11,855 matches
-
Sile și Gică. După execuție, a fost transportată cu căruțele la cimitir, asamblată și predată la cheie lui Alexandru Morar pentru întreținere, el având evidența soldaților căzuți la datorie din ambele tabere. Tot în perioada ce a urmat războiului, funcționa Uzina de apă a neamțului Misner, de pe cursul râului Moldova, unde cei doi frați, Sile și Gică erau angajați cu simbrie să distribuie curent electric la cetățenii înstăriți, racordați la rețea. O vecină de pe Topliță, Domnica lui Duț, care nu avea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-i ce-și spun, tot felul de nimicuri de care de mult mă detașasem și mă izolasem ca de ceva periculos. La sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o într-o petrecere. Zeci de invitați făceau cu schimbul ca la o uzină cu foc continuu. Muzica transformată în zgomot, pahare de sticlă prea pline, coji de pâine aruncate pe foi decorative de salată, tocuri de pantofi înfipte în mochetă, farduri uitate în baie și mult mult ketchup. Apoi a început să plouă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a devenit un job și din ce în ce mai mulți se înscriu în acest job pentru că este indispensabil pentru mintea umană, care a acumulat cu trecerea timpului multă frustrare, frică, deznădejde și lipsa speranței. Este adevărat că s-au închis multe fabrici, instituții, uzine, etc. Dar s-au deschis alte posibilități pentru omenire, mult mai plăcute și interesante, întotdeauna, când o ușă se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm prea mult la ușa care s-a închis încât nu o mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o carte dacă nu un lung ocol? - pentru a vă spune o poveste. kilometrica poveste a alfinei și a lui fauvé În iarna În care a fost livrat acestei lumi, micul VW nici nu părăsise bine rampa de montaj a uzinei din Wolfsburg și devenise feblețea tuturor. Era o mașină ca toate celelalte, supusă acțiunii ruginii și a hârtoapelor dătătoare de bătăi În articulații, diferită totuși cumva de rudele sale teutone. De unde acele gropițe În obrajii carosați, de unde acea alungire imperceptibilă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de os a țestei, unind stalactitele de stalagmite. Tot ceea ce trupurile imobile mai aveau de oferit lumii, ultimele fire de nisip rămase prin colțurile buzunarelor, oftaturi, chiorăituri, șuiere, fluierături, ieșeau din ungherele lor spre a se alătura micilor zgomote ale uzinelor care ne țineau În viață. Cum toate organele minerind În străfunduri nu mai reușeau să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate, iar multe dintre galerii surpate, ai fi zis că piuitul monitoarelor constituia semnale Între galaxii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lucru era trecut cu vederea atît de soldații Înșiși, cît și de superiorii lor. Iuffo spuse mai Întîi despre camaradul său că era de loc din Maryland. Tatăl lui plecase din Uniunea Sovietică Înainte de război, lucrase un timp la o uzină metalurgică, apoi deschisese o mică prăvălioară de ciorapi și papetărie, care cu vremea devenise un magazin În toată regula, unde mai găseai uneori și pantofi. Khapsek mai avea doi frați, ambii angajați În marina comercială, și se gîndea ca, după
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu se ducă la teatrul unde avea să fie asasinat. Amîndoi președinții au fost Împușcați În cap, de la spate. Teatrul unde a fost asasinat Lincoln se numea Ford. Mașina În care a fost asasinat Kennedy era un Lincoln fabricat la uzinele Ford. După ce l-au Împușcat, cei doi asasini prezumtivi ai lui Lincoln s-au ascuns Într-un depozit. După ce l a Împușcat, dintr-un depozit, Oswald, asasinul prezumtiv al lui Kennedy s-a ascuns Într-un teatru. Și asasinii lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
privirea extatică, mai cu seamă poeți, actori, regizori și În general artiști, al căror sistem nervos este mai labil, umblau delirînd pe străzi, sau se cățărau În balcoanele unor instituții publice, pretinzînd că vor să adreseze anumite mesaje Întregii omeniri. Uzinele și-au Încetat și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de lucrători au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că este la modă, însă pe ea n-o prea interesează, zice domnul Președinte. Întotdeauna s a mulțumit să mă sprijine moral, asta contează pînă la urmă mai mult decît orice altceva. — De cînd și-au luat laba franțujii de pe Uzina de la Pitești, sau mai bine zis de cînd au fost forțați să-și ia tălpășița, avem un Renault în variantă autohtonă de rîsul curcilor, zice Petrică izbind cu călcîiul în podeaua Daciei, încercînd și el să-și îmbunătățească circulația periferică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la o demonstrație muncitorească în timpul protestelor de la Uzinele Grivița, dovada cea mai clară a spiritului tău revoluționar. Ce s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așa Încît nu există nici o scuză pentru o selecție atît de proastă. — Bruce, te rog, spune ea și mă ia de mînă. Noi o dăm deoparte. Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicîndu-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și-a luat zborul, pierzându-se printre nori... Dezideriu a avut o copilărie obișnuită ca unic fiu al unor părinți de condiție medie. Născut Într-un orășel prăfos de câmpie, Într-o perioadă când frontoanele caselor, cele ale instituțiilor, fabricilor, uzinelor ș.a.m.d., erau Împânzite cu lozinci patriotarde, după modelul rusesc, a avut șansa unor părinți iubitori, care nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și castratoare. Elev model, a știut de mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ale țării actori ce-au făcut din meseria lor o cale regală. Și tot acolo auzisem că locuiește un scriitor ale cărui cărți, citite în anii '80, prin personajele lor "furioase" iubind mai degrabă tandru decât tumultuos, prin atmosfera de uzină din cele câteva pagini unde cuvântul de ordine era "noi muncim, noi nu gândim", dar mai ales prin curajul care încă mai răzbătea dintre rândurile rămase în urma foarfecelor cenzurii, îmi înseninaseră multe ore de lectură și-mi întăriseră încrederea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reabilitată, intrată acolo, la răcoare, pentru că a vorbit la o oră mai mult decît scria în manualul de liceu; apoi Simona, femeia cu cicatrice la sprînceană, ca un permanent semn de întrebare, cunoscută la Sinaia, și Tamara, de-aici de la uzină, cu care a petrecut noaptea unui Ajun de Crăciun toate trei frumoase, toate inteligente, atît de scăpărătoare în discuții, de acaparatoare ca intelect că nici una, din trei, nu s-a lăsat sau n-a sugerat posibilitatea de-a fi cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prisos, obsedată de imaginea tinerilor ieșind la braț din sala de cinema. Luni dimineață l-a căutat pe Vlad, a invocat motivul că vrea să dea de urma unei colege de liceu pe care o crede venită de curînd la uzină ca ingineră, apoi, cînd Vlad a întrebat-o cum poate s-o anunțe dacă află ceva, i-a dat numărul de acasă. După-amiază însă, cînd Radu a putut evada pentru o oră, i-a părut rău de pasul greșit. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
seama că-i o perlă. Eu am pornit-o de la sapă, iar cînd am trecut la coasă și-a trebuit să bat coasa, ciocanul de bătut coasa mi s-a părut prea mic pentru mîna mea și-am plecat în uzină, la baros, clasă muncitoare. Și pe fiică-mea am făcut-o clasă muncitoare! Ce, e rușinoasă munca? Nu! Tata, ai băut cam mult spune Doina încet, cuprinzîndu-i umerii, în timp ce se lasă în genunchi, să-l poată privi. Lasă, Doinița, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Săteanu. Ce te uiți așa speriat la mine? Secretarul vostru de partid de la combinat a cam strîmbat din nas cînd a primit solicitarea de la tovarășa Prisecan se pare că nu prea le-au plăcut piesele tale despre viața de uzină. "Ba-l trimiți!" i-am strigat în telefon. Ce faci?! Mă lași să beau singur? Noroc! ciocnește Săteanu paharul de-al lui Mihai, urmărindu-l cu privirea, să-l vadă cum bea. Auzi... se apleacă spre el, șoptindu-i vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort cinci, de cîțiva metri pătrați, cu intrarea direct de pe sală și cu chiuvetă după ușă. Atunci, continuă Săteanu părinții tăi or să doarmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mi-a dat tata, de față cu băieții, în drum, cîteva cu iușca pe spate, că mi-a crăpat pielea; toată vara au rîs băieții de mine... Eram și eu flăcău de-acum... Apoi, toamna... era nevoie de muncitori la uzina mecanică... Ce oraș Iașul! Mare, frumos, cu străzi largi, luminate superb seara, femei elegante... La douăzeci, douăzeci și cinci de ani ești ca un lup, fierbe sîngele în tine... Cîți ani ai? Douăzeci și opt. E bine. Încă mai ai cîțiva ani, abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Arbore, consăteanul său, cu care ar dori să schimbe două-trei vorbe despre Săteanu, că nu-i mai ies din cap niște întrebări. Pe voi nu v-au prelucrat că la vremuri de-astea, inundații, întroieniri, să veniți, care puteți, la uzină? Noaptea asta am de lucru la voi în secție, chiar și la tabloul tău de comandă, la filamente-carbon. Vino la uzină cu schimbul trei, poți? Sînt obosit. Vino, că pe la două-trei găsim noi un loc de pus capul. De ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întrebări. Pe voi nu v-au prelucrat că la vremuri de-astea, inundații, întroieniri, să veniți, care puteți, la uzină? Noaptea asta am de lucru la voi în secție, chiar și la tabloul tău de comandă, la filamente-carbon. Vino la uzină cu schimbul trei, poți? Sînt obosit. Vino, că pe la două-trei găsim noi un loc de pus capul. De ce m-ai căutat? În legătură cu nea Toader... murmură Mihai. A, Săteanu, rîde Ion te pomenești că te-a întîlnit și te-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce insistă ăsta să-mi vină părinții amîndoi? La ora asta o mai găsesc pe sor-mea la serviciu; să-i dau un telefon din holul hotelului, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și mai aveam o rugăminte la dumneavoastră... Vreți să stați cu mine? Mai sînt cu un cunoscut, dar pleacă. Mihai aruncă o privire spre ceasul din hol și-și zice că, oricum, pînă la nouă douăzeci, cînd pleacă mașinile spre uzină, tot trebuie să stea undeva. Un vin, un coniac? întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta ceva și mi-i că stric totul dacă... Ce-ați băut? insistă Muraru. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe sub masă, cu brațele lăsate slobod lîngă corp. Știe că va pierde coloana mașinilor care duc schimbul trei spre "Valea Brîndușelor", însă, amețit cum e, nu-i pasă; pe Ion îl poate găsi și mîine; cît privește prezența lui la uzină pe-o vreme ca asta..., nu i-a spus nimeni nimic. O clipă, în mintea lui apare imaginea femeii blonde, cu surîsul ei triumfător dincolo de aerul preocupat după ce s-a văzut cu revista în mînă. Mama ei de parșivă! murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]