413,626 matches
-
criticilor dramatici, Panțarola nu trezește în rîndul spectatorilor emoția și aprecierea pe care sconta valorosul mentor. Reacțiile de semn contrar între public și critică dispar însă, o dată pentru totdeauna, cu Titanic vals (1932), comedie de succes imediat și absolut. Îi urmează în aceeași descendență răspicat caragialiană ...Escu, iar din noianul celorlalte compoziții se detașează, prin contururile fragile ale comediei lirice, Visul unei nopți de iarnă. Și chiar dacă Teatru la domiciliu cu zecile de piese într-un act, amuzantele epistole din Doresc
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
pe TRU * În același număr din 22, dna Marta Petreu consacră un lung și util studiu (a doua parte, în numărul din 25 febr. - 3 martie) generației '27. Numită așa după anul apariției cărții lui M. Eliade Itinerariu spiritual, 1927, urmată în 1928 de Manifestul Crinului Alb al lui Sorin Pavel, Ion Nistor și Petru Marcu-Balș (Petre Pandrea), generația lui Eliade și Cioran s-ar fi rupt, conform aprecierii unor istorici, în două curente istorice, iar conform lui N. Jianu și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
pentru progresul „maselor largi". Romantici incorigibili, Martin, Treize, Fichaoui-dit-Julot, Momo-Mange-serrures, Judith, Chloé, Roger le Belge, Reureu l’Hirsute și toți cei asemeni lor resping societatea burgheză și individualismul din anii când președintele Pompidou (numit în roman președintele Pompe!) i-a urmat lui De Gaulle. Treizeci de ani mai târziu, când fiecare dintre ei se vede încorsetat într-un prezent fad, când bătrânețea și nostalgia bat la ușă, Martin recuperează tot acest trecut, pe care îl transmite Mariei, tânăra ce nu știe
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
cel frumos, ce a rămas neterminat, era învelit în grinzi subțiri puse alandala, de-ai fi zis că-i rampa de lansare a lui Saturn V și la început asta ne-a entuziasmat, schelăria înaltă de metal înălțată spre cer. Urma să ne strecurăm în capsula Apollo și să plecăm pe Lună, pe Pământ nu mai aveam nimic de făcut. De fapt, o întrebi așa, în trecere, pe fata lui Treize: știi de ce sunt diferite cele două turnuri de la Saint-Sulpice (pe
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Luxemburg, gata distracția! Era în 1789! Lucrările puteau să mai aștepte... Nu ne-a fost prea greu să forțăm un gard, la bază, și am început să urcăm. Aveam o forță și o inconștiență teribile. Pe măsură ce urcam, ne modificam planurile. Urma să ne îmbarcăm în Apollo și să facem revoluție pe Lună. Apoi, ne-a venit în cap să-i dăm întâlnire lui Dumnezeu. Masă rotundă acolo sus, la vârf. Trecusem de etajul cu coloane dorice, eram de-acum în ordinul
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
sculați voi oropsiți ai vieții. Ajuns în dreptul capitelurilor cu volute, deasupra galeriei superioare, Treize a remarcat: motor ionic! Nec plus ultra. Am lăsat NASA în urmă. Tehnologia americană nu era decât un tigru de hârtie. Noi doi aveam propulsie ionică. Urma să zburăm ca niște îngeri. Pe atunci nu știam că la nivelul zero al turnului nostru de lansare se află o frescă a lui Delacroix reprezentând lupta cu Îngerul - și încă una, Heliodor zdrobit, căzut pe Pământ. Nu intram în
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Nadeau nu vrea să ascundă nimic din crezurile sale, fie ele amendabile astăzi - cum este cazul "troțkismului" din tinerețe, pe care nu-l reneagă în esență, pentru că vedea în ideologul bolșevic în primul rând un adversar al dictatorului Stalin (care urma să-i și ordone asasinarea) și al dogmatismului catastrofal spre care a fost împins marxismul. Retipărindu-și acum articolele din 1953 și, respectiv, 1964, consacrate acestui "revoluționar de profesie", vedem că reține atât din biografia lui cât și din reflecțiile
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
s-a născut", "acuzat perepetuu", așa cum îl dezvăluie și jurnalul său intim -, Malcolm Lowry, autorul acelei "Divine comedii bete" care este romanul La poalele vulcanului, "minunatul sofist" Borges, apoi Robert Musil, cu al său protagonist superlucid, "mereu disponibil" și ironic-demistificator, urmat de Faulkner, pentru care se propune o "reabilitare" în fața celor ce se declară "obosiți" de "poveștile lui despre țărani", sau controversatul Burroughs, apreciat pentru "harul cuvântului prin care obscenitatea însăși încetează să fie obscenitate". Nici unul dintre eseurile și articolele acestui
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
mai zbura." Cu accente mai jubilative: "Dați bice cailor, băieți! / «nu mai e mult până departe»!/ Să trecem dincolo de moarte/ cu ale noastre șapte vieți." Numai că, succedând armoniilor, se insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea: "Adâncă liniște urmează./ Pune urechea și ascultă/ că a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea: "Adâncă liniște urmează./ Pune urechea și ascultă/ că a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
situați numeroșii responsabili celebri ai Luvrului, începînd cu Vivant Denon, pe care nu ezitați să îl numiți cel mai mare director al Luvrului, căruia de altfel i-ați dedicat o monografie în 1999? Cu modestie. Nu e deloc ușor să urmezi atîtor figuri ilustre de la conducerea Luvrului (înaintea mea a fost Michel Laclotte), iar misiunea mea a fost cu atît mai dificilă, cu cît a trebuit să mi-o asum într-un moment de modificări structurale ale muzeului, atît administrative, cît
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
mine. O senzație asemănătoare am și când recitesc vreun text dintr-o carte mai veche de-a mea. O doctoriță, prietenă, pretinde că ar fi vorba de un exces de modestie foarte abil mascat. Nu-mi dau seama. Mai știi?... Urmează în însemnarea făcută pe ziua de 27 decembrie 1978, a treia zi de Crăciun... după însemnarea din 25 dec., prima zi, despre care am mai scris și în care arătam cum nimerisem într-un restaurant unde casierița, citind absorbită un
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
bezmetică tranziție. Intransigența sa morală l-a făcut însă repede indezirabil și se poate spune, fără riscul de a greși prea mult, că situația sa de astăzi nu diferă fundamental de cea de dinainte de 1989. Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal este o carte neconvențională în care sînt adunate (în spirit postmodern?) pagini de jurnal și documente anterioare revoluției (completate cu notații din timpul rescrierii), articole de atitudine, analize politice, răspunsuri la diverse anchete literare și chiar... versuri, publicate
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
convenea să alerge de unul singur. Îi dădu telefon bunului său prieten IVAN, tot tanchist, să alerge Împreună. IVAN primi propunerea cu entuziasm fiindcă avea și el nevoie de mișcare. Peste numai un ceas, cele două divizii porneau În marș urmând să se Întâlnească spre seară la FOCȘANI, unde să campeze și să pună de una mică, deoarece, din hărțile lor, reieșea clar că acolo e treabă de făcut, nu glumă. Nu mai vorbim de bucuria soldaților care de multă vreme
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
să facă socotelile în termeni de eficiență, valoare și - oricât ne-ar speria cuvântul - moralitate. Om fi noi indefectibili la multe capitole, dar tare mi-e teamă că "justețea opțiunilor" noastre nu le va isca decât mirate ridicări din sprâncene, urmate de comanda eject a computerului numit Integrare.
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
oară, pe larg, prin povestirea parțială a subiectului. Despre cum sînt povestite filmele, o să vorbesc cu alt prilej. Acum aș vrea să atrag atenția asupra cuvîntului (uneori e o siglă) menit să ne informeze, ca telespectatori, ce fel de film urmează să vedem. Răsfoiesc programele și găsesc mai multe "definiții": acțiune, suspans, thriller, thriller comedie, dramă, comedie, comedie neagră, comedie romantică, dragoste, polițist, fantezie, aventuri, S.F., acțiune S.F., romantic, horror, erotic, război, muzical etc. Trei observații se pot face din capul
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
că nu trecuserăm pe acolo. I-am spus că vreau să văd locul unde și-a dat foc Jan Palach. A mormăit ceva - cu simpatie - dar, evident, ne feream amândoi de agenții secreți, fie ei români, fie ei cehi. Au urmat alte zile, cu vizite și mese stropite copios cu bere Budvar, și a sosit ziua plecării. Ne-am îmbarcat cu toții într-un autorcar și ne îndreptam spre gară. La un moment dat a plecat de pe scaunul său de lângă șofer și
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
mai fost de vreo două ori de atunci, dar pe acolo nu am mai trecut, nu știu cum nu s-a mai nimerit. Cum vedeți, nu am uitat chiar toți ce s-a întâmplat în 1968 în Cehoslovacia, și nici ce a urmat. Aș putea povesti și cum am trăit eu aici, pe litoralul românesc al Mării Negre, luna august 1968, dar chiar că este o altă poveste... Cu drag, Emil Bojin, București Ecou supus revizuirii Veșnica (!) discuție pe tema revizuirii operelor literare - cu
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
nici unul) n-ar accepta să i se revizuiască vreo scriere, puțini fiind cei care s-ar lepăda de unele momente aparținând, orice s-ar zice, existenței lor de creatori. E sigur că nepoții nu vor lua în serios perioada, ci urma (opera, nu!) pe care o vor supune unei taxonomii obiective. Înainte de a spune câte ceva despre cei rămași pe brazdă, să afirmăm fără teama de a fi insultați că, în chiar vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
școlile din Fălticeni, Pașcani, București, ocupa o catedră la liceul din Slatina-Olt, însă atît îndeletnicirea asta, cît și mediul în care îi era dat să trăiască acolo, erau departe de aspirațiile sale. Rîvnea la o catedră universitară la Iași. Aici urma să iasă la pensie profesorul Mateescu și Irimescu își propusese să participe la concursul pentru ocuparea catedrei de sculptură. Își construise multe planuri și vise. De aceea, cînd aflase, fiind la Fălticeni, la socrul său, pentru cîteva zile, că acel
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
valma oameni și vietăți într-o înfățișare de început de lume. Domesticul și solemnul se împreună. Se oficiază parcă, dar firescul omenesc e și el în elementul lui. Meșterul împovărat de ani, iată stă să împlinească nouăzeci și cinci, își urmează netulburat ritualul zilnic. E ca un fel de rînduială de sihăstrie, respectată cu sfințenie, de la care nu există abatere. E un mod de a trăi, venit din necuprinderi de timp și curgînd spre necuprinderi. În atelierul său, sculptorul Ion Irimescu
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
la o șarmantă cîrciumioară din apropiere. Zi de zi semnau condica. Îl îmbiau să-i însoțească. Erau atît de insistenți că într-o zi l-au înduplecat. Nu că-l ademeniseră, nici pomeneală, ci consimțise pur și simplu să-i urmeze. Era poate și curiozitate? Dar cheful acela, care părea să nu se mai termine, nu l-a prins. Și-a dat seama îndată că nu era de dînsul acolo. Avea cu totul altceva de făcut. Îl așteptau atelierul, valiza cu
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
său și fericit cît încape. De sub mîinile lui se ivea o lume. Nu conta de fel nici ruperea de plăcerile epicureice ale celorlalți, nici istovirea ce-i îngreuna ciolanele. Trăia o stare de înălțare și mulțumire. Acest program l-a urmat netulburat și riguros toată viața, oriunde s-a aflat. Pînă și în numeroasele călătorii în străinătate nu s-a despărțit de blocul lui de desen. De fiecare dată se întorcea acasă cu un braț de schițe. Ion Irimescu conștientizase de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
sub titlul Peuples qui ont faim, 1934) a trecut aproape neobservat în epocă. Fapt paradoxal, dacă luăm în considerare faptul că reportajul, ca gen, înregistra un succes fulminant în Franța anilor 30, iar Simenon era deja o celebritate. Călătoria sa urmează o traiectorie în sudul URSS, de la Odesa prin Sevastopol, Yalta, Novosibirsk, Soci, Batum, dezvăluind, pas cu pas, realitatea incredibilă a unei țări înfrânte de propriile idealuri. Și totuși, furtuna pe care aventura romancierului în lumea lui Stalin ar fi putut
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
sau jurnalism. Se întâmplă ceva ciudat cu această relatare, care nu pornește de la nici o teză, nu-și propune să confirme sau să infirme nimic și n-are, parcă, nici o legătură cu momentul în care s-a consumat. Ea nu e urmată nici măcar de un scandal asemănător celui izbucnit după publicarea Spovedaniei pentru învinși a lui Panait Istrati în trilogia Vers l'autre flamme (1929), alături de Rusia fără mască de Boris Suvarin și După șaisprezece luni în URSS, Soviete 1929, de Victor
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]