1,265 matches
-
ovăz și pe urmă... Pe urmă ce? Ascultă, nu mă mai mări atât, că nu sunt vodă. — Am de tăinuit cu domnia ta și zidurile au urechi. Ești urmărit îndeaproape. Moșul domniei tale, marele spătar Mihai, știe că i-am prins urzeala, așa că am pus în ovăzul Breazului azi de dimineață niște ierburi uscate ca să-l fac să asude și să spumege, să te pot scoate în codru. — Ești nebun. Dacă moare calul, o să dai de greu. Se auzi ca un nechezat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă și boierii lui, ambasadorii străini și alții, sunt bine supți de păianjenii subalterni. Dar marele dragoman ce este? Nu, păianjen nu este, e un fel de momeală pentru muște, hotărî spătarul. Doar Brâncoveanu putea să iasă teafăr din asemenea urzeală veninoasă. A aruncat în toate părțile cu aur și a slăbit puterea firelor, ba chiar aș spune că a rupt pânza și a ieșit. Nimeni altul nu ar fi reușit să izbândească împotriva unei asemenea țesături de intrigi și de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au nesocotit sentimentele încercând să te înșele. Lângă el, nașul Dinu mânca pe săturate și se bucura de sănătate, bea povestind despre ce se mai întâmplase prin țară în lipsa voievodului. Oare cum o să-i spună lui naș Dinu că toate urzelile lui și ale lui neica Mihai fuseseră descoperite? Și totuși va trebui să o facă. Nu poate să meargă la București fără să pună capăt acestei frământări. Aci la Obilești are sprijinul lui Kuciuk Selin și al ienicerilor săi. Nașul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar fi fost mazilit și ar fi venit el sau neica Dinu domn. Bănuiala prostească a doamnei Maria cum că ei l-ar fi otrăvit pe domn l-a adus pe Brâncoveanu pe scaunul Valahiei. Astă iarnă, când au pornit urzeala să-l trimită la Odrii și să-l piardă, neica Dinu, ca să-i învingă mila și rușinea de ce face, îi tot spunea: „Nu e tronul lui, i l-am dat doar cu împrumut, este al nostru, al Cantacuzinilor...” În acel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
continue în gând: dar mijloacele pe care le folosește vodă nici măcar nu trebuie scuzate și, râzând din toată inima de unul singur, Del Chiaro se îndreptă spre ușă și ieși din spătăria cea mică. Își dăduse seama că în spatele întregii urzeli stătea prințul Ștefan, care era singurul om conștient de amenințările ce primejduiau viața tatălui său. Ceasul din turn bătea chindia - adică orele patru; era cazul să se grăbească, fusese invitat la cină de către prinț și trebuia să-și revizuiască ținuta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venea sentimentul de vinovăție față de soția-i moartă. Abia acum, când ea nu mai era, învăța fostul mare spătar să-i prețuiască dragostea, să aprecieze căldura căminului pe care mai tot timpul îl părăsea. Unde nu-l purtaseră până acum urzelile lui și ale lui neica Dinu? Surugiii opriră sania în dreptul mânăstirii Colței, cum făceau de obicei. Un fecior sări sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imbrohorul vestea, să vă arătați mirați că marele vizir scoate din închisoare niște oameni care au atât de multe vini și lăsați-l să creadă că avem dovezile strânse. Vodă zâmbea stânjenit, marele stolnic își revenise cu totul, intrigile și urzelile fiind viața lui, iar spătarul Mihai apreciind că și de data aceasta sforile va trebui să le tragă tot el, se lăsă greoi într-un jilț, pecetluindu-și gândurile în spatele buzelor strânse. Se gândeau cu toții cum să facă. — Banul Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drept substrat ansamblul indivizilor asociați. Sistemul pe care aceștia îl formează unindu-se și care variază în funcție de dispunerea lor pe suprafața teritoriului, de natura și numărul căilor de comunicare constituie baza pe care se înalță viața socială. Reprezentările, care constituie urzeala, reies din relațiile care se stabilesc între indivizii astfel combinați sau între grupuri secundare care se intercalează între individ și societatea totală. Or, dacă nu vedem nimic extraordinar în faptul că reprezentările individuale, produse prin acțiunile și reacțiile dintre elementele
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
criteriu de constrîngere, definind originalitatea fenomenelor sociale. Durkheim nu se mulțumește numai cu aceste caracteristici pentru a legitima existența reprezentărilor colective. El aduce în discuție ,,concursul'' indivizilor, referindu-se, într-un anumit fel, la ideea de interacțiune socială. ,,Reprezentările (fiind urzeala vieții sociale) decurg din relațiile care se stabilesc între indivizii astfel combinați sau între grupuri secundare care se intercalează între individ și societatea totală [...]. Dacă putem spune, în anumite privințe, că reprezentările colective sînt exterioare conștiințelor individuale, este pentru că nu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
nu-l poți pierde decât nejucându-l. Iubirea este dublată de un acut sentiment de prosperitate. Când e vorba de femei superbe, bărbații nu sunt mândri câ fac dragoste cu ele, ci când sunt văzuți in compania lor. Îndrăgostiții au urzeli de flaut în glas. Iubirea e mai rea ca o boală. Pentru că suferi și după ce crezi că te-ai vindecat de ea. O femeie trebuie să știe când să fie Julieta și când Andromaca. În iubire, bărbatul care știe să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Schema cursului naturei este un cerc de forme prin care materia trece ca prin puncte de tranzițiune. Astfel, ființele privite în sine sunt asemenea unui râu curgător pe surfața căruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeală, ca ideea unei ființe sub care undele râului [curg] eterne, altele formează o bătătură, singura ce dă consistență acestor umbre și totuși ea însăși într-o eternă tranziție, într-un pelerinagiu din ființă-n ființă, un Ahasver a formelor lumei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
personale: aceasta este doar un fragment din el. Există în noi o ființă definită ale cărei potențialități uluiesc imaginația. În ea se află sursa fenomenelor active și pasive atribuite magiei, al cărei rol social se explică. Ea nu este o urzeală de fabule, himere și minciuni. Ea are o bază fiziologică, o realitate fizică; se înțelege atunci de ce magia n-a produs decât un număr limitat de miracole, mereu aceleași, în toate timpurile și în toate țările"182. Raționamentul, seducător pentru
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
simțurilor, poemul s-ar putea rezuma la o structură simplă și scheletică, din două cuvinte: atît... poveștile. Poemul are Însă nevoie de toată forța, amplitudinea și subtilitatea cuvintelor, de fapt, a lucrurilor vii și autentice vară, prispă, greieri. Doar prin urzeala lor simbolică, țese suveica, din firele concretului, pînza Închipuirii, a meditației și-a reveriilor. Toamna de aur este și ea o metaforă sadea. Aurul ei nu este Însă acel clișeu decorativ care exaltă trăirile noastre satisfăcute prea lesne-n pastel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
patriarhale care nu se vor mai Întoarce niciodată. Decît poate În scurte clipe cînd nostalgia ne va readuce imaginar cu capul În poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui care, În ciuda caierului isprăvit, mai poate toarce fir nou În poala visului. Cutia milei Să presupunem că cineva vă solicită să scrieți
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de întregul lui potențial. Dar, pentru moment, se pare că nimic nu se va putea naște din nimic. CAPITOLUL 8 Ora Zero în Zona Zero [ZERO LA LIMITA SPAȚIULUI ȘI TIMPULUI] Păreau extratereștri: Nici un ochi de muritor nu putea zări Urzeala interioară a istoriei lor târzii... THOMAS HARDY, „THE CONVERGENCE OF THE TWAIN“ Fizica modernă este o luptă între doi titani. Teoria relativității generalizate domnește peste tărâmul a tot ce este foarte, foarte mare: cele mai masive corpuri din univers, precum
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor sus-puși), se strămută într-o altă parte, unde intervine Ariel, nevăzut, îi învrăjbește puțin și apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce le-au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor sus-puși), se strămută într-o altă parte, unde intervine Ariel, nevăzut, îi învrăjbește puțin și apoi îi atrage până la a treia etapă a drumului lor prin insulă, unde: „Au dat în spini, scaieți, ciulini și-urzici, / Ce le-au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi considerate importante în trecut, cum sunt cele aparținând terminologiei țesătoriei, ocupație de bază a femeilor. Astfel se explică păstrarea unor cuvinte ca lat. *folliolus > fuior, lat. *fusticellus > fuscel „vergea la războiul de țesut“, lat. *pedinus > pieden „totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze“, lat. retella > rețea „împletitură din fire de ață“, lat. spatium > spaț „(reg.) spațiul dintre sulul dinainte și cel dinapoi“, lat. tendicula > tindeche „bucată de lemn sau de oțel, cu care se ține întinsă pânza la războiul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
scrie Zola în Causeries dramatiques: el nu ar putea crea personaje reale și nici să pătrundă în profunzimea mizeriilor umane." Zola nu vede, în teatrul lui Emile Augier (1820-1889), care are meritul de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de fundal, discret, ca un servitor indian. Zilele treceau una după alta cu încărcătura lor de lucruri mereu aceleași, ușor diferite ca și chipul meu. Timpul lucrează așa, Angela, într-un progres sistematic. O mișcare invizibilă, dar implacabilă ne macină. Urzeala țesăturilor se întinde și este pusă din nou pe suveica oaselor, până când, într-o bună zi, fără să fi fost avizat de cineva, îmbraci chipul tatălui tău. Nu este numai vina sângelui. Poate că sufletul tău a favorizat impulsurile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai puțin de o lună. Elsa răsufla tot mai greu. Seara, după cină, o masam încetișor deasupra stomacului. Dormea puțin, când se întindea, tu păreai că te trezești. Noaptea o surprindeam deseori trează și tăcută, cufundată în gânduri. Veghea la urzeala aceea de dorințe din care peste puțin te-ai fi desprins. O priveam în penumbră și nu îndrăzneam s-o deranjez, simțeam că vroia să rămână singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în rărunchii lucrurilor, curentul lumii acesteia și curentul opus al lumii celeilalte se ating și se freacă, și din această atingere și frecare vine cea mai tristă și mai dulce dintre dureri: aceea de a trăi. Iată, Orfeule, ițele, iată urzeala, iată cum se perindă într-un du-te-vino bătătura cu suveica, iată cum joacă tălpițele; ci spune-mi, unde-i sulul pe care se învălătucește pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
superioară? Poate am fi dat peste un obiect de țesut sau peste un fus - forme ce se aflau la o depărtare infinită de pietrele formate întâmplător în fărâmarea lor, care nu căpătaseră forme datorită unui scop anume, dat de dificultățile urzelii sau de torsul lânii, dar care se aflau în număr mare și fără putință de tăgadă pe acel dâmb de pământ. Și privirea se ascuți, deveni și mai sensibilă la forma imprevizibilă, efemeră - la gămălia unui ac de bronz -, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse în lagărul de concentrare Theresienstadt și făcând abstracție de toate bătăliile verii lui ‘41; în plin secol XIII, urma să fie țesută o urzeală de acțiune cum nu se poate mai îndepărtată realitate. Revista școlară Pune umărul! fusese aceea care anunțase un concurs. Erau promise acolo premii pentru proză narativă scrisă de tinere condeie. Așa se face că băiatul strâmbăcios sau eul meu afirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Crezusem, indus În eroare, că o interesa persoana mea și din punct de vedere sexual, poate din cauza faptului că Îi evocam amintiri cu Frank din zile mai bune. Acum Îmi dădeam seama că avea nevoie de ajutorul meu În cine știe ce urzeală de-a ei și că Încă nu se lămurise dacă eram suficient de isteț și de hotărît ca să-i fiu de folos. Îmi ridică gulerul cămășii ca să-mi acopere vînătăile. — Charles, Încearcă să te odihnești. Știu că te-a șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]