677 matches
-
RSS Tadjikă". Pe 9 septembrie 1991, țara și-a proclamat independența față de URSS și a fost redenumită "Republica Tadjikistan". Unul dintre statele nou create în Asia Centrală în 1924 a fost Uzbekistanul, care a avut de la început statutul de republică sovietică unională. Tadjikistanul a fost creat ca o republică sovietică autonomă în cadrul Uzbekistanului. Noua republică autonomă includea și ceea ce fusese regiunea răsăriteană Buhara, având o populație de 740.000, dintr-o populație totală de aproximativ 5 milioane de cetățeni uzbeci. Capitala Tadjikistanului
Republica Sovietică Socialistă Tadjikă () [Corola-website/Science/303774_a_305103]
-
de aproximativ 5 milioane de cetățeni uzbeci. Capitala Tadjikistanului a fost stabilită la Dușanbe, care în 1920 era un sat de 3.000 de locuitori. În 1929, Tadjikistanul s-a desprins de Uzbekistan și a primit statutul de republică sovietică unională. În acel an, partea care formează astăzi nordul republicii a fost adăugat la teritoriul național. Chiar și cu această nouă regiune care completa teritoriul țării, Tadjikistanul a rămas cea mai puțin întinsă republică central asiatică. Odată cu crearea republicii naționale, au
Republica Sovietică Socialistă Tadjikă () [Corola-website/Science/303774_a_305103]
-
RSS Uzbekă. În anul următor, RSS Uzbekă a devenit una dintre republicile constituente ale URSS-ului. RSS Uzbekă cuprindea până în 1929 și RSSA Tadjikă, an în care Tadjikistanul a fost ridicat la un statut egal cu cel al celorlalte republici unionale. În 1930, capitala a fost mutată de la Samarkand la Tașkent. În 1936, teritoriul RSS Uzbece a fost mărit prin absorbția RSSA Karakalpak, pânăîn acel moment parte a RSS Kazahă. Teritorii mai mici au fost schimbate între Kazahstan și Uzbekistan după
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
de conservatori comuniști sovietici de a-l răsturna de la putere pe președintele Mihail Gorbaciov și de a prelua controlul asupra țării. Liderii puciștilor erau comuniști radicali, care considerau că reformele lui Gorbaciov au mers prea departe și că noul tratat unional făcea ca puterea guvernului central să scadă prea mult, iar cea a guvernelor republicane să fie prea mare. Deși lovitura de stat a eșuat după numai trei zile de la declanșare, iar Gorbaciov s-a reîntors în fruntea statului, evenimentul a
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
apariția cărora Gorbaciov nu se așteptase. În mod special a fost vorba de creșterea naționalismului în acele părți ale Uniunii Sovietice în care alte naționalități decât rușii erau majoritare. În rândurile liderilor sovietici au apărut temeri că unele dintre republicile unionale, sau chiar toate, aveau să părăsească statul federal. După negocieri anevoioase, republicile au căzut de acord asupra termenilor unui nou tratat unional, care le-ar fi transformat în republici independente într-o federație cu un președinte, politică externă și armată
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
care alte naționalități decât rușii erau majoritare. În rândurile liderilor sovietici au apărut temeri că unele dintre republicile unionale, sau chiar toate, aveau să părăsească statul federal. După negocieri anevoioase, republicile au căzut de acord asupra termenilor unui nou tratat unional, care le-ar fi transformat în republici independente într-o federație cu un președinte, politică externă și armată comune. Tratatul urma sa fie semnat pe 20 august 1991. Deși tratatul a fost conceput să salveze uniunea, conservatorii s-au temut
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
din funcția de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, partid care între timp fusese interzis de Elțin în Rusia, dar a rămas în funcția de Președinte al URSS. Eșecul loviturii de stat a dus la prăbușirea unor instituții unionale. Boris Elțin a preluat controlul asupra companiei de stat de televiziune și asupra principalelor ministere și agenții economice, iar, până în cele din urma, asupra întregii Rusii. Până în decembrie 1991, toate republicile își proclamaseră independența și unele negocieri pentru un alt
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
Elțin a preluat controlul asupra companiei de stat de televiziune și asupra principalelor ministere și agenții economice, iar, până în cele din urma, asupra întregii Rusii. Până în decembrie 1991, toate republicile își proclamaseră independența și unele negocieri pentru un alt tratat unional au început. În septembrie, independența statelor baltice - Estonia, Letonia și Lituania - a fost recunoscută de Uniunea Sovietică și „re-recunoscută” de Statele Unite și statele occidentale, care de-a lungul războiului rece consideraseră anexarea de către sovietici a națiunilor baltice ca fiind ilegală
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
fiind ilegală. De-a lungul a câteva luni după ce s-a reîntors la Moscova, Gorbaciov și sprijinitorii săi au făcut încercări pentru reinstaurarea stabilității și legitimității instituțiilor centrale. În noiembrie, șapte republici au căzut de acord asupra unui nou tratat unional, urmând să fie formată o confederație numită Uniunea Statelor Suverane. Ucraina nu a făcut parte din acest grup, iar Elțin a dat repede înapoi, căutând avantaje suplimentare pentru Rusia. Fără organizațiile partidului comunist, aflat într-un proces puternic de disoluție
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
după crizele economice care aveau să apară în celelalte republici. Pe 8 decembrie, Elțin și președinții Belarusului și Ucrainei, Stanislav Șușkevici și Leonid Kravciuk, s-au întâlnit la Minsk, unde au pus bazele Comunității Statelor Independente și au anulat tratatul unional din 1922 prin care fusese constituită Uniunea Sovietică. A mai avut loc o ceremonie de semnare la Alma-Ata pe 21 decembrie, prin care alte cinci republici din Asia Centrală, Armenia și Azerbaidjanul s-au alăturat CSI-ului. Georgia s-a alăturat
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
constituție se stabileau regulile generale prin care schimbările puteau face modificările administrative. Astfel, Constituția se concentra pe procesul de guvernare ca un intreg. La fel ca și celelalte constituții sovietice, Constituția Brejnev păstra prevederile cu privire la dreptul de secesiune al republicilor unionale, tocmai aceste prevederi jucând în 1991 un rol hotărâtor în procesul de disoluție a Uniunii Sovietice. Adoptarea Constituției a fost un act legislativ al Sovietului Suprem. Adoptările amendamentelor la Constituție au fost în același mod acte legislative ale organului legislativ
Constituția Uniunii Sovietice din 1977 () [Corola-website/Science/303834_a_305163]
-
Gorbaciov a propus la Congresul Partidului Comunist din iulie 1990 un sistem federal care să acorde un grad foarte mare de autonomie republicilor constituente, aceasta urmând să fie soluția la problemele etnice în continuă creștere care măcinau uniunea. Schița tratatului unional a fost supusă dezbaterii Sovietului Suprem pe 23 noiembrie 1990. Un comitet de experți a început lucrul la textul amănunțit al tratatului pe 1 ianuarie 1991. Doar nouă din cele 15 republici și-au trimis reprezentanții în acest comitet. Proiectul
Noul tratat unional () [Corola-website/Science/303863_a_305192]
-
de tratat a fost aprobat de Sovietul Naționalităților pe 6 martie și a fost trimis Sovietelor Supreme ale republicilor în vederea aprobării. La nivelul republicilor, proiectul a fost respins, datorită divergențelor cu Moscova în ceea ce privește distribuția puterilor între guvernele republicane și cel unional. Gorbaciov a încercat să obțină sprijin popular pentru proiectul său, convocând un referendum național, care a fost ținut pe 17 martie 1991. În cadrul acestei consultări populare, 76% dintre votanți au sprijinit sistemul federal al Uniunii Sovietice. Opoziția la propunerile prezidențiale
Noul tratat unional () [Corola-website/Science/303863_a_305192]
-
sprijinit sistemul federal al Uniunii Sovietice. Opoziția la propunerile prezidențiale a fost mai importantă în orașele mari precum Moscova și Leningrad. Pe 23 aprilie 1991, nouă republici și guvernul central au semnat așa-numitul "Acord 9+1". Acest nou tratat unional transforma republicile sovietice în republici independente, membre ale unei federații cu un președinte, o politică externă și o armată comune. Tratatul transfera cea mai mare parte a autorității prezidențiale centrale la nivelul republicilor. Numai nouă republici și-au exprimat dorința
Noul tratat unional () [Corola-website/Science/303863_a_305192]
-
disoluția Uniunii Sovietice din decembrie 1991, Federația Rusă a devenit un stat independent. Rusia era cea mai mare dintre cele 15 republici ale URSS-ului, având aproximativ 60% din produsul intern brut și peste o jumătate din populația fostului stat unional. Rușii dominau numeric și din punct de vedere al ierarhiei Armata Roșie dar și Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Acestea au fost cele mai importante motive pentru care Rusia a fost acceptată ca stat succesor al Uniunii Sovietice în diplomație
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
al XX-lea și în primii ani ai celui de-al XXI-lea au fost exploatate de un număr de ruși: cei aflați în funcții importante de conducere și tehnocrații Partidului Comunist, șefii KGB-ului, Komsomolului, conducătorii unor importante întreprinderi unionale și alții asemeni lor. Unii dintre ei au lichidat în secret conturile și bunurile organizațiilor lor și le-au transferat în bănci din străinătate, sau le-au transformat în investitii în nume propriu. Ații au pus bazele unor bănci sau
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
ce conține denumiri identificate printr-un cod numeric de șase cifre (subcategorii). 2. CPA este anexată prezentului regulament. Articolul 3 1. CPA este folosită de către Comisie și statele membre drept clasificare.CPA poate fi folosită pentru adoptări complete sau parțiale, unionale sau naționale, specifice sau oficiale, bazate pe subcategoriile CPA. 2. Aceste clasificări se raportează la CPA în conformitate cu următoarele reguli: - clasificările care sunt mai complete decât CPA conțin completări precise a subcategoriilor CPA, - clasificările care sunt mai detaliate decât CPA conțin
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
comitete ce se ocupă de clasificări,în special Sistemul armonizat (SA) și Nomenclatura combinată (NC); (i) extinderea periodei de tranziție la cererea unui stat membru; (j) coordonarea lucrului cu alte organizații ce se ocupă de clasificări mai complete sau parțiale, unionale sau naționale, specifice sau oficiale. Măsurile care trebuie luate în conformitate cu punctele (a)-(i) sunt adoptate conform procedurii descrise în art. 6. Articolul 6 1. Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului măsurile ce trebuie luate.Comitetul își expune părerea asupra pregătirii într-o
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
de Statele Confederate ale Americii. Cele două teritorii, al Confederației, și mai apoi cel al Uniunii, s-au suprapus teritorial fără a fi însă identice. Oricum, ambele au jucat un rol important în campania vestică a Războiului civil american. Teritoriul unional Arizona a fost admis ca cel de-al patruzeci și optulea stat al Statelor Unite ale Americii la 14 februarie 1912. Legislatura Teritoriului Arizona (în original, [The] ), fusese corpul legislativ al Teritoriului Arizona, constând dintr-o legislatură bicamerală, ce avusese o cameră inferioară
Arizona (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/304141_a_305470]
-
susțină războaie locale (Tadjikistan, Afganistan, Albania). Rusia, ca veche națiune istorică, nu va lăsa Statele Unite, în ciuda dificultăților sale economice, să înainteze prea adânc în interiorul spațiului geopolitic pentru a cărui creare i-au trebuit cinci secole. Comunitatea Statelor Independente (fostele republici unionale, fără Țările Baltice) reprezintă o federalizare modernă, fără constrângere, a spațiului ex-sovietic. Surprinzător, în două rânduri, în cursul secolului al XX-lea, spațiul geopolitic al Rusiei s-a dezintegrat și, de fiecare dată, a fost reclădit. AUTOCRATA CAPITALĂ MOSCOVITĂ Pentru
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cu miile de specii rare de plante, păsări, animale. Moscoviții, după-amiaza se relaxează pe zecile de terenuri sportive, săli de gimnastică sau în tribunele marilor stadioane, susținând echipa preferată: Dinamo Moscova, Lokomotiv Moscova, Spartak Moscova cu performanțele deosebite în Campionatul unional, european și mondial. Complexul central Lujinski ocupă o suprafață de 180 ha pe care s-au ridicat 130 construcții: arena cu peste 100.000 locuri pentru spectatori, piscine, săli și terenuri de antrenament, săli de spectacole și expoziții, un fel
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
eterice) și a tehnologiei franceze, o întreprindere modernă de parfumerie (Fabrica "Viorica"). În anii '80, ca urmare a restructurării activității diplomatice a URSS și intensificării relațiilor cu țările străine, s-au acordat împuterniciri mai largi ministerelor de externe din republicile unionale. Dacă până atunci, președintele Sovietului de Miniștri al RSSM cumula tradițional și funcția de ministru al afacerilor externe, a apărut necesitatea instituirii unei funcții separate de ministru de externe. Astfel, la data de 29 decembrie 1981, prin Decretul Prezidiului Sovietului
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
Republicii Africa de Sud împotriva populației de culoare. Ministrul Petru Comendant s-a pronunțat pentru dreptul de a face declarații politice, de a prezenta note și memorandumuri în chestiunile internaționale actuale, mai ales în cazurile când evenimentele internaționale vizau nemijlocit interesele republicii unionale; de a întreprinde vizite oficiale peste hotare cu scopul de a semna contracte și acorduri în vederea colaborării economice directe, folosirii apelor râurilor de frontieră, protecției mediului înconjurător, schimburilor de mărfuri, în problemele relațiilor culturale etc.; de a participa și lansa
Petru Comendant () [Corola-website/Science/312578_a_313907]
-
(în ; n. 19 octombrie 1948, Strășeni, RSS Moldovenească, URSS, actualmente în Republica Moldova) este un regizor de film și scenarist moldovean, membru al Academiei Euroasiatice de Televiziune și Radio. Este laureat al multor festivaluri internaționale și unionale de film, primind Premiul Comsomolului din Moldova - „Boris Glavan”. s-a născut la data de 19 octombrie 1948, în orașul Strășeni din RSS Moldovenească (pe atunci în URSS, actualmente în Republica Moldova). Membru ULCT (1965-1978). A studiat la Facultatea de regie
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]
-
Moldovenească (pe atunci în URSS, actualmente în Republica Moldova). Membru ULCT (1965-1978). A studiat la Facultatea de regie teatru dramatic a Institutului de Arte din Chișinău (1967-1970), la clasa lui Gh.I.Revo și, în paralel, la Facultatea de Regie a Institutului Unional de Cinematografie - VGIK (1969-1975), la clasa regizorului A.Zguridi. Începând din anul 1975, după absolvirea VGIK, a fost angajat ca regizor la studioul cinematografic „Moldova-film”. A colaborat cu studiouri din Iugoslavia, România, Austria, Ungaria, Germania, Franța și Rusia. Din anul
Valeriu Jereghi () [Corola-website/Science/312152_a_313481]