1,249 matches
-
horei naționale” înfrățită întru solidaritate și culpă - aproape toți mișmași ... Chiar și unii membrii pricăjiți ai vulgului și-au ocupat (cu speranță și cu dare ... din mână!) locul lor în această „țesătură” îmbârligată, înnodată, reînnodată și extinsă astfel în toate ungherele. Faldurile sub care sunt momiți bonjouriștii au brodate pe blazonul „alesului-numit” cuvântul de ordine CORUPȚIE (horribile dictu) ! Numele sinonimic al acestuia i-a fost sugerat la botez de ursitoare, fără a-și dezminți vreodată obârșia onomastică și nici metehnele ... Referință
CINE PE CINE VERIFICĂ !? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360105_a_361434]
-
de a fi privirea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbe iar crugul se departă pământul mă resoarbe e frig și e-ntuneric în mine și-n afară și-n țurțurii ce umplu lumina mea de ceară cuvântul putrezește-n ungherul unui gând poemul moare moare cu fiecare rând iar pana-ncet se frânge cerneala curge peste închei aici e capăt e capăt de poveste ... Citește mai mult mă-nchid cu șapte lanțuri în fiecare zisă aflu-n mine verbul dureriide
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
lanțuri în fiecare zisă aflu-n mine verbul dureriide a fiprivirea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbeiar crugul se departă pământulmă resoarbee frig și e-ntuneric în mine și-n afarăși-n țurțurii ce umplu lumina meade cearăcuvântul putrezește-n ungherul unui gândpoemul moare moare cufiecare rândiar pana-ncet se frânge cerneala curge pesteînchei aici e capăt e capătde poveste... V. ANTOLOGIE EUROPEEA, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 648 din 09 octombrie 2012. Europeea.ro și-a propus tipărirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
se împrăștie în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colț trei bețivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viață doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu fața în mâini sau cu mâinile-n față hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învață să moară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Citește mai mult sărutând glezna subțire a nopții poetul se împrăștieîn toate cele șasesuteșaizecișișasede zăripe umerii ei goi moartea îl luă să-i aratemult-umblatele-i neumblatecărărila birtul din colț trei bețivi cântă ceva despredragoste despre banidespre viațădoar mama poetului într-un ungher plânge mocnitcu fața în mâini sau cumâinile-n fațăhei zise ofticat barmanul cel gras cine draculuia încuiat timpulpe dinafarăcum cine spuse mama poetului fiul meu dragscumpul meu fiu care astăzi învațăsă moară... XII. PASTEL ÎNGHEȚAT, de Sorin Olariu , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
de a fi privirea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbe iar crugul se departă pământul mă resoarbe e frig și e-ntuneric în mine și-n afară și-n țurțurii ce umplu lumina mea de ceară cuvântul putrezește-n ungherul unui gând poemul moare moare cu fiecare rând iar pana-ncet se frânge cerneala curge peste închei aici e capăt e capăt de poveste Referință Bibliografică: Poem înlănțuit / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 660, Anul II, 21
POEM ÎNLĂNŢUIT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359768_a_361097]
-
mie de ani.../ Când m-am deșteptat din afunda genune,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăieri.../ Am întins brațele, nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul: nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au străpuns.../ - Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele ./ Din lună venea fum de cățui.../ M-am pipăit... și pe mâinile mele,/ am găsit urmele cuielor Lui. Fie ca sfânta sărbătoare a Învierii Domnului să ne
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
a lui, bineînțeles, diabolică prin metoda crâncenă a dezînomenirii impuse cu forța de regim. În imperiul lăuntric al fricii, nu se întindea deloc însă, vânătă ca moartea, imaginea zeului împăiat al urii... Ea sălășluia cu îndârjire și exaltare în alt ungher. Iar răsuflarea gâfâită și ochii cu privire de fiară înfometată ai anchetatorului de serviciu grăiau întotdeauna, de la sine, totul. O oglindă plină de imperfecțiuni a diavolului strâmb, unde nu doreai să îți privești nici măcar din greșeală fața... „Și, totuși, scria
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
realitate deloc confortabilă sub raport existențial, cu miezul înfipt în lutul uscat al profanului și al neesențialității, acolo unde fenomenul extins și vizibil dirijat al desacralizării dinamice inundă cu o aviditate aiuritoare istoria înseși, de la primul și până la ultimul ei ungher neștiut nici măcar de către slujitorii ei devotați. Iar rolul deconstructivismului ateu, precum și cel al revoluției tăcute a interconexiunii, exact spre așa ceva au și fost direcționate cu precădere în intervalul temporal al ultimelor decenii parcurse. Ridicarea cu repeziciune a unui eșafodaj macabru
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
prin care ființa Să poată transmite cântarea, Dulceața din vorba curată, Surâsul ce-nvăluie zarea, Caut bobul de lacrimă sfântă, Ce cade din cer peste mine, Prin care să pot a învinge Dureri și amar și suspine. Caut clipa ascunsă-n unghere, Luminii s-o dau pe vecie, Iar tot ce-i tăcere să strige: "Osana, Isuse, doar Ție!" Mai caut ce e nemișcare, Putere să-i dau în durere Și ochi ca să vadă departe, Să știe că e mângâiere. De-un
ASTĂZI SUNT ȘI EU CREȘTIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340494_a_341823]
-
Acest text este asumat de autor în calitate exclusiv privată și nu reprezintă punctul de vedere al nici uneia dintre instituțiile și/sau organizațiile la care acesta este angajat sau la care este afiliat. [Sursa mărturiilor: Ion Diaconescu, Cicerone Ionițoiu, Prin ungherele iadului comunist Râmnicu Sărat, f.e., București, 2007, p. 25; Mihai Godó, Iezuit. Nu câinele comuniștilor! Surîsul nedeținutului, traducere de Claudia Budău, prefață de Iulian Budău SJ, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2014, p. 143-144; Mărturia lui Florin Vișa la
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
dar nici nu s-au apucat de tâlhărie. Au rămas, ca să zic așa, “extremiști de centru”. Și, odată cu înaintarea în vârstă, odată cu cea coborâre a bătrâneții în firea lor ne/răbdătoare, s-au suit în taina cărților și în unghiurile/ungherele cu amintiri din podul caselor, dar și pe liniile din ce în ce mai clare ale amintirilor din podul palmei. În ultima parte a vieții, adică după victoria dezastrului/nebuloasei din Decembrie 1989, citeau și comentau “Iisus în celulă”, una dintre cele mai tulburătoare
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
mie de ani...// Când m-am deșteptat din afunda genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.// Am întins brațele: nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul: nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au străpuns...// - Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele./ Din lună venea fum de cățui.../ M-am pipăit... și pe mâinile mele,/ am găsit urmele cuielor Lui.”//... Răscolitor, nu?... Sigur că da! Dumneavoastră știți foarte bine
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
că noi plecăm. Ne-au arestat. A venit o mașină și ne-a dus la arest în Pituhova. Acolo, cînd am ajuns, locul era pregătit. Ne-au băgat într-o cameră și ne-au pus să stăm jos într-un ungher. Un miliționer ne păzea. Am stat în ungherul acela, lîngă o sobă, vreo 3-4 zile. În timpul ăsta au scris în alte regiuni, pe la Moscova. Au venit într-o zi, au intrat în cămăruța ceea, și au început a striga: Ungurean
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
o mașină și ne-a dus la arest în Pituhova. Acolo, cînd am ajuns, locul era pregătit. Ne-au băgat într-o cameră și ne-au pus să stăm jos într-un ungher. Un miliționer ne păzea. Am stat în ungherul acela, lîngă o sobă, vreo 3-4 zile. În timpul ăsta au scris în alte regiuni, pe la Moscova. Au venit într-o zi, au intrat în cămăruța ceea, și au început a striga: Ungurean Tatiana, cine e? Eu, a zis fetița. Scoală
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. „De-oi muri - își zice-n sine - al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe, De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!” O, sărmane! ții tu minte câte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
o parte a identității” noastre, este doar o parte, căci identitatea este unică. În momentul în care primește e-mailul de la T. Naumescu convingerile sale cum că a lepădat haina trecutului, a limbii, a natalului se zdruncină. Constată că „într-un ungher al creierului ei încă mai era fătuca umilă, dintr-o țară estică, marginală, săracă”. Realizează că, trăind în centralitate, marginalitatea sa a subzistat. Conștientizează că „nu izbutise să se dezbare pe de-a-ntregul de complexe”, deși cunoscuse fulminanta „ascensiune canadiană
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
o parte a identității” noastre, este doar o parte, căci identitatea este unică. În momentul în care primește e-mailul de la T. Naumescu convingerile sale cum că a lepădat haina trecutului, a limbii, a natalului se zdruncină. Constată că „într-un ungher al creierului ei încă mai era fătuca umilă, dintr-o țară estică, marginală, săracă”. Realizează că, trăind în centralitate, marginalitatea sa a subzistat. Conștientizează că „nu izbutise să se dezbare pe de-a-ntregul de complexe”, deși cunoscuse fulminanta „ascensiune canadiană
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Undeva într-un colț, în penumbră, pe un scaun ți-am zărit mănușile albe și pălăria. În alb și negru este viața uneori. M-am uitat prin toate ungherele camerei. Tu nu erai ! O candelă pâlpâie pe masă. O bătaie scurtă în geam m-a făcut să tresar. O ramură chinuită de furtună a izbit în sticlă. Se așterne întunericul, frigul pătrunde nemilos. Tu nu ești! Lumini și umbre
UNDE EŞTI? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340753_a_342082]
-
Nu simți aerul stătut și cel mucegaiul din file?!...” Văd agenda vieții mele, în care ani lungi de zile I-am îngrămădit ca să steie liniștiți, prinși în cuvinte; Dar acum... cui îi pasă de trecut! Timpul curge înainte. A zvârlit-o-ntr-un ungher, iar agenda-ncepe-a plânge; Numai inima mă doare, simt că-n pieptul mi se frânge. S-o găsi cumva vreunul, dornic, a citi printre cuvinte, Ori s-aleagă vreo idee, poate-un sfat, de-ar ține minte... Fericit aș
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
Acasa > Redactia > Autori > UNIȚI DE CRUCE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Plâng în unghere și caut străzi pustii, soarele nu mai răsare, tu n-ai să vii, azvârl cupa cu licoarea amară, să nu văd umbra care se pierde-n seară. Voi învăța să cad în genunchi la mormânt, să țin țărâna-n mână
UNIŢI DE CRUCE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341030_a_342359]
-
pereții duri ai turnului Ce-adăpostea inima mea, Iar tu cu o tușă de penel Făcut-ai o firidă în groșii lui pereți - Punct vulnerabil Ce mă expune lumii dinafară Prin care..... Ies slobode dureri Ce - ascunse au fost Prin unghere-ntunecate Și curge sânge cald, Din fiecare rană... Creneluri tăiași în turnul meu de fildeș, C-o ușoară tușă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Și-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete și dureri amare mă încearcă Când
JERTFA ZIDURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341046_a_342375]
-
cu pulberea stelelor călăuzitoare. Ne contopim cu adierea mângâierilor ce răcoresc dogoarea vulcanilor din fluidul rubiniu al ființei umane. Privește încrezător prin puritatea ochilor de copil jucăuș și spală fața lumii cu nevinovăția lor celestă. Lasă lumina să patrundă în ungherele ființei nemuritoare. Căldura universului să aștearnă speranța binelui în fiece colț al inimii ! Înalță piruete cu puterea gândului creator. Sună la ușile magiei cu tremurul ușor din vibrația ce pulsează în divinul suprem al necunoscutului. Ascunde cheia dorințelor în nectarul
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
întâi a luat toate încăperile la rând să facă, într-o anumită ordine, curățenie generală; a bătut covoare și pături, a aerisit toate hainele, a spălat geamurile, a spălat rufe și le-a călcat, a șters praful de prin toate ungherele și de pe mobilă și a avut timp să-și facă prăjitura preferată. Mama ei se ocupa de bucătărie, după ce venea de la serviciu, mulțumită de ajutorul fetei și nu de puține ori i se umezeau ochii privindu-și copila cât de
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
la aceea că odată a tras cu pistolul în portretul fiicei sale. Se zvârcolea la podea cu flaconul de opiu aflat lângă buze și amenința că-și pune capăt zilelor. Copiii stăteau în acest timp băgați în boli într-un ungher și plângeau de frică. Și ce-a făcut Tolstoi? Nu s-a enervat și a dărâmat toate în cale, faptă pentru care avea toate motivele, ci a săvârșit lucrul cel mai rău posibil: a deschis un jurnal! Un jurnal intim
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]