923 matches
-
pe care nu-i văzuse în viața lui, acuzați ca și el de inversiuni sexuale; el a negat în bloc toate acuzațiile îndreptate împotrivă-i și aceasta a dat coinculpaților care mărturiseseră curajul de a retracta, arătând, unii din ei, vânătăile și alte urme lăsate de la interogatoriile de la miliție dovedind astfel instanței tipul de argumente convingătoare ce s-au folosit pentru constituirea dosarului de anchetă. Procesul și urmăririle au fost întrerupte și soțul meu achitat. Recursul procurorului a fost cu siguranță
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
merge decis. Deodată apare berbecul, cu ochii de jar. Gata să șarjeze. Topuz este împietrit. Bestia pornește și-l lovește. Cade jos. O durere ascuțită și apoi pace. Se trezește cînd noaptea tocmai își făcea bagajele. Îl dor oasele! Are vînătăi și pantalonii sînt uzi. Doamne, ce-a fost asta? Dar oare pot vorbi? Țipă: hă, hăăă. Pot vorbi. Slavă Domnului! Dar ce-a fost toată povestea asta?! O poveste ciudată, își răspunde tot el. Cu uratul la Conac Ia-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar totul s-a dovedit inutil. Nu a plîns, își ștergea năsucul plin de sînge, se cotorsiona de durere cînd i se răsucea o mînuță și se ghemuia ca un arici cînd era lovită cu picioarele. Rareori Floricica nu avea vînătăi cam peste tot corpușorul ei. Se străduia să facă ce i se cerea dar adesea sarcinile date se dovedeau a fi peste puterile ei de copil. Într-o zi a fost surprinsă cum își număra degețelele. Unu, doi, trei, patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai înveți și-acuma? Îmi pare rău despre tine, părea să zică. Tot mai înveți?, m-a întrebat iarăși, cu o compătimire tulburătoare și reală, ca venind din partea unuia pentru care școala înseamnă doar castane încasate în plină figură, cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de chimie. Amintiri fizice traumatizante. Mă îmbățoșez și îi spun că sunt la Jurnalism. Îi spun ca un bou, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mare și în mod sigur fără frații mei n-aș mai fi ajuns niciodată acasă ci mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și el de salcâm, dar în sens invers, părându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a dezbrăcat gol-goluț, m-a luat cu grijă în brațe și m-a așezat în apa caldă din balie. Ce bine era, Doamne, ce bine îmi făceau apa caldă, săpunul și mâinile mamei spălându-mi trupul pe care se vedeau vânătăile lăsate de bastonul cauciucat al milițianului. M-a ridicat ușor din apă așezându-mă pe pat, m-a primenit și cu puțină untură mi-a masat cu atenție glezna răsucită. Apoi, mama i-a luat la rând și pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de concentrare, unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă, târându-se ca un animal Înfometat. La Început era greu de recunoscut nu doar pentru Oreste, ci și pentru public: cu părul albit Înainte de vreme, trupul plin de vânătăi și noroi acoperit de zdrențe, era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac. După acest preludiu, turnanta se mișca, descoperind mormântul lui Agamemnon, unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Șaga! Ea a plecat din București și se află, zice-se, la familia ei din Ocnele-Mari. După ce i-a aplicat cele mai rele tratamente, familia a binevoit s-o primească, dar e moartă de foame, adevărată salată de vinete și vânătăi. Dar important e că am putut avea vești despre ea, prin sosia ei care era la clubul de schi. Esențialul este s-o știm în viață. Draga mea, am continuat turul complet al bisericilor; vinerea trecută am vizitat șapte. Dimineața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
I și a II-a plural, la prezentul indicativului și al conjunctivului. Această tendință a fost înregistrată la formele compuse cu auxiliar și infinitiv ale verbului a apărea (vor apare elemente noi, OTV, 5.V.2008; în continuare vor apare vânătăi, OTV, 14.V.2008; nu vor apare Europa FM, 22.V.2008) și ale derivatelor verbului a plăcea (displăcea, complăcea): nu v-ar displace (TVR 2, 13.III.2008); s-ar complace (TVR 2, 17.XI.2007); de asemenea, la
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
degetele de la picioare,/ cum stă trântit în plasa lumii, de insectă rapace;/ cu gura-n pământ, parcă ucis în bătăi,/ prin orbite-i putrezesc pietrele ochilor frați;/ pe sfecla feței, lividă, spălată să fie dată la oi,/ se coc tumorile vânătăilor, ca mugurii degerați.” Apare mitul Magnei Mater, sunt invocate Muma-Zeiță, Maica-Mumă, Sfântul Gineceu. Poate fi admirat și chipul poetului, socotit a fi Marele Mut, preot „al unui oracol vorbind în dodii”, „zeu arlechin”, „preot hilar”, „bolnav de cât avea închis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
le vedem. Poate că nu aș fi scris, dacă nu aș fi sărit aseară și eu ofensată, ca și prietenii mei ceva mai înaintea mea. După care m-am așezat la loc, ca după o lovitură dureroasă, dar pe o vânătaie mult mai veche și cum nu se poate mai reală: Larry King i-a avut ca invitați pe Kidman și Minghella. Și a întrebat: „De ce ați ales România?”. Iar regizorul i-a răspuns scurt, fără explicațiile largi de dinainte: Pentru că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
era și el în celulă, spune că Bordeianu dădea cu milă și a fost observat și turnat de cineva agresorilor. A fost snopit în bătăi pentru aceasta și apoi arătat camerei gol până la genunchi, întreg corpul fiindu-i plin de vânătăi. A trecut prin grotesca punere în scenă a Crăciunului din 1950, când a fost supus unor umilințe ieșite din comun. În timp ce era închis la 3-subsol, a fost scos din celulă și anchetat de un angajat al Securității din Iași, care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ceva era în neregulă cu cămașa de pe mine. Mă dezbracă, mi o spală imediat, că nu mai aveam decât una, și aceea cârpită de nu i mai știai peticele, dar când îmi dă jos cămașa și vede pe spatele meu vânătăile, o și aud adresându-mi-se: —Ce-s cu astea? Am ocolit a-i spune realitatea. Am căzut, mamă, pe niște bare de fier, am mințit eu, și cercetările ei s-au oprit în acest punct. În următoarele zile, când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
înfloritor. Fiecare ținut exersa moartea. Florile imitau gâturile, nasurile, ochii, buzele, limbile, buricele, sfârcurile oamenilor, nu se mai astâmpărau, împrumutau diferitele părți ale corpului - de un galben ca ceara, un alb ca varul, un roșu ca sângele sau de culoarea vânătăii - și risipeau, împerechindu-le cu verde, culorile ce nu le aparțineau. Morții le absorbeau apoi prin piele, după bunul lor plac. și-n timp ce viii erau proști și jinduiau după ele, culorile înfloreau pe morții a căror carne abdicase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vreau, am crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat pentru afișe cu reclamă făcută plasturilor din vitrinele farmaciilor. Tăiat la burtă, lovit la cap, cu vânătăi de la lipitori... Ca să fie și mai comică situația, poate nu strica și un penis în erecție incompletă. Nu cumva aveți ceva mâncare la voi? întrebă Profesorul. Eu am plecat în mare grabă și n-am mai apucat să iau. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam de gând să inventariez toate „rănile“ sexuale pe care urma să le îndure Mike: genunchi juliți de covor pe genunchi spatele zgârâiat până la sânge, intense crampe musculare, ruptură de testicule, urme de supt pe testicule, vase de sânge rupte, vânătăi datorate suptului excesiv, fractură a penisului („S-a auzit un pocnet, urmat de o durere insuportabilă, dar Tandra împachetă niște gheață într-un prosop Ralph Lauren și îl duse pe Mike cu mașina la urgențe“) și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot în brațele mele și Robby stătea pe peluză când cei doi polițiști - tipi sub treizeci de ani - au venit spre noi și s-au prezentat drept ofițerul O’Nan și ofițerul Boyle. Au observat sângele de pe buzele mele și vânătaia care începea să se contureze pe obraz și m-au întrebat dacă aveam nevoie de asistență medicală. Le-am spus că sunt bine și că totul se întâmplase când căzusem în camera fiului meu, arătând spre Robby, care a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucrurile. Am umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi era divizată în două de o linie mică, neagră. Ochii mi se zbăteau. După ce am ieșit din baie am aruncat o ultimă privire la patul sub care se băgase Terby. Scriitorul era cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vin roșu am încercat să le zâmbesc copiilor, dar zâmbetul și întrebarea de control „Hei, cum merge în dimineața asta?“ au apărut absurde: Robby arăta relaxat și Sarah avea o față lipsită de orice expresie - până când mi-au văzut amândoi vânătaia. Marta a remarcat că era mai mare - iar amintirile nopții trecute începură să tremure în jurul copiilor - și imediat Marta se lansă într-o mică conversație despre cum chemase un taxi din holul hotelului astă-noapte pentru a se întoarce pe Elsinore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aș fi dat azi noapte pe internet beat fiind. - Poți să...cureți o casă infestată? În sfârșit, mi-am scos ochelarii. Miller a tresărit și s-a abținut să se încrunte prea tare când mi-a văzut obrazul și mărimea vânătăii revelată în toată splendoarea. Asta a răscolit ceva în el. Se confrunta cu un alt amănunt izbitor. - Nu mă crezi nebun, nu-i așa? am întrebat rapid. - Iau o decizie în timp ce vorbim, zise el, revenindu-și. Ăsta e tot rostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unui microbuz convertit având în față doi asistenți (din câte am aflat erau doisprezece de toți și ai fi putut să-i iei drept niște computeriști anonimi, cu tipice tunsori perie de studenți). Dale, care m-a întâmpinat cu „Urâtă vânătaie,“ conducea, în timp ce Sam cotrobăia într-o trusă cu CD-uri și în tot acest timp se contraziceau unul pe altul cu privire la un film recent difuzat - doar doi camarazi în drum spre o „investigație preliminară“ sau „DIS“ (descifrarea inițială a site
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mătuși sau bunică). Cel mai trist moment al serii a fost atunci când am realizat - după ce m-au întrebat - că nu aveam nici o fotografie a fiului meu. Au urmat întrebări despre Jayne, despre viața în suburbia de pe Coasta de East, despre vânătaia de pe obraz („Am căzut“). Surorile mele s-au minunat cât de mult am început să semăn cu tata acum, când intrasem în vârsta a doua. Am dat din cap și le-am întrebat despre recentele lor drame și triumfuri; una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe unul dintre colegi că-l aruncă pe fereastră. La această amenințare eu m-am speriat, crezând că chiar îl va arunca. Pentru foarte mici abateri de la disciplina impusă, „pedagogii” noștri ne băteau cu vergi, la palmă, de ne rămâneau vânătăi. Am făcut franceză și germană din clsa I-a de seminar, dar rezultatele, în ce mă privește, au fost dintre cele mai slabe. Profesorul de franceză ne zicea „cap pătrat”, dar făcea cu noi niște teste psihololgice foarte ingenioase, pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sunt convinsă că bea de stinge. Probabil că, sistematic, o omoară în bătaie pe prietena lui. Am văzut-o eu într-o zi. O fată drăguță. Săraca. Purta niște ochelari de soare. Mari, mari, mari. Ca să nu i se vadă vânătăile, clar. Ce huligan. Dar și ea proastă, amărâta. Să-l suporte pe animalul ăsta. Ce e viața. Azi m-am enervat rău de tot. Am scos capul pe geam, să văd ce se mai întâmplă, și iar am dat cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ar fi în stare să facă sex continuu. Dimineața nici nu-mi mai beau cafeaua, pun ceva pe mine și fug din casă în timp ce el e-n baie. Cred că mi-e frică de el. Am și un unguent pentru vânătăi. Mă dau cu el aici. Arată în jos, sub masă. Poate nu-l mai iubesc. Poate sunt eu defectă, sau așa. Îmi doresc o săptămână fără el. O săptămână de liniște. Atât. Să-mi pun gândurile în ordine. Aluniță tace
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]