646 matches
-
semn rău, un rău biologic care să vină să-i tulbure lui existența. A treia oară, când această pretinsă anomalie se repetă el se gândi că nevasta lui făcuse numai fete ca să fie sigură că urmașii lor nu vor moșteni urâțenia ei. Într-adevăr, fetele îi semănau lui toate, fără ici un dubiu, de parcă ea nici nu participase în momentul coeziunii, rămăsese deoparte. Știa, desigur, că singurul răspunzător pentru sexul copiilor, nu era decât bărbatul dar îi plăcea să gândească altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
instinctul de supraviețuire, un cer orb, o limbă mută și trupuri scuipate anunță intrarea păcatului în Cetate, să fugim pe marea de alcool, să fugim ... vă scriu dintr-un om urât, numele lui nu mai este rugăciune, trece pe stradă urâțenia lui și tu te simți cuțit și îi decupezi locul în peisaj: abandon, depresie și teamă era cel rănit de o margine a tăcerii, să fugim ... trece pe stradă frigul din anul cu două ierni și tu vezi o margine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
traseul de la aeroport spre cartierul din Queens unde locuia Victor fu destul de scurt. traversarăm de fapt un eșantion al americii reale : artere de circulație irigînd cu vehicule de mare putere un peisaj urban cîteodată mai uman, dar alteori de o urîțenie dramatică, intersecții gigantice, cartiere de case identice alternînd cu benzinării, spații comerciale, magazine discount sau parcele abandonate. Și bineînțeles, nelipsitele Pizza Hut, McDonald’s, Buffalo Grill, Waffle House, Kentucky Fried Chicken... Din cînd în cînd cîte un parc, cîte o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să pui pe nas o "bicicletă"? Aveam semnele mele cu care recunoșteam un om de la distanță, felul cum mergea, legănatul corpului, mișcarea umerilor... Bucureștiul, din această pricină, mi se părea fascinant. Chipul oamenilor, în general, nu-și arăta pentru mine urâțenia. Al femeilor, și fetelor cu atât mai puțin. Un nas mare, o gură strâmbă, un râs dizgrațios nu le sesizam ușor, gama de expresii era învăluită într-o unică expresie, nu vedeam antipatia, decât dacă era prea pronunțată, ca și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de mers pe jos de la capătul tramvaiului 1. Am intrat în curte unde o țigancă groasă și urâtă scutura ceva și am întrebat dacă acolo stătea Ilie Călărașu. - Aicea stă, îmi răspunse femeia cu o voce izbitor de mieroasă, față de urâțenia balaoacheșă a chipului ei. E la servici, dar trebuie să pice. Tu cine ești? I-am răspuns că sunt fratele lui. - A, trebuie să fii Marin, zise. De ce trebuia să fiu chiar acel Marin? De unde dracu știa? - Hai în casă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de buscus la ei. Ambele reme- morând evenimentul istoric și biblic al intrării lui Iisus în Ierusalim. Și într-un caz și în altul, atmosfera pe care o creează credincioșii este una de-a dreptul impresionantă. Oamenii au uitat de urâțeniile vieții obișnuite, sunt prietenoși și cu sufletul larg deschis, zâmbetul blând înflorește pe chipurile lor, râd, își strâng mâinile, se îmbrățișează și își spun cuvinte alese, devenite urări tradiționale. Lumina Divină coboa- ră asupra lor, iar Dumnezeul tuturor le dă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
da, e da și nu te mint și nu mi-e frică, și privirea lui e urâtă ca tot ce poate fi mai urât dintr-un chip îngeresc care știe asta și am putere în ziua aceea să-i întorc urâțenia înapoi cu un bumerang al ființei mele pe care mă simt stăpână și am putere, am putere, vine dinăuntru, din vorbele care îmi scot forța, urâțenia ta ți-o trimit înapoi, dacă vrei să vezi că pot, pot, urâțenia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
chip îngeresc care știe asta și am putere în ziua aceea să-i întorc urâțenia înapoi cu un bumerang al ființei mele pe care mă simt stăpână și am putere, am putere, vine dinăuntru, din vorbele care îmi scot forța, urâțenia ta ți-o trimit înapoi, dacă vrei să vezi că pot, pot, urâțenia ta ți-o trimit înapoi și buze strânse și ascuțit-întins, eu am altceva pentru tine, uite, și ochiul se luminează cu aceeași intensitate și se dilată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
întorc urâțenia înapoi cu un bumerang al ființei mele pe care mă simt stăpână și am putere, am putere, vine dinăuntru, din vorbele care îmi scot forța, urâțenia ta ți-o trimit înapoi, dacă vrei să vezi că pot, pot, urâțenia ta ți-o trimit înapoi și buze strânse și ascuțit-întins, eu am altceva pentru tine, uite, și ochiul se luminează cu aceeași intensitate și se dilată și îl văd cum moare, cum cedează clipind, întorcând capul în zâmbet moale, șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
animalul și apartamentul de la 2307 se contopeau: asasinul era cumva desfigurat sau credea că e desfigurat. Cum martorii nu-l descriau ca având vreo rană pe chip, desfigurarea putea exista undeva pe corpul său. Asasinul se credea urât și lega urâțenia lui de sex, de unde și crestătura făcută lui Augie Duarte de la obraz până la maxilar și ștremeleagul ieșindu-i din gură. O intuiție puternică, pur instinctuală, dar pe care o simte solidă: EL îl cunoaște pe puștiul hoț cu fața arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
09 un tip scund, într-un jerseu și pantaloni de tenis, ieși prin ușa de la intrarea în Conquistador Apartments. Portarul le făcu semn cu mâna. Stompanato își sfârtecă o pieliță și zâmbi. Mal îi înălță și mai tare nivelul de urâțenie. Așteptară. La 9.30 portarul își scoase cascheta, intră într-o mașină și demară. La 9.33 Chaz Minear intră în clădire, cu ziarul sub braț. Stompanato lăsa briceagul deoparte. Mal zise: — Acum! Se îndreptară în pas alergător spre holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dorința de cucerire - toate acestea se iveau una câte una din adâncul sufletului meu. Am crezut chiar că Dumnezeu nu va mai asculta în veci rugăciunile și speranțele mele. Aveam sentimentul că Domnul mă arată cu degetul dezvăluindu-mi întreaga urâțenie a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aspectul dramatic pentru o cultură mijlocie ca a noastră, care e amenințată să devină mică dacă nu are tăria să se uite tn oglindă, să-și vadă adevăratul chip, să nu întoarcă nasul strîmbîndu-se cu falsă pudoare când își vede urâțeniile, ci să le corecteze într-o luptă încleștată cu destinul, fără teama înfrîngerilor. Fiindcă ăsta e spectrul care sperie adesea pe omul nostru de cultură: dacă punem viața noastră sub lumina totală a adevărului, nu se vor găsi oameni slabi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care excela În arta supraviețuirii Încăpățânate, dăruită cu o agilitate și o șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil ca tocmai izolarea acestei rase, umilința și urâțenia ei, rezistența uimitoare cu care fusese binecuvântată să trezească În noi oroarea? Oroare dusă până la instinctele ucigașe pe care simpla sa prezență ni le trezește? Oroare față de misterioasa longevitate a unei ființe care nu poate nici Înțepa, nici mușca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i apăra de deochi și pe neciopliții care povestesc despre urâțenia progeniturilor lor cu voce tare, ca să-i păcălească pe zeii invidioși. —Frumoși, năzdrăvanii ăștia, nu-i așa? spuse Madeleine. Am vrut să îi spun să vorbească mai încet. Mă bucur că am lăsat-o pe Abigail să poarte rochia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de două săptămâni. Așa că normal că ne-așteptăm și noi la o câștigătoare, a spus Bob de la „Bob și Sue Dimineața. Cine e mai dihai decât Maria cea fără de prihană ? Care are aproape patruzeci de ani și nu e chiar urâțenia întruchipată. E cam grăsuță și-are păru’ de parc-ar fi băgat degetele la priză, da’ ce naiba ?! Pot și eu să-nchid ochii ! Bob ! l-a dojenit Sue, pentru ca imediat intervenția ei să fie urmată de efecte sonore imitând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
literatura e un salon de înfrumusețare a realității. Viața de fiecare zi intră ciufulită, nespălată și zdrențăroasă în mâinile de cosmeticiană ale romancierei și iese apoi în lume pieptănată, elegantă și frumos mirositoare. Cosmetizarea înseamnă însă, în literatură, falsificare. Escamotând urâțenia sau absurdul sau caracterul periculos al existenței, autoarea nu face decât să o de-dramatizeze și să rateze ocazia de a ajunge la literatură. În literatură, dacă dramatism nu e, nimic nu e. În centrul romanului se află o tânără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur, / Cu mâna ta de piatră, / Cu mâna ta de lut și ierburi / Mereu creezi / Mereu distrugi...“ Unii autori, neînțeleși de contemporani, se consolează cu gândul că scriu pentru posteritate. Abia generațiile viitoare - își închipuie ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
va fi mai ușor cu încă o primăvară, pentru că liliacul a-nflorit și privighetoarea cântă de pace, de cer albastru, de dorul celor plecați pe drumul stelelor nepereche!“ Frumusețea obligatorie este însă la fel de neproductivă din punct de vedere literar ca urâțenia obligatorie (din poezia tinerei generații). Plină de cuvinte „poetice“, poezia alunecă în kitsch, aducând aminte de acele case care au fațadele acoperite cu plăci de faianță. Aproape oriunde deschizi volumul Trepte de lumină, dai peste discursuri care evocă beatitudinea, dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax, pline de lindini. Urâțenia botanică, produsul a atâta săpat cu furculița, udat, atâta piept și braț, inimă și nădejde, Îți spunea ceva, nu-i așa? În primul rând, Îți spunea că faptele individuale erau pline de mesaje și Înțelesuri, dar nu puteai fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un succes pe de-a-ntregul. Nici n-o să aduc vorba de țările comuniste, unde revoluția modernă a fost zădărnicită cel mai mult. Pentru noi rezultatele sunt monstruoase. Să ne gândim doar la partea noastră de lume. Am căzut În multă urâțenie. Este halucinant să vezi cât suferă acești noi indivizi, cu nou-căpătata lor libertate și timpul lor liber. Deși mă simt câteodată serios descorporat, ranchiună simt puțină, În schimb multă compasiune. Adesea aș dori să fac ceva, dar este o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Păi acum... începu Nuțu să dea o explicație, dar se răzgîndi și se strădui din răsputeri să schimbe direcția. Era însă prea tîrziu! Încercarea sa rămase zadarnică. Intraseră deja prea adînc în inima pădurii, unde mlaștina se lăfăia în toată urîțenia ei și de unde nu ar fi reușit să-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
risipește la atingere. Simpla ta privire anulează lumea. Haosul natural te înconjoară. Și el e tot opera creației. Dar oamenilor, acesta le repugnă. Și-l preferă pe al lor. Nu se apropie de cel liber. Poate că știu că, prin urîțenie, creația își apără taina de dezintegrarea pe care oamenii o emană. Vînător de vrajă și tu, amestec de sublim și infernal, dispari odată cu ea. Nu înțelegi. Doar orbilor așteptînd în beznă li se revela legea lumii din zgomote îndepărtate. L-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ficușii și orhideele din serele sale luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă retrag din ochiul meu speriat. Am privit acolo, prin oglinzi și am văzut o urîțenie de nedescris. Un chip bătrîn, suferind, degajînd răutate și perversiune. Dragostea pentru mine a încetat cenzura și imaginea tînărului frumos și limpede s-a metamorfozat. Mă reîntorc la adevăratul meu chip tînăr. V. părăsește în grabă plaja și nu mi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne proiectăm înălțimea pe care n-o vom atinge niciodată. Căci, dacă durerea e un galben greu în zestrea noastră, fericirea e o iluzie. Ca orice tinerețe a unui chip uman nu ține decît o clipită. Apoi, decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub soarele care usucă treptele încă umede ale Marii Piramide. Nu-l înfioară moartea vre-unui pacient cît îl îngrozește seninătatea morții colective. Mai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]