. Cîteva gesturi precise, perfect stăpînite, un ritm bun și puțin umor sînt destul pentru a atrage atenția și a cîștiga, aproape instantaneu, simpatia cititorului. Căci naratorul lui Liviu Bleoca este direct, dezinvolt, detașat și autoironic, mai degrabă ridicol și jucat naiv decît patetic și dramatic, gata oricînd să-ți istorisească, alert
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
sugerat, ține de acel firesc pentru care nu ai nevoie să insiști. Dar despre ce sînt, totuși, povestirile. Să încep cu cele mai simple dintre ele. Jurămînt de sărăcie și Prietenul cel mai bun al cîinelui sînt poveștile pline de umor ale unei aventuri estivale, respectiv a unui detectiv de cartier parcă rupt din serialele americane alb-negru de gen care pățește o înscenare haioasă. Instalația tandră este moartea aproape simbolică a unui sculptor din provincie, așa cum în Borgo Pass, o localitate
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
restul e lungmetraj ,normal", se auto-subminează, producând zero catharsis. Cam aici intervine momentul în care sunt de ridicat în slăvi rolurile. Adică: numeroase filme au făcut din asasini super-eroi (vezi dizertația lui Bill despre paralela dintre Beatrix și Superman). Prin intermediul umorului, Tarantino îi coboară printre noi - și, din nou, discursul postmodernist al lui Alex. Leo Șerban se justifică. Să înșiruiesc câteva exemple: scena de adio dintre doi asasini de top, foști amanți. Ce-și spun ei? Ea: ,Sunt o persoană rea
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
jumătate grav, pe jumătate ludic, realizat prin convenția epistolară. O doamnă ajunsă la vîrsta senectuții, dar cu prezență de spirit și vioiciune intacte îi scrie lui Julian Barnes după ce a început să îi citească scrierile. Dincolo de miza autoreferențială, te cucerește umorul și ironia unui personaj feminin fermecător. Liniștea revine la persoana I, naratorul este un compozitor la vîrsta senectuții, care meditează asupra vieții și artei sale, în preajma morții, căreia îi așteaptă semnele și le descifrează. Scrisă impecabil, în cheie muzicală, Liniștea
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
al culturii europene și clișee în era imaginii: Hamlet și Yorick, Cristofor Columb și regina Isabela. Rushdie nu-și reprimă plăcerea de a jongla cu semnele trecutului, de a le reinventa. Parodia și pastișa, asocierile de bazar exotic iau locul umorului sec din narațiunile lui Julian Barnes. Juxtapunerea lumii orientale și occidentale dă culoare unică ultimelor trei narațiuni, acolo se dezlănțuie hazul nebun provocat de întîlnirea civilizațiilor și a mentalităților, jocurile de cuvinte și riscul aluziilor. Armonia sferelor și Vajnicul mi-
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
zona ombilicală e un nonsens absolut, o absurditate ce te lasă perplex. Probabil că cititorul simplu, ,cu ureche frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite, el nu ezită să-și
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
o adică, știe să lase de la el". Pas de mai crede în dispute. Fraier ălă de se supără. Nu poți să acuzi, aici, vreo slăbiciune de prințip. Cel mult o tactică de-a dezamorsa, cît se poate, conflictele printr-un umor șfichiuitor pe care, ca să-l suporți cînd ești, horribile dictu, în chestie, îți trebuie, pe alese, obraz gros sau spirit subțire. Oricum, clenciurile de care se folosește oratorul (fiindcă e vorba, chiar în forma unor pilule febrifuge, tot de oratorie
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
nouăzeci se întâmplă ceva, iar restul este ocupat de stil și stilizări pur și simplu. De aceea îi spunem neonoir, plus comentariu prin aluzii indirecte la genul mamă, nu noir, deși inspirația e certă: James M. Cain. Scenariul abundă în umor macabru, iar atmosfera e făcută din mișcările camerei și din tehnici de luminație aproape la fel de mult ca și din detaliile mizanscenei: operatorul de imagine Roger Deakins a filmat în stil RKO monocrom a găsit unghiurile necesare pentru a delimita o
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
Gică, acest Buster Keaton al frizeriei de carton care îți încurcă emoțiile de nu mai știi dacă să rîzi, să plîngi și să compătimești, dacă să dai pagina mai departe ignorîndu-ți slăbiciunea sau să rămîi în cuiburile fiecărui vers unde umorul este amar, melancolia sănătoasă, iar delicatețea cinică... Un personaj despre care am scris toate rîndurile de mai sus și de care nu știu cum să mă despart altfel decît lăsîndu-l aici, singur, cu gîndurile sale cele mai intime: ,Zilele mele sînt la
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
cititorul, citind aceste interviuri este ce elemente din discursul acestor vedete ale zilei asigură imensa lor audiență la public. Dacă la Andrei Pleșu stilistica impecabilă, folosirea permanentă a acordului fin pentru a valorifica la maximum sonoritatea și sensurile fiecărui cuvînt, umorul difuz, vorba de duh, care apare cu deplină naturalețe în discurs, transformă fiecare replică într-o sărbătoare a comunicării, la alții secretul audienței la public este mult mai greu de descifrat. Replicile Andreei Marin sunt eliptice, uneori monosilabice, lipsite de
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
Mircea Dinescu este una dintre rețetele ideale pentru succesul unui talk-show. Ca stilistică, Adrian Păunescu este exact opusul lui Mircea Dinescu. Ironiei (auto)bășcălioase a lui Dinescu, bardul îi opune un discurs declamatoriu, grav, mereu important, fără nici o fărîmă de umor. Lamentațiile străbunicului abandonat de o tînără iubită sună sinistru (în lexicul său apar la tot pasul cuvinte precum ,tragedie", ,moarte", ,suferință"). La un moment dat pune chiar o întrebare care ar putea da de lucru psihanaliștilor: ,Tu (Marius Tucă), dacă
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]