1,675 matches
-
apropie de limita țărmului. oceanul primește ratările. le spală, le primenește, le retransformă în nisip. umed sau uscat, nu mai contează... prezentul își ascute unghiile. îmbrac haina din pielea demonului, deasupra chipului îngerului strâns fetus în copca fricii. râd odată cu urâtul, plâng la unison cu îngerul. din toate, iese un relief ciudat al absurdului. la finele cărții, geografia lasă erata prea lungă. e lista lungilor bâlbâieli între a iubi și acceptarea prelungirilor nefirești ale meciului dintre râs și plâns. se împlinește
JOC DE RUMMY de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355240_a_356569]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CA UN PAING Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 608 din 30 august 2012 Toate Articolele Autorului Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
esti plină de taine și mă îmbeți cu șoapte Sîntem atît de singuri noi doi în recea noapte A început să ningă... și părul mi-a albit Salcîmul de la stradă... cum scîrție-amărîtul Ce soarta tristă are. Nu l-a cuprins urîtul ? Troznește de durere că nu este iubit. 3 Prin lumea asta mare te-am căutat, iubire Prin lumea asta mare te-am căutat într-una Pe pajiștea cu stele, prin umbrele zăpezii Tu erai o minune și te cîntau aezii
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
milliard de euro) prin amenzile aplicate. Doar 5 lei per afiș. O sumă deloc neglijabilă la bugetul primăriilor (municipal și de sector). Cine să fie interesat de o asemenea sursă uriașă de venit? Totodată, orașul ar ieși din zona invaziei urâtului. Netcity, celebra rețea subterană de fibră optică pentru telecomunicații a Municipiului București funcționează la capacitate maximă (zona Perla)! Alte interese mafiote... spun casandrele! * O adevărată problemă, în București, sunt budele. De ce nu se ia metoda primarului Onțanu, care are wc-uri
TABLETA DE WEEKEND (35): PRIN BUCUREŞTIUL IUBIT ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346074_a_347403]
-
Poezie > Credinta > ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... Mai frământă, Doamne,-o-dată lutul Și amestecă Frumosul cu Urâtul, Pune laolaltă pe Sărac și pe Bogat Și, în Vasul Sfânt, și Apă, și Uscat, Fă din Veșnicia lumii iar o Clipă, Strânge Zborurile toate-ntr-o Aripă, Înglobează,-n huma de Bărbat, Femeia, De la ușa Răului și-a Binelui
ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368802_a_370131]
-
în luptă biruitori, dar atât. Ce fac „micuții” acum e genocid cultural. Suntem, brusc, cea mai de rahat nație de pe glob. Eu m-aș întreba: cui prodest? Am luat în urmă cu ceva timp o decizie. Să nu spun nimic urât despre țară, popor și conducători, oricât aș fi de revoltat sau necăjit. Să nu aplaud și nu particip la nicio defăimare - fie ea și la mișto - a simbolurilor istorice și culturale românești. Bune sau rele, valorile care ne leagă reprezintă
STOP MANIPULĂRII ROMÂNIEI de BRAD FLORESCU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369014_a_370343]
-
esti plină de taine și mă îmbeți cu șoapte Sîntem atît de singuri noi doi în recea noapte A început să ningă... și părul mi-a albit Salcîmul de la stradă... cum scîrție-amărîtul Ce soarta tristă are. Nu l-a cuprins urîtul ? Troznește de durere că nu este iubit. 3 Prin lumea asta mare te-am căutat, iubire Prin lumea asta mare te-am căutat într-una Pe pajiștea cu stele, prin umbrele zăpezii Tu erai o minune și te cîntau aezii
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
mereu, că voi afla când voi mai crește și nu cumva să scap vreo aluzie în fața mamei că e vai și amar! Cu vreo trei săptămâni în urmă, cam de când i-a intrat în cap mamei, să mă mărite cu urâtul acela și la atras și pe tata de partea ei cu ideea asta, eu nu am mai rezistat și pe ascuns m-am dus la bunica de i-am spus! Ea atunci, mi-a povestit despre acea taină! Mi-a
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
lui? Mă bate cum nu-ți poți inchipui tu. Cum face cu mama. Vorbești astfel pentru că nu-l cunoști. Am obținut cu greu îngăduința lor să mă mai lase la școală până termin anul acesta! Vor să mă mărite cu urâtul care mi l-a ales mama,-vorba vine mamă, ea nu e mama mea așa cum deja ți-am marturisit și nu mă iubește deloc, de aceea nu-i pasă ce mi se întâmplă! -Dar bunica ta Ilinca? Mergi și stai
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
draga mamei./ De-o vreme-ncoace, viața greu îmi trece./ Mă dor picioarele și inima mă doare,/ nici somnul nu mai vine pe la mine./ De tatăl tău îmi este tare dor,/ mă rog în fiecare noapte,/ mai treacă pe-acasă,/ urâtul să-mi alunge... Privesc spre zarea ce-mi numără secunde, iar Soarele pare c-a furat surâsul mamei, care, privind în gol, își răscolește gândul: - Of, draga mamei, era bine când era și el acasă...! Aud și-acum pași obosiți
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Baconsky ca realitate suprapusă,iar G.B.Vico scrie că toate națiunile erau națiuni de poeți căci poezia nu este decât imitație.Numai contradicția acceptată și evidentă dintre frumosul natural și frumosul artistic realizat cu totul independent și sincronizat adeseori cu urâtul natural, ne duce cu gândul la eden.Platon spune că poeții crează fantome,și nu realități, fapt ce ne duce cu gândul la edenul visat,iar Heidegger spunea:Poezia își creează operele în cadrul limbajului și le creează din materia limbajului
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
au murit în postmodernism. Limba română este ciopârțită, sentimente sublime sunt târâte prin mocirlă și duse la periferia existenței umane, cititorul este lăsat în ambiguitate, pentru că, nu-i așa... este la modă! Deja nu mai vorbim de o estetică a urâtului, ci de urâțenia esteticii. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o “neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984). Și eu, mai demult, spuneam, că versul alb ar trebui încadrat la proză fragmentată, nicidecum la poezie. Unii mi-au spus „E progres
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
decât un zâmbet pe chipul unui om , pentru că, nu doar că-l transfigurează pe acesta, dar reușește să-l schimbe și pe cel căruia i se adresează.Are forță modelatoare și tămăduitoare: poate preschimba răul în bine, înfrângerea în victorie, urâtul în frumos, vindecă răni ascunse, aduce liniște și pace... Un mic surâs...să întâmpinăm diminețile zilelor noastre , soarele ce răsare special pentru noi, cu un surâs.Este o lecție pe care ar trebui cu toții să o învățăm.... Povara cotidiană va
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]
-
domnul Malciu Marian. Un volum de poezii structurat în 12 capitole - trepte ale vieții spre împlinire, prin iubire, unde "prinde viață acea dorință ascunsă (a autoarei) de a comunica prin vibrațiile sufletului, prin fluidul poeziei - lacrimi-literă vie, ce vindecă de urât și uitare, ce purifică". Lacrimile sufletului d-nei Olguța Trifan curg în versuri ce mângâie sufletul cititorului, versuri ce par a fi prelungirea propriilor gânduri și frământări, dar și o rază de speranță, o cale de a găsi drumul spre lumină
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
Tiron Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului NU IZGONI COPILĂRIA Din jungla viselor înmiresmate nu izgoni taina copilăriei și n-o lăsa să-și piardă rădăcinile în fața nimănui, pentru că binele și răul, frumosul și urâtul, iubirea și ura nu sînt decât podoabele unui viitor ce-atârnă de-o-ntâmplare. De-aceea-ți spun: Sădește-acum sămânța-copilăriei! ochi și toiag să-ți fie pentru acel mai târziu. TAINICĂ AMINTIRE O tainică amintire rătăcește năucă în ora blestemată a blestemului
TAINICĂ AMINTIRE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368139_a_369468]
-
stele de pe cer. Ceea ce vezi tu, în lumea ta, este întunericul, negrul. Opusul înseamnă alb. Este ca atunci când te frigi la degețel și-l pui repede în apă rece, ca să-ți treacă. Frigul este opusul căldurii, întunericul este opusul luminii, urâtul este opusul frumosului. Sakura râse scoțând la iveală câțiva dințisori albi, de lapte încă, iar figura ei se destinse delicat. Keiko, fără să vrea, scosese un oftat însă, iar Sakura se opri deodată: - Ce-i, bunico? De ce te-ai înstristat
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368259_a_369588]
-
Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Uite-l! Se plimbă țanțoș de parcă nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase! Tocmai te-a turnat. Tocmai te-a mai umplut de ceva urât mirositor în fața unor ipochimeni care-ți cam iau sâmbetele. E vesel. N-are scru, scru scrupule. Dar se laudă că are! Tocmai a adus vestea unei noi cuceriri! Are atât de multe, încât nici nu le mai știe numărul! Și
LICHEAUA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362729_a_364058]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NINGE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Își cerne viața începutul, Cu pace ne răsfață norii Albind tristețea și urâtul, Dând gir de mesager ninsorii. Se trec păcatele-n cristale Ca o iertare prin cuvânt, Câmpiile devin vestale Învăluite blând de vânt. Troianul pare-o tresărire, Un sân al timpului etern Ce alăptează spre-mplinire Răsadul ocrotit matern. Aceste voaluri
NINGE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362737_a_364066]
-
Prea grăbite clipe trec din "acum" către "a fost" Multe ca un fum se pierd mai cu rost...mai fără rost... Timpul trece precum vântul...când năvalnic, când duios Poleind cu strălucire tot ce-i bun și e frumos Iar urâtul și minciuna le alungă-n depărtare Aruncându-le apoi într-o mare de uitare... Timpul poate fi un prieten de nădejde, credincios Dar va fi și un dușman dacă-l pierzi fără folos Căci ce-i viața? O clipită ce
OMAGIU DIVIN 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362739_a_364068]
-
alte hărți, Doamne sfinte, să mă ierți- Șterge-mă din pașaport!... VĂ SCRIU MEREU (File din scrisoarea unui părinte) Vă scriu mereu și nu primesc răspuns, Mă îngrijorează dar tăcerea voastră Și așteptarea mea e îndeajuns Că mi-a înflorit urâtul în fereastră... Nu aveți timp de gândurile mele Și ale voastre prea destule sunt, Și totuși parcă mai aștept sub stele Răspunsul vostru sincer pe pământ... Vă scriu mereu cu dragoste bogată Și cu respectul meu fără hotar, Dar într-
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE (2014) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370275_a_371604]
-
veterană de vârstă și cea mai veche din secție, deci... de când îl știu, tot singur este. Nu am auzit că are și el pe cineva să-l iubească, să-i spele, să-i facă mâncare ori să îi țină de urât în casă... Își sucesc astea de aici gâtul după el și el nu le bagă în seamă. Glumește și atât. Nici nu le atinge cum am văzut eu că fac alții că... să mă ierte Dumnezeu, am mai făcut și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
acum agățată într-o creangă de măr. În tinerețe își putea oglindi chipul în luciul ei și sapa devine aici un arhetip de memorare. Trecerea în altă dimensiune se face firesc, împăcat, ca o eliberare de boală, de chin, de urâtul celor din jur ocupați cu împărțirea lucrurilor. „Ea se retrase într-o lume a undelor”, „dar gata de zbor, spera la înaltul libelulelor, la o decolare de pe o floare albă”, de fapt, o purificare prin moarte. Remarcabile ca scurt-metraje lăuntrice
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
aripa imbecilității...Mă plictisesc în Franța, mai ales pentru că aici toată lumea seamănă cu Voltaire. Sau: Geroge Sand e una dintre acele bătrâne ingénue care nu vor niciodată să părăsească scena. Baudelaire lărgește aria de inspirație poetică, introducând teme noi ca: urâtul, păcatul, stările morbide, moartea, răul. El vede în om o dualitate; Dumnezeu și Satana. De aceea găsim în poezia lui laude la adresa alcoolului, a drogurilor, care dau simțurilor o bucurie paroxistică, fie cântece pentru dragoste pline de gingășie, idealizată. Poezia
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
Politică, cerșit, mizerii...” completează imaginea unui spațiu în care existența e sufocantă. Prozele din volumul Scrisori la un prieten (Anul 2000, Trei întâmplări, Râul etc.) întregesc perspectiva unei naturi și societăți lipsite de fireasca grijă a semenului. „Civilizația” comportamentului abject, urâtul ca esență, descompunerea umanității - iată numai câteva dintre realitățile care-i invadează poetului intimitatea. Concluzia, senină, trebuie s-o vedem în finalul unui poem din volumul Cronică: „Dar în cețoasa noastră frământare / Probabil ce nu trebuie dorim. Nimic n-aștept
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]