8,490 matches
-
Am scos de sub cărți prânzul pregătit de tanti Mae. Îl împachetase într-un ziar prins cu elastic. Erau câteva dintre turtele pe care le făcuse mama cu o seară înainte și un sandvici cu o bucățică de șuncă. Nu pusese unt pe sandviș, în schimb în pachet era și o floare din grădinița de care încercase tanti Mae să aibă grijă. Știam că era singura floare care răsărise din tot ce plantase. Avea doar câteva petale albastre și chiar nu știu ce soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de rații încercând să-și dea seama la ce se folosește fiecare cupon. Nimănui nu părea să-i ajungă carnetul, cu atât mai puțin celor cu familii numeroase. Tanti Mae, mama și cu mine nu aveam niciodată suficientă carne sau unt sau altceva din cauză că nu mai aveam cupoane pentru ele. Tot atunci am luat margarină vegetală pentru prima oară. Când am văzut-o, am crezut că era untură. Mama a adus cutia în bucătărie, a pus-o într-un castron, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aruncat niște fasole roșie înăuntru și a început să amestece. Era groasă și se amesteca greu. După un timp, fasolea a dispărut și untura a început să se îngălbenească. Până când a ajuns să fie cremoasă, începuse deja să arate ca untul. Nu mă deranja gustul. Într-un fel, chiar îmi plăcea, deși era un pic sărată. În noaptea aceea am mâncat pâine prăjită cu margarină și varză cu un pic de carne de la conservă, din cauză că tanti Mae folosise cupoanele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
niciodată când o strigi și că oricum, venea înăuntru imediat ce se însera. Întunericul o speria. Era probabil sus, așa că nu m-am mai gândit la asta. Când porumbul s-a încălzit, l-am pus într-o farfurie, am pus ceva unt pe el, am luat niște pâine și am început să mănânc. Vântul șuiera în colțul bucătăriei și am auzit pinii lovindu-se unul de altul, scoțând șuieratul acela pe care-l fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de ea. Singurul aspect pozitiv al acestei povești era cearta ei cu Johnny. Poate se despărțeau. Ar fi fost un pas înainte în viața ei. Muream de foame. M-am oprit la Soho Tratorria pentru o porție de ravioli cu unt și câteva pahare de vin roșu și apoi m-am îndreptat spre Fulham să îl văd pe Walter. întâlnirea era la nouă, dar plănuisem să ajung la opt și jumătate, să îl iau prin surprindere. îmi tot spuneam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului s-au așternut rulouri de vată în care stau înfipte două recipiente înguste și înalte cu un lichid gălbui. Dacă faci abstracție de faptul că e deja iarnă și te apropii de fereastra de sub pervazul căreia radiază o căldură uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pregeta să o ia numai pentru ea. Patronul făcea o donație pentru om al acesteia, după care rămânea cu buzele umflate. Dacă se opunea, îl convingeau ei, aveau metode foarte bine puse la punct. Haidamaci, care să bată până ce scoteau untul din tine, se găseau din belșug. Știa că, acolo, Boris al său nu putea face mare lucru, interlopii locali erau prea puternici. Nimeni nu putea rezista la nesfârșit torturii, până la urmă ar fi semnat orice îi cereau, inclusiv un testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
găsescă în mărturia Aristiței Toader ȘtirbuDriță, născută Drăgan, ni se spune și despre munca la boier: Locuitorii satului (Lunca) luau lemne din pădurea boierului. Lemnele se luau pe zile de muncă, pe bani sau pe produse ale gospodăriei: păsări, caș, unt etc.” Se muncea la boier cu 0,500,60 lei pe zi, în timp ce un „cot” (aproximativ 0,50m) de material cumpărat de la târg era 0,30 - 0,40m. La o fustă trebuiau 6 coți; se făcea fusta din 3-4 lați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înțeles că populația de stepă, asiatice (hunii, avarii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, mongolo-tătarii), crescătoare de animale, să nu perceapă de la populația locală românească animale - vite mari, oi, capre, cai (poate cai de călărie și transport), nici lapte, nici brânză și unt, ci cereale - grâu și orz, ovăz pentru cai la care, eventual, adăugăm piei de animale - animale cu blană, țesături din in, cânepă și lână și, fără îndoială, bani, metale prețioase. Gropile de provizii de lângă locuințe erau mijloc de păstrare, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
calitate. Vechimea păstoritului la români este dată de folosirea și astăzi a cuvintelor moștenite din limba dacică: mânz, cârlan, țap, gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt: jant (a jintui), jintiță și smântână. Dar și numele principalelor animale din gospodăria românilor sunt preponderent de origine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau uscate pe sobă. O astfel de râșniță avea în Slobozia - Filipeni familia Hriscu, folosită de toți vecinii. Poate că se mai află pe undeva, ca să fie strânsă într-un muzeu etnografic. O altă instalație țărănească era presa de ulei (unt de lemn). Uleiul se obținea din semințe de floarea soarelui și de dovleacă (bostan), de cânepă, de rapiță și din miez de nucă. În unele zone uleiul se obținea și din sămânță de in. Teascul, oloinița, cum și se spunea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toată perioada evului mediu și pânăă în prima jumătate a secolului al XIX-lea au avut o economie închisă. Puține dintre produsele gospodăriei țărănești luau drumul pieții Constantinopolului. șările Române, fiind chelerul (magazia de provizii) Imperiului Otoman, cu oi, seu, unt, orz, grâu, cai, vite de povară, o parte din produse luau calea exportului, la care participau și țăranii. Mari turme de vite, din braniștile domnești, mănăstirești și boierești ajungeau pe piețele Europei. Se exportau mari cantități de brânză burduf, unt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unt, orz, grâu, cai, vite de povară, o parte din produse luau calea exportului, la care participau și țăranii. Mari turme de vite, din braniștile domnești, mănăstirești și boierești ajungeau pe piețele Europei. Se exportau mari cantități de brânză burduf, unt, pastramă, alte preparate din carne de vită și de porcă din care se obțineau venituri însemnate. Banii obținuți erau destinați „birului” - tributului - către Poarta Otomană. Sumele datorate de gospodăria rănească erau apăsătoare și mulți răzeși și-au pierdut părțile de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mana”, laptele vacilor și făcea multe alte „flecării”. Îi mergea vorba că este vrăjitoare. Mărioara Rusu este completată de Lisaveta Pușcuță: vrăjitoarea a luat laptele de la vacilor femeilor și smântâna. Mulgeau vacile și nu aveau decât zerul. Ea,Lemnărița, avea unt și brânză în putini. Odată a chemat o femeie ca să facă cu ea plăcinte. Aceea a spusă că ea nu are brânză, că vaca ei dă numai zer. Vrăjitoarea a spusă că dă ea brânza, dar când să pregătească umplutura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era Împotriva naturii. Pe vremea aceea, Antoni Fortuny Încă mai credea că o parte din deficiențele mentale ale băiatului se datorau dietei sale, prea mult influențată de obișnuințele bucătăriei franțuzești a maică-sii. Se știa prea bine că excesul de unt provoca ruina morală și buimăceau Înțelegerea. Îi interzise lui Sophie să mai gătească vreodată cu unt. Rezultatele nu au fost tocmai cele sperate. La doisprezece ani, Julián a Început să-și piardă interesul febril față de pictură și de Velázquez, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mentale ale băiatului se datorau dietei sale, prea mult influențată de obișnuințele bucătăriei franțuzești a maică-sii. Se știa prea bine că excesul de unt provoca ruina morală și buimăceau Înțelegerea. Îi interzise lui Sophie să mai gătească vreodată cu unt. Rezultatele nu au fost tocmai cele sperate. La doisprezece ani, Julián a Început să-și piardă interesul febril față de pictură și de Velázquez, Însă speranțele inițiale ale pălărierului au fost de scurtă durată. Julián Își abandona visele despre Prado pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
această realitate. Inspectorul împinse pachetul în față, Adusesem asta, spuse el, Ce e înăuntru, Păi ce ne-au lăsat aici pentru micul dejun e atât de groaznic că ne-am hotărât să cumpărăm alte fursecuri, proaspete, un pic de brânză, unt de calitate, șuncă și pâine albă, Ori luați, ori lăsați, spuse comisarul zâmbind, Mâine, dacă sunteți de acord, o să luăm micul dejun împreună și ceea ce prisosește rămâne, zâmbi și inspectorul. Zâmbiseră cu toții, agentul ținându-le companie celorlalți, iar acum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și anume, să-și ia micul său dejun întârziat, să treacă pe strada unde locuiește soția medicului și să ducă scrisorile la destinație. Pe primul îl rezolvă în această cafenea, un pahar de cafea cu lapte, niște pâine prăjită cu unt, nu atât de moale și untoasă ca aceea de deunăzi, dar să nu ne mirăm, viața e chiar așa, unele se câștigă, altele se pierd, iar în ceea ce privește obiceiul ăsta de a consuma pâine prăjită cu unt, mai sunt extrem de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
niște pâine prăjită cu unt, nu atât de moale și untoasă ca aceea de deunăzi, dar să nu ne mirăm, viața e chiar așa, unele se câștigă, altele se pierd, iar în ceea ce privește obiceiul ăsta de a consuma pâine prăjită cu unt, mai sunt extrem de puțin cei care îl cultivă, atât ca preparare, cât și în ce privește consumul. Fie-i iertate aceste considerații gastronomice extrem de banale unui om care are în buzunar o bombă. A mâncat, a plătit, acum se îndreaptă cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă simțită prezența în stomac. Luă un taxi și ceru să meargă spre parcul unde luni se întâlnise cu soția medicului, o primă idee nu are de ce să fie urmată întotdeauna cuvânt cu cuvânt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unde clienții intră ca să se asigure că lucrurile, acolo, continuă să fie la locurile lor dintotdeauna, iar aroma prăjiturii de orez1 emană din eternitate. Se așeză la o masă, ceru o cafea cu lapte, întrebă dacă făceau pâine prăjită, cu unt, bineînțeles, de margarină nici să n-audă. Veni cafeaua cu lapte, dar era doar acceptabilă, însă pâinea prăjită sosise direct din mâinile acelui alchimist care n-a descoperit piatra filozofală numai pentru că n-a reușit să depășească faza de putrefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri inteligente, iar eu nu izbuteam să găsesc nici o vorbă de spirit decât după sfârșitul petrecerii. Încercam să-mi ascund jena servind oaspeților ceștile cu ceai și tartine cu pâine cu unt, destul de prost tăiate. Nu voiam, să mă bage nimeni în seamă, pentru a putea observa în liniște aceste ființe celebre și pentru a putea asculta lucrurile inteligente pe care le debitau. Îmi amintesc de femei imense și țepene, cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi pria mobilei, dar presupun că și gazda se răzbuna pe mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un homar. Iar uneori ea făcea o mâncare picantă cu crabii mari ce se târau pe țărm chiar pe sub picioarele tale. Sus pe munte erau portocali sălbatici, și din când în când Ata urca împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui în care nu era nimic, nici o mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar o firimitură de pâine sau o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]