1,026 matches
-
formula 114 este folosită pentru a exprima proprietatea de deplasare a transformatei Fourier. De notat că, ultimul exemplu este corect numai în ipoteza că funcția "f" este funcție de "x" și nu de "x". Transformata Fourier poate fi scrisă în termenii frecvenței unghiulare : "ω" = "2πξ", care are ca unitate de măsură radianul/secundă. Substituția "ξ" = "ω "/(2π) în formulele de mai sus conduc la convenția : Sub această convenție, transformata inversă devine: Această convenție nu este o transformare unitară pe "L"(R). De asemenea
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
a unei variabile aleatoare este la fel ca transformata Fourier-Stieltjes a măsurii distribuției ei, dar în acest context este tipic să luăm o convenție diferită pentru constante. Funcția caracteristică tipică este definită astfel formula 119. Precum în convenția din cazul "frecvență unghiulară neunitară", nu există factorul 2"π" care să apară în ambele integrale, sau la exponețială. Următorul tabel conține câteva forme închise ale transformatei. Pentru funcțiile "ƒ"("x") , "g"("x") și "h"("x") s-au notat cu formula 77, formula 78 și formula 122
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
2 Pallas, 7 Iris, 3 Juno și 6 Hebe. Printr-un telescop sau binoclu puternic, Neptun poate fi observat ca un mic disc albastru, aspectul fiind similar cu cel al lui Uranus. Din cauza distanței mari dintre Neptun și Pământ, diametru unghiular al planetei variază numai între 2,2 și 2,4 secunde de arc, fiind cel mai mic printre planetele sistemului solar. Dimensiunile aparente reduse au constituit o provocare pentru studierea sa vizuală. Datele furnizate de telescoape au fost destul de limitate
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
cuprinde șase semne: Acest [[sistem de scriere|sistem]], care s-a impus în mod exclusiv din secolul al XI-lea, este folosit și astăzi. Cu timpul, [[alfabetul arab]] a atins un înalt nivel de sofisticare, el variind de la forma rigidă, unghiulară, a stilului kufic până la numeroasele stiluri cursive: "naskh", "thuluth", "muhaqqaq", "nasta‘liq", și "ruq‘a". În general, în momentul de față, stilul "naskh" ar.: نسخ), fiind foarte ușor de citit, se folosește în textele tipărite, iar stilul ruq‘a (ar
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cu dimensiuni finite, iar dreapta ce unește punctul de suspensie cu centrul său de masă coincide cu o axă principală de inerție a corpului, iar elipsoidul de inerție în raport cu punctul de suspensie are axa conului drept axă de simetrie, viteza unghiulară de rotație a pendulului este dată de: unde: "l" este distanța de la centrul de masă la punctul de suspensie, "A" este momentul de inerție în raport cu axa de simetrie, "B" este momentul de inerție ecuatorial, iar formula 6 este unghiul pe care
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
Amazoană, Icar sau Talos, fiind preocupat de tehnica folosită și, bineînțeles , de o reconciliere a artificialului urban cu naturalul existențial. Lucrările executate în ultima perioadă a creației sale sunt caracterizate de o comuniune domoală a planurilor abstracte ce prezintă frângeri unghiulare cu volumele masive, fapt ce duce la obținerea unui desen compozițional liric, adesea pus în valoare de acuratețea polisării materialelor folosite, îndeosebi a bronzului. Abordarea prin stilizare a corpului uman duce automat spre recuperarea primitivismului decantat deja de arta modernă
Radu Aftenie () [Corola-website/Science/326484_a_327813]
-
dintr-un loc într-altul se face la viteze și momente cinetice diferite, fiind total sub controlul operatorului dispozitivului sau mașinăriei. Considerăm că avem un angrenaj de două roți dințate cu număr diferit de dinți, cu raze diferite. Din moment ce viteză unghiulară -- măsurată în rotații per secundă, rotații per minut sau radiani per secundă -- este proporțională cu viteza de rotație împărțită la raza roții înțelegem că roata dințată cu rază mai mare are viteza de rotație cea mai mică. Aceeași concluzie se
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
asociate cu noțiunea de moment al forței. Matematic, momentul unei particule este definit ca produsul vectorial: unde Momentul forței este echivalentul forței în sistemele în rotație, în același fel în care unghiul este echivalentul poziției în sistemele în rotație, viteza unghiulară al vitezei, și momentul cinetic al impulsului. Tratarea formală a legilor lui Newton, aplicată acolo forțelor, se aplică echivalent și momentului. Astfel, ca o consecință a primei legi de mișcare a lui Newton, există inerție de rotație care asigură că
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
orbita Lunii, rolul său a fost cel de a măsura plasma, energiile particulelor și câmpurile magnetice lunare. El a fost lansat folosind acționarea unui resort, care a generat o viteză relativă de circa 1,2 m/s și o viteză unghiulară de 120 rpm (4π rad/s). El a colectat date între 24 aprilie și 29 mai 1972 cu o perioadă orbitală de circa 120 de minute. A fost lansat la o înclinație suboptimă și orbita s-a deteriorat mai devreme
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
de metri. Spre deosebire de "Radiotelescopul Arecibo", care are o curbură sferică fixă, "FAST" folosește o optică activă, care se reglează pentru a crea parabole în direcții diferite, cu un diametru efectiv de 300 metri. Antena va putea observa până la o distanță unghiulară de 40° de zenit. Aceasta poate observa în frecvențe situate între 0,3 și 3,0 GHertz cu o precizie de 4 secunde de arc. Directorul științific al proiectului este Nan Rendong, cercetător la "Observatorul Astronomic Național Chinez" al Academiei
Telescopul FAST () [Corola-website/Science/335134_a_336463]
-
aparentă de 4,4, galaxia Andromeda este notabilă ca fiind unul dintre obiectele Messier cele mai luminoase, fiind ușor vizibilă cu ochiul liber. Totuși, fără un telescop ea pare destul de mică, deoarece partea ei centrală este mai întunecată; diametrul său unghiular este de 7 ori mai mare decât cel al Lunii. Cea mai timpurie referință existentă la acest corp ceresc datează de prin anul 961, în lucrarea astronomului de origine persană Azophi / Al-Sufi, "Cartea stelelor fixe". Astronomul Charles Messier a inclus
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
oară în experimentul Pound-Rebka. Acest efect este însă semnificativ doar în apropierea unei găuri negre, și pe măsură ce un obiect se apropie de orizontul evenimentelor deplasarea spre roșu devine infinită. El este și cauza dominantă a fluctuațiilor de temperatură pe scară unghiulară mare în radiația cosmică de fundal (efectul Sachs-Wolfe). Deplasarea spre roșu observată în astronomie se poate măsura fiindcă spectrele de emisie și de absorbție ale diverselor specii atomice sunt caracteristici distinctive și bine cunoscute, calibrate prin experimentele spectroscopice efectuate în
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
decât ERO sunt denumite „obiecte hiper extrem de roșii” (HERO) . După apariția telescoapelor automate și îmbunătățirile aduse în domeniul spectroscopiei, mai multe colaborări au căutat întocmirea de hărți ale universului în spațiul deplasărilor spre roșu. Combinând deplasarea spre roșu cu datele unghiulare de poziție, un studiu al deplasărilor spre roșu conduce la obținerea unei distribuții 3D a materiei într-o anume parte a cerului. Aceste observații sunt utilizate pentru a măsura proprietățile structurii pe scară largă a universului. Marele Zid, un mare
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
politică, științifică, religioasă și relațiile internaționale. În elaborarea concepției sale asupra istoriei, Xenopol pleacă de la distincția dintre faptele coexistente, care se raportează la spațiu și faptele de succesiune, care se dezvoltă în timp, distincție pe care el o considera piatra unghiulară a teoriei sale. Faptele coexistente se repetă, fără a se schimba și constituie obiectul de studiu al științelor teoretice, iar faptele de succesiune se schimbă permanent, dar nu se repetă și ele dau specificul științelor istorice. În cazul faptelor de
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
Orcus se găsește într-o rezonanță orbitală 2:3 cu Neptun și are o perioadă orbitală de 247 de ani. Rezonanța dintre Orcus și Neptun înseamnă că Orcus se află întotdeauna la mare distanță de Neptun (există întotdeauna o separație unghiulară în orbitele lor de peste 60 de grade). Într-o perioadă de 14mii de ani Orcus rămâne la o distanță mai mare de 18 u.a. de Neptun. Orcus este momentan la mai mult de 48 u.a. de Soare și
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
un impuls și o poziție arbitrar de bine definite simultan. Mai precis, produsul deviațiilor standard formula 1, unde formula 2 este Constanta Planck redusă. Principiul este susceptibil de generalizare la multe alte perechi de mărimi, afară de poziție și impuls (de exemplu, impulsul unghiular pe două axe de coordonate diferite), și poate fi derivat euristic. De observat că incertitudinile în chestiune sunt caracteristice ale mărimilor mecanice. În orice măsurare din lumea reală, vor fi incertitudini "adiționale" create de procesul de măsurare care nu este
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
7, 13 sau 33 de ani. Ultimele tranzituri ale lui Mercur datează din 2003 și 2006. Următoarele se vor produce la 9 mai 2016 și în noiembrie 2019. În timpul tranzitului din mai, Mercur este aproape de afeliu și are un diametru unghiular de 12 secunde de arc, în timp la un tranzit din noiembrie, planeta este aproape de periheliu și atunci diametrul unghiular este de 10 secunde de arc. Prima observație a unui tranzit al lui Mercur datează din 7 noiembrie 1631 și
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
la 9 mai 2016 și în noiembrie 2019. În timpul tranzitului din mai, Mercur este aproape de afeliu și are un diametru unghiular de 12 secunde de arc, în timp la un tranzit din noiembrie, planeta este aproape de periheliu și atunci diametrul unghiular este de 10 secunde de arc. Prima observație a unui tranzit al lui Mercur datează din 7 noiembrie 1631 și a fost efectuată de Pierre Gassendi. Acesta nu a reușit să observe, luna următoare, tranzitul lui Venus, întrucât tabelele astronomice
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
2005 (de la ora 11:45 UTC la 23:05 UTC), totuși singurele camere capabile să filmeze acest eveniment nu puteau să atingă o rezoluție suficientă. Ele reușiseră să observe tranziturile sateliților Deimos și Phobos prin fața Soarelui, dar cu un diametru unghiular de 2 minute de arc, Deimos este aproape de douăzeci mai mare decât Mercur, al cărui diametru unghiular este abia de 6,1 secunde de arc. Efemeridele generate de JPL Horizons indică faptul că robotul "Opportunity" ar fi fost în măsură
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
eveniment nu puteau să atingă o rezoluție suficientă. Ele reușiseră să observe tranziturile sateliților Deimos și Phobos prin fața Soarelui, dar cu un diametru unghiular de 2 minute de arc, Deimos este aproape de douăzeci mai mare decât Mercur, al cărui diametru unghiular este abia de 6,1 secunde de arc. Efemeridele generate de JPL Horizons indică faptul că robotul "Opportunity" ar fi fost în măsură să observe tranzitul de la început și până la apusul local al Soarelui (la cca 19:23 UTC pe
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
Jupiter s-a produs la 25 decembrie 2005. Din cauza razei importante a lui Jupiter, paralaxa lui Mercur între centrul lui Jupiter și unul din polii săi este de vreo 20,5 secunde de arc, ceea ce este aproape de 16 ori diametrul unghiular aparent al lui Mercur (1,3 secundă de arc), sau în jur de 5,3% din diametrul unghiular al Soarelui (în jur de 6,5 minute de arc). În consecință, unele tranzituri „ratate” ar fi putut fi văzute ca "tranzituri
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
centrul lui Jupiter și unul din polii săi este de vreo 20,5 secunde de arc, ceea ce este aproape de 16 ori diametrul unghiular aparent al lui Mercur (1,3 secundă de arc), sau în jur de 5,3% din diametrul unghiular al Soarelui (în jur de 6,5 minute de arc). În consecință, unele tranzituri „ratate” ar fi putut fi văzute ca "tranzituri razante" la polii lui Jupiter. Perioada sinodică a lui Mercur de pe Jupiter este de este de 89,7913
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
ceea ce este ușor mai puțin decât înclinația de 7,00° în raport cu ecliptica Pământului. Paralaxa lui Mercur între centrul lui Saturn și unul dintre polii săi este de vreo 9,1 secunde de arc, ceea ce este aproape de 12,5 ori diametrul unghiular aparent al lui Mercur (0,75 de secunde de arc), sau în jur de 4,3% din diametrul unghiular al Soarelui (aproximativ 3,5 minute de arc). În consecință, unele tranzituri „pierdute” ar putea fi văzute ca tranzituri razante la
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
Saturn și unul dintre polii săi este de vreo 9,1 secunde de arc, ceea ce este aproape de 12,5 ori diametrul unghiular aparent al lui Mercur (0,75 de secunde de arc), sau în jur de 4,3% din diametrul unghiular al Soarelui (aproximativ 3,5 minute de arc). În consecință, unele tranzituri „pierdute” ar putea fi văzute ca tranzituri razante la polii lui Saturn. La 21 martie 1894, s-au produs două tranzituri simultane ale planetelor Mercur și Venus. La
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă. Fluxurile nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]