6,525 matches
-
îngheț: aud o voce, vocea mea, care-i răspunde că nu am timp pentru că trebuie să mă îmbarc neîntârziat. Atunci el îmi ia mâna în mâinile lui și îmi spune că i-a făcut mare plăcere să mă cunoască. Gândurile urlă: Dă-i adresa, ia-i adresa, mailul, telefonul, un contact, ceva! Vocea mea îi răspunde însă sec și politicos că și mie mi a făcut plăcere de cunoștință și îi urează drum bun. Atât. Mă răsucesc apoi pe călcâie și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
discuție cu prietenii. S-a lăsat cu bocete și îmbră țișări prelungi, mulțumiri pentru că existăm și invitații la „înc-o tură“. Am zis pas, nu mai aveam bani și nu voiam să mi se facă rău, chiar așa, din prima. Lumea urla să facem poze, iar eu urlam la lume că niciodată nu m-am simțit mai fotogenică. Concertul începuse, berea se împuțina. Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu bocete și îmbră țișări prelungi, mulțumiri pentru că existăm și invitații la „înc-o tură“. Am zis pas, nu mai aveam bani și nu voiam să mi se facă rău, chiar așa, din prima. Lumea urla să facem poze, iar eu urlam la lume că niciodată nu m-am simțit mai fotogenică. Concertul începuse, berea se împuțina. Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bunicii. Sau ale părinților, dacă erau acolo. Dar acum trebuie să termin cu copi lăreala asta cu plânsul. Nu rezolv nimic așa. Mă ridic ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și bâjbâi până ies din dormitor. Îmi vine să urlu. Văd doar contururi. Nici un detaliu. Ajung la medicamentul-minune ce-mi ia durerea cu mâna. Nu e praf, e pastilă. Înghit una. Fără apă. Mă așez cât pot de comod într-un fotoliu și iau telecomanda. Dau drumul la televizor. În
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cuvânt potrivit. I-am spus că vreau mai mult, mai repede, mai mult, mai repede. A făcut ce i-am spus. Îmi venea să râd și să plâng în același timp. Dacă aș fi fost singură cred că aș fi urlat de fericire. Am început să coborâm într-o mișcare care parcă urma traiectoria unei spirale care se micșora. La un moment s-a întâmplat ceva. Nici acum nu mi dau seama exact ce și cum, dar dintr-odată m-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri. Și claxoanele Bucureștiului urlă la oameni, oamenii urlă la câini, bunica urlă la motan. Și zâmbește. Ai grijă de tine, să fii mai deșteaptă ca maică-ta și ca tac-tu. Nu te mărita încă, scrie, iar pe noi iartă-ne. Beau apă și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri. Și claxoanele Bucureștiului urlă la oameni, oamenii urlă la câini, bunica urlă la motan. Și zâmbește. Ai grijă de tine, să fii mai deșteaptă ca maică-ta și ca tac-tu. Nu te mărita încă, scrie, iar pe noi iartă-ne. Beau apă și caut cu palma picioarele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi spânzură de gânduri. Și claxoanele Bucureștiului urlă la oameni, oamenii urlă la câini, bunica urlă la motan. Și zâmbește. Ai grijă de tine, să fii mai deșteaptă ca maică-ta și ca tac-tu. Nu te mărita încă, scrie, iar pe noi iartă-ne. Beau apă și caut cu palma picioarele mătușii. Mă mângâie pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Obiect de studiu într-un laborator de cercetare a sistemului nervos. Se căuta un microb, o anomalie, ceva. Eu știam sigur că nu vreau să dau, dar mâinile, picioarele, gura și limba mi se mișcau singure. Creierul organiza, în timp ce eu urlam pe dinăuntru. Funcționa. A funcționat luni de zile. Nimeni nu trecea pe lângă mine fără să primească ce-și dorește. Măcar le făceam oamenilor un bine. Până la urmă, și nevastă-mea a văzut partea bună a lucrurilor. Avea deja altă casă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cei care s-au autouns drept personalități marcante ale țării acesteia și drept "conducători aleși" care-și permit să privească și să vorbească cu dispreț spre "simplul cetățean" care are "toate drepturile democratice" să se jeluie la pereți, sau să urle la lună, că urechi pentru "plebe" sus nu sunt, iar păduri În care să urlăm nu prea mai avem. Cred că tot din cauza "autounșilor" din '89 Încoace. Hei, voi! simpli cetățeni! Ce părere aveți? Sunteți de acord cu mine?! Nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
care-și permit să privească și să vorbească cu dispreț spre "simplul cetățean" care are "toate drepturile democratice" să se jeluie la pereți, sau să urle la lună, că urechi pentru "plebe" sus nu sunt, iar păduri În care să urlăm nu prea mai avem. Cred că tot din cauza "autounșilor" din '89 Încoace. Hei, voi! simpli cetățeni! Ce părere aveți? Sunteți de acord cu mine?! Nu toți? Aha, vi se spune că voi sunteți cei care decideți democratic! Cine vă spune
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
este Înaltă și nu merită s-o terfeliți pentru câțiva arginți. Nu Întinați mințile și sufletele copiilor și tinerilor cu filozofia ieftină a "perioadei de tranziție" pentru că legea karmei funcționează perfect: cum dai, așa primești sau, cum spune românul "cum urli În pădure, așa-ți vine răspunsul" și nu vă autopedepsiți degeaba pentru că atunci când plouă vin apele mari și murdare și ridică gunoaiele la suprafață dar acestea nu țin mult pentru că apele sunt și mai repezi atunci și duc la vale
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu uitați asta niciodată, dacă vreți să vă meargă Într-adevăr bine În viața voastră și dacă vreți să fiți respectați la rândul vostru, pentru că Înainte cu mult de a auzi de Legea Karmei, am auzit de la bătrânii noștri: "așa cum urli În pădure, așa Îți răspunde ecoul". Și-mi amintesc acum de o povestioară profund educativă pe care am Învățat o când eram În clasele primare și care a fost scoasă În ultimul timp din manuale, considerată ca fiind depășită. Dar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum numai pe câini poate să-i apuce câteodată. Lătrau sau urlau cu rândul spre lună. Bătrâna, în sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni spre ușă, să-l învelească și pe Miluță. Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
metru înainte, un fum de carne arsă de om amestecat cu praf de cărbune, că-ți vine rău, leșini, și noaptea, când ieși afară să te uiți, vântul suflă așa de tare, de te apucă groaza și-ți vine să urli. Mă gândesc zi și noapte la Astrid, și mi se pare întruna c-o văd cum iese pe coșul fabricii morții ca un porumbel, ce-a mai rămas din sufletul ei, ca o păpușă îmbrăcată în rochia care-mi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa de la apartament cu atâta putere, că se zguduiră pereții. A plecat! Ufff! făcu Irina palidă suflând zgomotos. Ce spaimă am tras! Uite cum tremur! Te-am așteptat toată ziua. Unde-ai fost? Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia, și pentru asta nu-i trebuia mult să stea pe gânduri: un tufiș întunecos, o râpă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia, și pentru asta nu-i trebuia mult să stea pe gânduri: un tufiș întunecos, o râpă, o văgăună găsea oriunde. Avea închipuirea vie și puterea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici pe departe. Dar cine crezi că este, pe lumea asta? Nici măcar tu. Uită-te bine în urmă. Dacă ai fi fost așa ...n-am fi ajuns aici. Erau momentele în care o ura din adâncul sufletului. Îi venea să urle și s-o strivească, dintr-o singură mișcare. Dar nu i-ar mai fi rămas nimic! Atunci își arunca o haină pe umeri și pleca până la magazinul de la colț. Mergea încet, uitându-se doar înainte. Nici în stânga, nici în dreapta. Cocoțată
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
porneau hodorogelile cu pricina, apoi se auzeau vocile și la miezul nopții apărea diavolul cu înfățișare de om, în pielea goală, cu păr lung pe toată suprafața corpului și cu coadă lungă ca de vită și coarne ca de țap, urlând și țipând și trântind obiectele ce se aflau în casă. Patul începea să scârțâie, casa trosnea din toate încheieturile, apoi se auzea un muget prelung și o voce răgușită din care se înțelegea: Asta-i casa mea! Ce căutați în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
putut salva, că pierduse mai tot sângele din el. Parcă-l văd, părinte, parcă-l văd cum mă amenință și cum îmi cere să-i dau limba înapoi și tare mă mai îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte, urlă de-mi îngheață sângele în vene când îl aud. Aș fugi, părinte, dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale și durere, părinte ... Apoi, părinte, l-au adus
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că pierduse mai tot sângele din el. Parcă-l văd, părinte, parcă-l văd cum mă amenință și cum îmi cere să-i dau limba înapoi și tare mă mai îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte, urlă de-mi îngheață sângele în vene când îl aud. Aș fugi, părinte, dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale și durere, părinte ... Apoi, părinte, l-au adus în sat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fără proprietate. Orice om trebuie să fie considerat proprietar individual ipotetic, chiar dacă nu posedă nimic. Pot să fie ciuperci partidele, dar să binevoiască să respecte doi termeni: țăranul stăpân la sat și întreprinzătorul stăpân în comuna urbană. După aia putem urla ca la terasă. PROȘTI De cele mai multe ori proștii sunt atei, intelectualiști până peste poate, comunitariști și foarte toleranți, în sensul unui dezmăț al libertății. Au o mare rezervă față de cei care vorbesc în termenii credinței și ai națiunii. Proștii reprezintă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se auzi glasul surd al Bărzăunului. În aceeași clipă căprioara întoarse capul spre ei, se răsuci fulgerător și intră cu salturi mari în pădure, urmată de ied. Tîmpitule, nu puteai să taci? Mare dobitoc! Ce dracu ți-a venit să urli? Toate aceste expresii și încă multe altele, care mai de care mai tăioase, erau adresate Bărzăunului. Și credeți că Bărzăunul s-a supărat, ori le-a răspuns cu alte cuvinte? Nuu... puteai să-i spui orice, că tot nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]