1,147 matches
-
mult mai bună decât acum 30 de ani. De asemenea, pe măsură ce orașele cresc și se transformă în metropole, crește bunăstarea economică a celor mai mulți dintre locuitorii acestora. Relația nu este însă invariabilă. Spre exemplu, multe părți din Africa sub-sahariană au experimentat urbanizarea în afara dezvoltării și această parte de lume rămâne o excepție. Dar modelul general al relației dintre urbanizare și bunăstare este unul pozitiv în ciuda fluctuațiilor din deceniul trecut, după cum o confirmă datele privind produsul intern brut atât pentru cele mai dezvoltate
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
metropole, crește bunăstarea economică a celor mai mulți dintre locuitorii acestora. Relația nu este însă invariabilă. Spre exemplu, multe părți din Africa sub-sahariană au experimentat urbanizarea în afara dezvoltării și această parte de lume rămâne o excepție. Dar modelul general al relației dintre urbanizare și bunăstare este unul pozitiv în ciuda fluctuațiilor din deceniul trecut, după cum o confirmă datele privind produsul intern brut atât pentru cele mai dezvoltate regiuni din lume (Statele Unite și Canada, Europa de Vest) cât și pentru cele mai puțin dezvoltate regiuni din lume
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
comunitate se înscrie într-un traseu valoric pe care contemporaneitatea dorește să-l dea ideii de comunitate. Poate că una dintre cele mai proeminente dezbateri este cea legată de ideea comunității pierdute. Această perspectivă este asociată cu creșterea nivelului de urbanizare care a dizolvat puternic relațiile interpersonale, generând efecte extrem de negative asupra indivizilor. Omul modern, afectat de urbanism, nu-și mai regăsește calitatea de membru al comunității originare (primare). Mai degrabă el aparține multiplelor rețele sociale din care face parte, calitatea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
crescută, scăderea mortalității ca urmare a creșterii producției agro-alimentare, a ameliorării condițiilor de viață și a îmbunătățirii asistenței medicale. Crește populația pe întreg globul. Cu începere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o consecință a industrializării, urbanizării, creșterii nivelului de trai și apoi a altor succese pe tărâmul ocrotirii sănătății, mortalitatea a început să coboare în țările considerate astăzi dezvoltate. Abia după un oarecare interval a fost antrenată și natalitatea într-o tendință descendentă. Între cele două
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
pandemie de tumori maligne, ceea ce impune luarea urgentă de măsuri speciale profilactice, medicale și educaționale. Un rol de netăgăduit are fitoterapia, dar în mod deosebit dietoterapia, ce presupune decelarea unui regim alimentar dominat de preparate vegetale. Concluzia: stresul prin industrializare, urbanizare, obiceiurile alimentare diverse au condus la creșterea incidenței unor boli, când diminuarea activității fizice, profesii sedentare, combinate cu o abundență de produse alimentare sunt factorii principali răspunzători. Pentru prevenirea apariției deficitelor sau exceselor (info)energetice și/sau bolilor cronice/tumori
X. Dietoterapia şi Fitoterapia: o simbioză bio(info)energetică. In: Fitoterapie clinică by Vasile Bodnar, Olga I. botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2111]
-
planurile cincinale care nu țineau cont de posibilitățile reale ale țării. Industrializarea era motivată de comuniști prin: depășirea stării de înapoiere economică; creșterea numărului de muncitori; Pe termen scurt, industrializarea a avut urmări pozitive: crearea unor noi locuri de muncă; urbanizarea localităților; creșterea relativă a nivelului de trai; Pe termen lung, industrializarea a avut urmări negative: o specializarea industrială a unor zone întregi; o poluarea; o depopularea satelor; Între anii 1949-1962 s-a desfășurat procesul de colectivizare prin care au trecut
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
fost poreclit Ataturk, adică „Părintele Turcilor”). 2. Arhitectura religioasă a) Arhitectura religioasă între tradiționalism și modernitate Arhitectura secolului al XX-lea este denumită cel mai adesea modernistă, considerându-se că abandonează tradiția pentru a răspunde marilor provocări precum revoluția industrială, urbanizarea, existența unor noi metode și materiale de contrucție (fier, beton, oțel, sticlă). Înnoirile care domină arta laică a secolului XX nu pot fi ignorate în arhitectura religioasă. Însă, în acest sens, tradiționalismul a fost mult mai puternic. b) Stiluri și
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
contribuie la constituirea, printre altele, a unei crize identitare a lumii contemporane. Definirea modernității înseși poate cirmcumscrie o dificultate în cadrul discuției generale privind epoca modernă. Sociologia clasică, a cărei apariție coincide cu observațiile asupra modificărilor societale caracteristice modernității timpurii industrializarea, urbanizarea, apariția statului-națiune democratic, laicizarea culturii -, a abordat din perspective specifice timpului problematica acestor schimbări. Pentru Karl Marx (1867/1955-1960), spre exemplu, societatea modernă este reprezentată de societatea capitalistă, care succede istoric societății feudale. Relațiile sociale caracteristice societății capitaliste înlocuiesc dominația
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în contemporaneitate, epoca "modernității târzii" sau a "modernității reflexive" (sau "radicalizate"). Aceștia prezintă mai degrabă abordări constructiviste de sorginte sociologică decât viziuni "culturaliste" și se întreabă care vor fi trăsăturile epocii postmoderne. Concepte cum ar fi "industrializare", "epocă postindustrială", "globalizare", "urbanizare", "eră comunicațională", "stat național" etc. sunt centrale în cadrul unor astfel de abordări. În acest context, pentru unii analiști contemporaneitatea noastră reprezintă o etapă a modernității caracterizată prin reflexivitate. Unul dintre autorii reprezentativi ai acestui gen de abordare, Lazăr Vlăsceanu, consideră
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și socială, ci constă în construcția instituțională politică. În vreme ce "modernizarea economică și socială distruge grupările sociale și politice tradiționale și subminează loialitatea față de autoritățile tradiționale [...], modernizarea politică implică raționalizarea autorității, diferențierea structurilor și extinderea participării politice" (ibid.). Modernizarea socială implică urbanizare, industrializare sau mijloace de comunicare, în timp ce modernizarea politică presupune democrație, stabilitate, diferențiere structurală, modele de dezvoltare, integrare națională. De asemenea, corelația între conceptele de modernizare și de modernitate este imperios necesară în analiza asupra societății românești: "Modernizarea românească a fost
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ale existenței sociale, prin varianțe cum ar fi cele din domeniul comunicațional sau din cel al geopoliticii, percepute în contextul fenomenului de globalizare. Este îndeobște acceptată ideea că epoca modernă constă (sau a constat) în principal din industrializare, globalizare și urbanizare. Procesul de industrializare sau, dimpotrivă, de dezindustrializare/postindustrializare și de informatizare continuă să fie asimetric și multipolarizant pe plan mondial. Prin prisma acestor vectori ai dezvoltării, ceea ce importă în lucrarea de față constă în rolul procesului social de remodernizare contemporan
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
transformările din viața personală, care ar trebui manageriate prin cea de-a treia cale, se numără în epoca izomodernă apariția ciberspațiului. Fenomenul de globalizare era oarecum predictibil. Trecerea de la societățile tribale la cele rurale, apoi la cetățile antice, apoi la urbanizare, statele-națiune, imperiile secolului trecut: această întreagă evoluție presupunea "lărgirea" sferelor sociale și economice. Într-adevăr, întreg acest proces fractal de multiplicare ne arată un oarecare traiect istoric a cărui finalitate temporară nu putea consta decât fie în globalizare, fie în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
este inexistența minorităților și, implicit, a posibilelor discriminări. De asemenea, prin faptul că oferă în principal servicii, rezidenții formează de facto o vastă comunitate urbană globală care reproduce prototipul aglomerărilor urbane RL. Se poate vorbi aici de un proces de urbanizare în hiperrealitate. De asemenea, în SL se creează, prin procese cooperante și prin structurare disipativă, un capital social al hiperrealității, bazat pe relații de încredere. Instalarea în spațiu-timpul SL presupune un inedit proces de socializare: stilul de viață specific creează
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
să devină tot mai indistincte, pe măsură ce generațiile care manifestă rezistență la schimbarea impusă de epoca informațională vor dispărea. În mare, distincția dintre cele două tipuri de atitudini acționale și de percepție se suprapune totodată cu distincția urban rural; procesul de urbanizare va conduce probabil la accesul tot mai uniform al populației la informația globală. Capitalul informațional tinde să devină egal distribuit prin dezvoltarea unei puternice "clase medii informaționale", cu acces la informația globală iar aceasta reprezintă întocmai restructurarea societală la nivel
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
manifeste în Europa până în preajma perioadei renascentiste. Stilul Gotic a continuat tradiția Romanicului cu privire la formele de reprezentare vizuală a sacrului, îmbogățind-o însă cu numeroase elemente inovative, care dau în prezent specificitatea arhitecturală 394 și iconografică a acestuia. În paralel, urbanizarea societății medievale a permis o dezvoltare socio-culturală fără precedent, ale cărei urmări s-au răsfrânt și asupra artelor vizuale. Fig. 23. Grup de apostoli. Portalul central al Catedralei Notre-Dame din Paris Fig. 24. Vedere din interiorul Catedralei Sfântul Ștefan din
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
două categorii: specifice și asociate. Cu anumite diferențieri și completări, prezentăm în continuare această structurare. Funcțiile specifice 4.4.1. Funcția de optimizare a indicilor somato-funcționali Dezvoltarea fizică armonioasă reprezintă o cerință reală a societății contemporane (caracterizată de industrializare, poluare, urbanizare etc.) și ca atare este vizată de măsurile pe care le întreprinde societatea pentru menținerea capacității de muncă și creație, precum și a echilibrului în plan psihic. Este cunoscut faptul că societatea este interesată de creșterea productivității muncii, ca suport pentru
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Construcția acestor corăbii militare a avut multă vreme întâietate în utilizarea materialului lemnos - față de construcția vaselor comerciale. În timpul perioadelor de război, se puteau construi sute de corăbii pe lună, astfel încât spațiile forestiere din jurul centrelor navale au fost epuizate extrem de rapid. Urbanizarea. Apariția orașelor în perioada romană clasică a contribuit semnificativ la acccelerarea despăduririlor, prin creșterea cererii de lemn pentru locuințe, teatre, edificii publice, capele sau drept combustibil. Așadar, degradarea mediului a fost rezultatul imediat al urbanizării în spațiul mediteranean. Toate aceste
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
au fost epuizate extrem de rapid. Urbanizarea. Apariția orașelor în perioada romană clasică a contribuit semnificativ la acccelerarea despăduririlor, prin creșterea cererii de lemn pentru locuințe, teatre, edificii publice, capele sau drept combustibil. Așadar, degradarea mediului a fost rezultatul imediat al urbanizării în spațiul mediteranean. Toate aceste intervenții umane drastice, continuate și în perioadele următoare, au deteriorat mediul natural din spațiul mediteranean, cu consecințe negative asupra tuturor elementelor geosistemului. VI.5. DEȘERTURILE DIN ZONA TEMPERATĂ Marile mase continentale (îndeosebi cea euro asiatică
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
guvernator din ordinul senatorial, purtând titlul de legatus Augusti pro praetore, recrutat dintre foștii consuli, respectiv Decimus Terentius Scaurianus, roman din Gallia Narbonensis (Sudul Franței), participant la cel de al doilea război dacic. Guvernarea lui Scaurianus se caracterizează printr-o urbanizare intensivă, prin apariția a numeroase așezări civile, civitas, vici și canabe, ultimele fiind În preajma castrelor unde staționează legiuni. Centrul provinciei a fost stabilit la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa. De remarcat că, multe dintre orașele romane se dezvoltă În vetrele
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Hadrian este constituită cohors I Aelia Dacorum trimisă În Britannia. Alte cohorte alcătuite din daci staționează În Numidia (Africa de Nord), Mesopotamia (Asia de Vest), Italia , Noricum, Panonia. În ordinea acțiunii lor, ceilalți factori indispensabili ai romanizării sunt: veteranii, coloniștii, orașul și urbanizarea, religia, dreptul, Învățământul În limba latină. În funcție de acțiunea acestor factori, se pot stabili anumite faze și etape ale romanizării. O primă etapă, are caracter preliminar, ea precede cucerirea și constă În contactele dintre civilizația romană și civilizațiile din teritoriile care
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de către autohtonii spațiului daco-moesian are loc numai În condițiile declanșării romanizării oficiale, organizate. În acest context, Însemnat este rolul primilor doi factori - armata și administrația - cu acțiune oarecum obligatorie și permanentă. Importanți sunt Însă și ceilalți factori ai romanizării - coloniștii, urbanizarea, veteranii, religia, dreptul - care acționează liber, pe măsură ce autohtonii participă activ la viața economică, socială, politică, administrativă, militară, religioasă și culturală din provinciile Dacia Traiană și Moesia. Organizarea politico - administrativă Constituie unul dintre factorii romanizării (lingvistice), Începând cu Înființarea provinciei Moesia
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de bărbați În urma lungului război din 106 „( Eutropius), coloniștii acționează În domeniul agriculturii, mineritului și meșteșugurilor. Născuți În provinciile Hispania, Gallia, Noricum, Pannonia, Iliricum, dar și În cele din Asia Mică sau nord vestul Africii, toți acești coloniști sunt latinofoni. Urbanizarea Alt factor care contribuie, În mod determinant, la declanșarea și desfășurarea romanizării. Izvoarele confirmă organizarea tipic romană a orașelor din Dacia Traiană și Moesia Inferior. Multe din ele au statut de municipia așezări cu autonomie administrativă și juridică, cuprinzând cetățeni
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
statul dac a cunoscut o perioadă de maximă afirmare - statul dac condus de Burebista ( 82-44 Î. Hr.) și Decebal ( 87-106). 2. Romanizarea propriu-zisă-elementele romane se generalizează la scara Întregii societăți (106-271/ 275) factorii romanizării : administrația, armata, veteranii, coloniștii, viața economică, urbanizarea, dreptul, viața culturală , viața religioasă. romanizarea a fost un proces ireversibil - daco romanii. 3. Romanizarea postaureliană factori menținerea legăturilor economice, politice și militare cu Imperiul Roman răspândirea creștinismului prin misionari are loc o uniformizare a romanizării la scara Întregii arii
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
P.N.Ț. 1. Liberalismul punea În centrul societății individul. După primul război mondial apare neoliberalismul care pune accent pe intervenția statului. Reprezentanți: Ștefan Zeletin, Mihail Manoilescu, Vintilă Brătianu, Victor Slăvescu. Viitorul era, În concepția lui Ștefan Zeletin În industralizare și urbanizare. Ei au dezvoltat teoria privind protecționismul, concretizată În formula” prin noi Înșine” Pentru Ștefan Zeletin Constituția din martie 1923 reprezenta documentul oficial de naștere a neoliberalismului românesc. 2. Țărănismul Această concepție a fost promovată de C. Stere, Virgil Madgearu, Ion
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
arta modernă. După peisaj Tristețea marchează azi natura și reprezentarea. Viitorul pădurii provoacă îngrijorare; la fel și al tablourilor. Trebuie să ne întrebăm: poate peisajul să supraviețuiască decăderii picturii, sau: poate pictura să supraviețuiască distrugerii peisajelor? Amândouă, bineînțeles. Fără îndoială, urbanizarea, liniile de înaltă tensiune, autostrada, TGV-ul care anulează obstacolele, adevărat fier de călcat, ocuparea spațiilor non-urbane de către locuințele individuale, publicitatea, raționalizarea agricolă, viteza, turismul au suscitat un alt spațiu rustic și o altă privire urbană. Schimbare de decor, teritorială
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]