37,166 matches
-
de jur-împrejur... călătoria "trăsurii fantomă". În întuneric, se întrezăreau vag în depărtare clădiri amenințătoare și stranii; am dat ocol unui lac, apoi am văzut înălțându-se turla unei biserici cum sunt cele din nordul țării, după aceea niște mori de vânt... Unde mă aflam? Scurtă incursiune într-un ținut imaginar. Imposibilitatea de a recunoaște în mod real ceva... și, în fața misterului acestor năluciri, mi-am spus că în noapte, în noaptea adevărată, noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
fac tot posibilul pentru a te ejecta din minte" (cafeneaua.com), "un neant ce nu chema teama, ce nu mă ejecta în existență, păstrându-mă pentru sine" (respiro.org) - cît locuțiunile a da delete ("nici eu nu mă dau în vânt după manele, și sincer le-aș da DELETE", manga-anime.ro) și a da eject. Ultima locuțiune este foarte folosită în argoul tinerilor, cu sensul "a alunga": "dacă gagica (...) nu este sinceră cu tine crede-mă că nu te merită și
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
ar spune o'hara dar/ mi-ar plăcea să fiu/ acum în iunie parcurile sunt pline de filfizoni/ aplecați deasupra chitărilor oricum/ nu înțeleg ce mare sfârâială/ în anii '70 sau '80 era cu totul/ altceva gagicile se dădeau în vânt după/ trubaduri dar poate că sunt și eu/ invidios și-ntr-un fel e prea târziu pentru mine// așa cum într-una din diminețile de pe vremea liceului/ am ieșit din bloc și cam la o sută de metri mai încolo/ circarii
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
stradă și peste castani,/ ninge viscolind zăpada,/tristă sunt la cumpăna dintre ani,/străină la mine acasă. Ninge, ninge ca-n copilărie./ Dragostea târzie/aduce moartea. De altfel, în chip cu totul original, iubirea se dă de-a dura: În vânt, copacii balansează natura,/ tufe de trandafiri înecate-n noroi/ Dura, de-a dura, de-a dura/ se dă iubirea între noi. Mă opresc aici, ar fi nevoie să citez toate volumele! O altă poetă izbutește o monorimă excelentă în "înd
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
și ultimul vers rămîne sărman: Te-am cunoscut de mult... Dar când?/ Te văd mereu, te-aud râzând,/îți simt și lacrima căzând/ pe chipul meu de-al tău flămând.// Mă uit la teiul desfrunzit și ud/ încovoindu-se sub vântul crud/ și-mi spun c-un glas pe care-abia l-aud:/ cum plouă azi peste iubirea noastră... Pentru această performanță, doamna poetă face parte din Uniunea noastră umplînd-o probabil de invidie pe colega ei de mai sus. Oftaturile acestei profesioniste
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
Brădățan. Constat doar că dr. Costică figurează pe internet cu două cărți publicate în România, dintre care una - surprise, surprise! - la editura Fundației Culturale Române, în epoca de glorie a risipirii necugetate a fondurilor... Ați început să înțelegeți dincotro bate vântul? Probabil că duo-ul s-a speriat că noua echipă de la conducerea ICR va înțărca vaca generoasă a editării de texte ce n-au altă șansă de apariție decât finanțarea totală. Dacă mobilurile brădețene sunt clare ca lacrima, pe cele
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
în curs. În barcă mai sunt: "Maricica", însoțitoarea lui Vinea, fata cunoscută de scriitori sub acest nume de răsfăț, pe celălalt uitându-l; Tita Chiper, cred, nu sunt sigur, care șade cu mâna pe o vâslă, cu părul eburifat de vânt și un băiat blond, cuminte, în spate, pe care nu-l recunosc. În mijlocul lor, stând lejer picior peste picior în barcă, Vinea, tuns destul de scurt, cu părul sur dat peste cap, în ziua de aprilie înnorată, cu soare sărac, face
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
a supărat-o pe Callie, spuse tata, dar ceva a făcut el. S-au întors la Middlesex la sfîrșitul lui septembrie. Frunzele cădeau din ulmi, lăsînd strada descoperită. Vremea începuse să se răcească și noaptea, din patul ei, Tessie asculta vîntul răscolind frunzele și se întreba unde dormeam și dacă eram în siguranță. Sedativele nu-i învingeau panica, ci doar o deplasau. Sub influența lor, Tessie se retrăgea mai adînc în ea însăși, pe un fel de platformă de unde putea să
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
creație simbolică pentru a explora în cheie biblică semnificațiile supraviețuirii: "linia strămoșilor nu ajunge ca să dezindividualizeze femeia, ea e un regn, fără strămoși, un pustiu nedeclarat... conexiunile ei sunt îndreptate spre interior, spre un pustiu cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul Andrei Codrescu de mai târziu, Andrei Steiu este un "arhaic"; o limbă străbună "moartă și livrescă" este cântată sentimental de ultimul ei vorbitor care începe să deprindă și directețea unui
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
ai fi bănuit-o la "radicalul" Andrei Codrescu. Iată două scurte secvențe în dialogul lor fantomatic: "azi n-am avut chef să mă îmbrac/ am lăsat fata să plece/ din hainele mele-am făcut un munte/ în mijlocul casei/ ziua întreagă vântul a lovit în obloane/ fără haine eu nu sunt nimeni/ puteam rămâne așa pe vecie/ seara a venit un mesager/ m-am îmbrăcat/ și din nou am fost Lu Li" - "într-un pom singuratic din luminiș/ toamna a lăsat un
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
supraomenesc; din preștiința sâmburelui solar din noaptea de iarnă și a dangătului funebru auzit în explozia verii. Vremea însăși, evoluțiile și involuțiile de pe frontul atmosferic subliniază emblemele simbolice ale romanului, care sunt și ale lui Antipa. În plină iarnă, un vânt cald topește zăpada și îi face să transpire pe cei care nu și-au lepădat hainele groase; după cum, în a doua jumătate a cărții, se va face frig, incredibil de frig, în toiul verii. Căldură mare în decembrie, grindină furioasă
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
o viziune a paradisului pe care, cu puțin înaintea atacului, o are unul dintre teroriști - un tip bonom, durduliu, cu ochelari - care e americanizată până în pânzele albe: fete blonde, chiar californiene?, în bikini, alergând pe malul mării cu pletele în vânt, ca într-o reclamă la loțiune de plajă. Ceea ce m-a frapat e tocmai discrepanța dintre idealismul, naivitatea și pe undeva normalitatea acestor oameni și brutalitatea actelor comise. Când vezi o asemenea atrocitate, e greu să nu dezumanizezi persoanele din spatele
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
Se aleg doi "marturi", tipul de arme (pistoale), locul (în grădină) și momentul (noaptea, fiind lună plină). Se stabilește distanța ("la 12 pași aveți să vă bateți") și se convine asupra faptului că dueliștii nu au voie să "tragă în vînt". Se discută chiar și asupra faptului că rudele celui omorît în duel nu vor beneficia de banii de la compania de asigurări pe viață, pentru că "duelurile nu sînt coprinse șîn contractț" (preluarea dintr-un vodevil francez este în această privință evidentă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
în ciuda trufiei, - și noroc cu America... Prințul de Joinville s-a achitat cum trebuie de misiunea încredințată de Louis Philippe. Aducând în Franța, la Cherbourg, din Insula Sfânta Elena, pe corabia La belle poule, cu pânze albe probabil, înfoiată sub vânt ca o găină superbă, rămășițele pământești ale împăratului... Totul era ca mormântul lui să nu fi contrazis simplitatea măreață a lui Ludovic XIV...Precum și a părintelui arhitecturii franceze și monumentalității, François Mansart, care se naște în 1598 și încetează de
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
doar ca un înțelept frustrat de simțuri? Dacă este doar o părere și nu o ființă? Un creier fără suflet? Astăzi, în plină epocă postmodernă, spiritul, ca și sufletul, pare a fi o floare ce se unduie în bătaia tuturor vînturilor unui destin încărcat de ponderea ideilor de tot felul, a căror jerbă o face să se plece cînd într-o parte, cînd în alta. Dar și a unei soarte impregnate de teama că a suprima ceva înseamnă o gravă eroare
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
jacuzzi sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate, și-și cîștigă într-adevăr existența de pe urma muncii cu gîndirea, pe brînci, fiind în același timp bogați și demni de urmat în timp ce scuipă semințe de floarea-soarelui pe marmora din baie și trag vînturi circulare. Pare o contradicție. Nu e. Golding: "Bogăția este o caracteristică sexuală secundară, la fel ca talentul sau geniul". Deci oamenii bogați sînt precis talentați sau geniali, una la mînă. Doi: au o foarte dezvoltată caracteristică sexuală, care chiar dacă secundară
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
amestecate, filate febril, rudele mele joacă un joc". Dar la un moment dat un suflu afectiv sporit face ca figurile statice să prindă viață, să freamete fantezist, să-și ia zborul precum în picturile lui Chagall: "E nuntă, liniște. Flutură vîntul rufe albe, întinse pe frînghie la ŤBirtul înfrățireať". Mireasa se-nvîrte printre mese. E tînără, strălucitoare. Toți o ciupesc, o cheamă, o sărută. O retușează, o rujează, îi cîntă. Bem. Umbra se-nalță-ncet ca fumul, din pahare. Bunica-i fericită
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Tulburată, Miriam-Lieba murmură: - Da, mulțumesc.ș...ț Fuga La o oră după masa de Purim, Miriam-Lieba ieși din casă. Rămase pe aproape, cu ochii ațintiți spre lună. Azriel spusese că, exact peste patru săptămâni, va cădea prima seară de Pesah. Vântul care sufla dinspre câmp era tăios și blând în același timp. Miriam-Lieba o luă pe o cărare bătătorită de membrii familiei la plecarea de acasă și la întoarcere. Deodată, cineva apăru lângă ea, ca o fantomă ieșită din pământ. Fata
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
dorm cu toții", un râs i se înăbuși în gâtlej. "Mă strecor tiptil ca un hoț. Precis că el nu mai e acolo..." Cineva pusese lanțul la ușa din față. Miriam îl desprinse ușor, ca să nu facă zgomot. Deschise ușa și vântul rece al nopții o izbi în față. Era acum pe deplin trează, încrezătoare, vesel. Deodată, îl zări. El fugi spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
vântul rece al nopții o izbi în față. Era acum pe deplin trează, încrezătoare, vesel. Deodată, îl zări. El fugi spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
casei, aflat lângă groapa de gunoi. Alunecă în noroi și se lovi de huluba unei căruțe. Miriam-Lieba nu era nicăieri. Se întoarse. Era cu tichia pe cap, numai în halat, iar papucii i se murdăriseră. Frigul îl pătrunse până la oase. Vântul îi zburlea barba. Mergea cu pașii măsurați ai aceluia care știe că nu va găsi ceea ce caută. Șeindl îl aștepta în pragul casei. - Nu-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus. Calman
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
dar și conștiința acestei încrederi. Să încercăm, prin urmare, în spiritul eseului lui H.-R. Patapievici (Ochii Beatricei ), să aflăm cum se vede, din interiorul ei, lumea }iganiadei. Ca în jocurile 3 D... Cinci versuri despre Muntenia: "Bălaurii-nhămați zboară ca vântul/ Precum striga-i mână și-i duce/ într-un ceas cungiură pamântul/ Muntenesc șsubl. meaț, dar' nice-o rază-i luce/ De-a-și găsi fiiul dorit". E fragmentul în care vrăjitoarea Brândușa își caută fiul, pe Parpangel, apelând la doi balauri
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
s-a deslușit un glas stă într-un butoi la păstrare deasupra catargului dar noi împungem cu setea noastră marea vocea femeii mele se culca peste vocea mea și împreună într-un suspin de despărțire dacă seara în timp ce afară în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și ace și puteam să-mi las gesturile și
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
pe jos și oglin- dindu-se în uriașul tavan-oglindă, în lumina palidă a unui Soare artificial ce pare a fi încremenit la orizontul unuia dintre pereții incintei. între Soare și Cer, ființa noastră oglindindu-se în sine, în bătaia aspră a vânturilor din Nord, ori în lumina unei primăveri pe care o simțim tot mai aproape. în căutarea luminii, ne mulțumim și cu iluzia ei. Dar într-un muzeu ca acesta aventura imaginației urmează trasee nebănuite. Cele zece săli de la etajul patru
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
poate plin de metehne, dar măcar cuvios și cu teamă de Dumnezeu. Adevăr grăiește Evanghelia când pomenește de lupii în blană de oaie... Oare chiar așa de rău am ajuns, încât să nu mai discernem, ci să ne dăm în vânt după orice fadă plăcintă americană împănată cu blasfemii? Dar să lăsăm păcatelor o astfel de "literatură" profund nocivă, despre care plinul de bun-simț Don Quijote ar fi avut cele mai aspre cuvinte, și să revenim la Cartea cea adevărată pe care
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]