604 matches
-
pe pământ, ci doar în absolut, în lumea esențelor. După cum sună sentința finală a Persephoneei, măsura iubirii e în moarte (III, p. 251). Dramaturgul convins de frumusețea jertfei ce consfințește cea mai trainică legătură afectivă este totodată și eseistul din Unduire și moarte, fascinat de dragostea de moarte atribuită tracilor, pentru care existența ar fi fost o decădere a sufletului din condiția lui divină, moartea fiind legată de ideea fericirii absolute. Într-un univers dominat de Ananke, în care Moartea e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a vîndut totul Înainte să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată ajunși acolo, Julián s-a Îndreptat spre bibliotecă. Rafturile erau goale, iar șemineul Înecat cu moloz. Pe pereții palizi de moarte flutura unduirea flăcării. Creditorii și cămătarii izbutiseră să ia cu ei pînă și memoria, care probabil că acum era pierdută În labirintul vreunui depozit de fier vechi. — M-am Întors degeaba, șoptea Julián. Mai bine așa, m-am gîndit eu. Socoteam secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
amărăciunile și dulceața lor, îți pare rău că n-ai decât o inimă de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
surse metafizice mai importante decât încrederea într-o menire și abandonarea orgolioasă într-un rost. Slăbiciunile omului sânt posibilități religioase; cu condiția să fie adânci. Căci atunci răzbat până în Dumnezeu. Valurile de nimic ce agită ființa umană se prelungesc în unduiri până în absența infinită a Divinității. - Omul n-are alt temei decât lipsa de fund a lui Dumnezeu. Sânt și eu un martir: aș vrea să mor pentru îndoieli. - Scepticismul - fără o latură religioasă - e o degradare a spiritului. Nu îndoielile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
purității fără prihană, cum își visează aproape toți bărbații viitoarea soție. Scrâșnește din dinți. Imbecilii! Nu-și dau seama decât prea târziu cât de mult le lipsește dulceața îmbietoare a unei femei adevărate. Mariamne! șoptește pierdut. Grația ei orientală și unduirea șoldurilor pline... Scutură speriat din cap. Își simte ochii umezi. Și el s-a lăsat prins în mrejele acestui fals ideal. Nu bogăția l-a atras, deși partea ei de moștenire de pe urma bătrânului Agrippa a fost considerabilă. Iar acum un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rozii pluteau pe albastrul întins al lacului, copaci umbreau pal malurile sale și peștii mărunți își duceau existența în cadrul său, privind frăgarul cu tristețe și încercând a ameliora situația, râzându-și reciproc. Surâsul soarelui se putea vedea acum clar în unduirile apei și frăgarul se mulțumea deocamdată, în perioada de sfârșit a toamnei și cea întreagă a anotimpului rece și alb, iarna privindu-l în oglinda fină a lacului. A doua zi, pădurea era lipsită de viață: frunze foșneau pe jos
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumini și aducând odată cu ele foarte multe alge, scoici sidefate, câteodată și mărgean. Marea, ființa atât de vie, atât de primitoare, care i-a învățat pe oameni să folosească mai bine forțele ei, a încetat să se mai zbată; nici o unduire nu se mai vede. Soarele a apus la orizont, răspândind pe suprafața ei nuanțe de portocaliu și violet, iar marea își doarme acum somnul. Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Grădina mea Grădina mea este cea mai frumoasă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar ochii îi sunt protejați de ochelarii mari de soare. Pantaloni pescărești de un bleu-ciel, picioare goale, maieu decoltat lasă să-i expună soarelui brațele marmoreene, picioarele lungi și subțiri. Undita atârnă ușor în apă, iar pluta salța zglobie în unduirea valurilor. Pe jos, lângă picioarele-i desculțe, se află un coș de nuiele, niște sandale-sport si cateva reviste de modă risipite aiurea. Față ar putea trece drept un tanar chipeș, căci toată înfățișarea ei se potrivește mai bine unui băiat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de la una la cealaltă mângâierile și hohotele de râs și sărutările, prezența ei lângă mine îmi aduce o liniște necunoscută, nu sunt singură, am o fiică, iar acum vestea aceasta îmi șterge singurătatea, nu o accentuează. Este plăcut să simt unduirile apei fremătând între noi, răspunzând fiecăreia dintre mișcările ei, iar în bucătărie, mama spală vasele, exact ca în diminețile de sâmbătă din casa aceea veche, imediat ne va înfășura în prosoape mari, o aud răspunzând la telefon, da, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mulțumesc, domnule doctor! Sper să fie așa..., răspunse ea, malițioasă, întorcându-se imediat către Iuliana. La revedere, doamnă! Sănătate totală vă doresc! Asemenea! Vă mulțumesc mult! îi răspunse Iulianam întorcând capul repede, la timp să-i observe mersul elastic și unduirea elegantă a coapselor bine scoase în evidență sub cordonul halatului strâns peste trupul ei subțirel. Îl fixă imediat cu privirea pe Eugen. „Nu! Nu se uită după ea... Ce mi-a venit? Dar duduia ... pentru cine își arată talente, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
va trebui halat, inclusiv pentru însoțitor, chiar dacă aveți la dumneavoastră. Se impune culoarea prevăzută prin Regulamentul intern de funcționare și ecusonul nostru. Îmi pare rău...! Asistenta se retrase la fel de atent și operativ, precum intrase în salon. Mergea drept, cu ușoare unduiri ale bazinului, Tainicele cărări ale iubirii care-i scoteau în evidență formele plăcute ale coapselor și ale picioarelor. A intrat direct în cabinetul Laurei Pavelescu, cea despre care spusese noilor sosiți că se află la o intervenție chirurgicală. - Gata? Cum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
scriitorilor: „Dragă Nicule, rândurile tale m-au găsit după o călătorie în Oltenia... Văzând țara voastră întreagă am început să vă înțeleg mai bine, pe voi oltenii. În alcătuirea sufletească a voastră nu mai intră ca notă fundamentală colina, cu unduiri la infinit, deși doina este cântată în Oltenia. Voi ieșiți - scăpați din spațiul mioritic, nostalgic și resemnat al românismului. Olteanul are un alt stil moral pe care i-l dă Dunărea și plaiurile ei largi, ceva neânduplecat, dar mlădios, de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
De fapt, unii cercetători Îl consideră reptila cea mai veninoasă din lume, având veninul de o sută de ori mai puternic decât al cobrei sau al șarpelui-tigru negru. — Deci, dacă te-a mușcat... — În două minute ai mierlit-o! Priviră unduirea șarpelui printre gorgone, după care animalul dispăru. — De obicei, șerpii de mare nu sunt agresivi, spuse Beth. Unii scafandri chiar Îi ating și se joacă cu ei, dar eu n-aș face asta. Dumnezeule! Șerpi! De ce sunt atât de veninoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în dreapta lui, nemișcate, într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai acolo, sufletul se întoarce acasă: "Inimii va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale". Spre deosebire de noi, japonezii s-au format pe alte două coordonate: pe de o parte, budismul zen, care proclamă unitatea indestructibilă dintre minte și corp, pe de alta, confucianismul, care impune sacrificarea de sine în numele colectivității și găsirea împlinirii în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
respire. Vorbeau încet, pentru că, în liniștea din jur peste care se așternuse liniștea foșnitoare a parcului, își auzeau și cele mai neînsemnate șoapte. Un timp n-au spus nimic, se priveau calmi sau priveau prin geamurile acoperite de perdeaua fluturândă unduirile încete ale arbuștilor parcului și nu mai aveau nevoie de vorbe. Dar atunci se nășteau mai mult ca oricând valuri de vorbe pe care ar fi vrut să le spună sau pe care altădată le-ar fi spus imediat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie să aplice normele de partid, nu există scuză, tovarăși! Ajutorul trebuie să-l găsiți în dumneavoastră. Nu este permisă, tovarăși, abdicarea de la norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe cât mai frumoase, să ne cucerească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Întorcea spre el privirea arzândă chiar mai repede decât apuca să spună, în clipa următoare, „O, Doamne!“, ridicându-se și străbătând spațiul de la scaunul pliant la masă și înapoia mesei unde o aștepta el, privind-o cum vine într-o unduire a rochiei în culori de toamnă, din mânecile și gulerul căreia ieșeau brațele și gâtul de culoarea mierei, răsucindu-se în mers, înaintând și totuși ținându-și în frâu înaintarea, de parcă ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în mers, înaintând și totuși ținându-și în frâu înaintarea, de parcă ar fi vrut să lungească incredibil apropierea clipei tulburător excitante a atingerii, cu pletele săltându-i pe umerii subțiri și mătasea foșnitoare a picioarelor lungi și extraordinare ascunsă de unduirile tomnatice, dintr-odată în dreptul lui, aplecându-se spre el și învăluindu-l într-un parfum de viorele sau alte flori proaspete de primăvară și într-o căldură trupească neuniform răspândită, cu palmele reci învăluindu-i grumazul, continuând să șoptească „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea și-i alesese din tava cu darurile oferite invitaților, în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise? Plecarea ei semăna mai mult cu o fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care de multe ori repetiția este mama învățăturii, este destul de greu să te miști, dar să mai găsești și subiecte necunoscute. Mă aflu așadar la o masă cu trei artiști formați și fabuloși, trei caractere diferite dar uniți sub aceeași unduire colorată doritoare de bunătate spirituală. Muzeograf Augustin Lucici Șef secția Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer Cumpănă”, Pitești
Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
și Rainier Rapids, care, în sistemul lui Ellis, erau notate cu gradul 5 de periculozitate. Jinei i s-a strâns stomacul și-a tras aer în piept de parcă s-ar fi sufocat. Simțise o mișcare, o mișcare la fel de reală ca unduirea apelor râului. O străfulgerare. Gabara a înaintat către curenți. Jina s-a uitat în urmă, către Helena și Ellis a căror imagine se îndepărta de ea. Earl ar fi fugit de râul ăsta, a zis ea. Zach a mișcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unul bine de tot, îl cunosc . Pictorul Greg, care purta admirabil sortie-ul pe umeri, avea succes mare. Lumea acum se îndesa și se simțea un freamăt ușor de oameni ce stau coastă în coastă. Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora în surdină. Se auzea acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un ghem fără capăt, ce-și întorcea volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa neîntreruptă, melodia îți da intermitențe de puls și firul ci înnodat ca ochiuri în jurul gâtului îți făcea o împletitură sufocantă prin care respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]