1,130 matches
-
pomenise cu un săpun în plus. Pnina Brodiciche este o femeie corectă. De aceea exclamă: - Am eu nevoie de săpunul lor? Și se hotăra să-l înapoieze... Așa că făcu un drum special, se prezentă la raionul respectiv și-i povesti vânzătoarei despre ce e vorba. - Aveți bonul? se interesa această. Pnina Brodiciche avea bonul. - Aici scrie zece săpunuri, constată vânzătoarea. - Tocmai, dar am primit unul în plus. L-am adus... Vânzătoarea se găsea evident în încurcătură. O trimise pe Pnina la
SCHIŢE UMORISTICE (17) – UN SĂPUN PARFUMAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376699_a_378028]
-
săpunul lor? Și se hotăra să-l înapoieze... Așa că făcu un drum special, se prezentă la raionul respectiv și-i povesti vânzătoarei despre ce e vorba. - Aveți bonul? se interesa această. Pnina Brodiciche avea bonul. - Aici scrie zece săpunuri, constată vânzătoarea. - Tocmai, dar am primit unul în plus. L-am adus... Vânzătoarea se găsea evident în încurcătură. O trimise pe Pnina la șeful de raion. Reluă relatarea, povesti cum, ajunsă acasă, descoperise că are un săpun în plus, cum ea era
SCHIŢE UMORISTICE (17) – UN SĂPUN PARFUMAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376699_a_378028]
-
drum special, se prezentă la raionul respectiv și-i povesti vânzătoarei despre ce e vorba. - Aveți bonul? se interesa această. Pnina Brodiciche avea bonul. - Aici scrie zece săpunuri, constată vânzătoarea. - Tocmai, dar am primit unul în plus. L-am adus... Vânzătoarea se găsea evident în încurcătură. O trimise pe Pnina la șeful de raion. Reluă relatarea, povesti cum, ajunsă acasă, descoperise că are un săpun în plus, cum ea era o femeie cinstită și venise special să-l înapoieze. - Poate că
SCHIŢE UMORISTICE (17) – UN SĂPUN PARFUMAT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376699_a_378028]
-
Acasa > Poezie > Cantec > VÂNZĂTOAREA DE NINSORI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cum te dezbraci copacii dau în floare și simt în piept văpaia unui crin de la zăpadă sufletul se-aprinde oare când te privesc
VÂNZĂTOAREA DE NINSORI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376753_a_378082]
-
parcă-i flacără străină de la zăpadă sufletul se-aprinde oare și cine pentru cine dă lumină stă noaptea sub această întrebare Cum te dezbraci copacii dau în floare de parcă i-ar aprinde o ninsoare Costel Zăgan, CEZEISME, 2008 Referință Bibliografică: VÂNZĂTOAREA DE NINSORI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1437, Anul IV, 07 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VÂNZĂTOAREA DE NINSORI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376753_a_378082]
-
de astă dată, observând că-n jurul nostru chibițează niște doamne. Tipele se-arată ultragiate. Șușotesc, arătându-se pregătite să intervină. -Domnule, v-aș propune să veniți mâine cu paltonul! Tare aș fi plecat lăsând-o mofluză pe aiurita de vânzătoare... Dar, din stânga mă-nghiotea o mână puternică. Gestul îl făcea senioara grupului privitor, îndemnându-mă facial să dau curs poftelii. Iritat la culme năzuiam să fac niște aprecieri privitoare la mustața aspră și deasă din posesia intervenționistei. Abia m-am abținut
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
mână puternică. Gestul îl făcea senioara grupului privitor, îndemnându-mă facial să dau curs poftelii. Iritat la culme năzuiam să fac niște aprecieri privitoare la mustața aspră și deasă din posesia intervenționistei. Abia m-am abținut, când aud întărirea din partea vânzătoarei: -Da, stimate domn, veniți mâine cu paltonul ca să vedem ce se asortează!>> -Ce vrei, inovativ, nu?! zic eu, cel care mă dau cunoscător al strategiilor comerciale. -Ei?! Și asta e nimic! -Adică?! mă reped flămând ca de-un supliment nesperat
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
să defilez la vedere cu clo-papirul! Așa, la bucată, îl tăinuiesc în sac-à-main. Bag de seamă că sunt multe box-uri desfăcute... -Deci?! -Ai să te minunezi! Lucrătoarea, tot... -...tânără, prezentabilă și... reiterez eu. -Acu’ să vezi inovativ in extremis! Vânzătoarea se-arată gata să m-ajute, cum se zice acum. Dar n-apucă, fiindcă își face apariția val-vârtej un bărbat între două vârste și hiper-furios, ținând într-o mână un capac de bideu, iar în alta o placă de faianță
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
se satura să o învețe pe Cristina figuri noi și să țopăie pe dalele pătrate care acopereau mare parte din curte. - Haide să ne jucăm de-a magazinul, vrei? Cristina dădu din umeri. - Cum să ne jucăm? - Păi eu sunt vânzătoarea, tu ești cumpărătoarea. Uite, tu strângi frunze în loc de bani, eu adun marfă. Ziceam că pietricelele sunt cartofi, frunzele astea ciudate sunt salată, iar florile astea care atârnă pe gard, ziceam că sunt fructe. Mara se înviora brusc la ideea noului
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
iaurgii alții treceau cu cărucioare mici pe două roți în care aveau covrigi calzi mereu îmi cumpăra mama nuga și beam cea mai bună braga pe strada ștefan cel mare găseai și cea mai bună limonada mi-o păstra special vânzătoarea s-o beau mereu proaspătă era făcută din apă și multă lămâie eram copil și mi se părea o adevărată aventură să trec dintr-o parte a străzii să ajung la acel colț magic unde mă aștepta limonada în lungile
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
--Ce să zic...nu știu...poate mâine...azi, nu-mi văd capul de... --Hai mă, premiantule, tocmai tu te plângi? Eu te-aștept, cel târziu până mâine dimineață, că...ți-am spus, concurența. Salut! Ce să facă? Șoferii, distribuitorii și vânzătoarele îl asaltau cu problemele lor...nevasă-sa nu mai venea...mâine trebuie să ducă și fetița la părinții lui. Că și ei...cu mofturile astea sufletești. Cu ce? Fără mașină, se simte legat de mâini și de picioare. Socru-său îi
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
soarele puternic al orei prânzului, ca apoi să le usture pielea și să le strice plăcerea șederii în următoarele zile, cu toate că s-au protejat reciproc cu soluțiile antisolare. Cristina era o tânără de douăzeci și șase ani, ce lucra ca vânzătoare într-un magazin alimentar, blondă, cu ochii căprui, minionă și cu formele cam plinuțe pentru înălțimea ei, nu prea mult totuși sub cea a Anei. Era pentru prima dată la mare și văzând imensitatea întinderii de apă, s-a minunat
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
doi băieți cu mine care se întorc în țară, mai ia două cartele, că îți dăm banii imediat cum ajungem, o rugă Romeo când Tușa reuși să îi citească codul de pe cartela cumpărată în timp record. Magazinul nu era departe. Vânzătoarea îl cunoștea pe Romeo și se bucură împreună cu Tușa că băiatul se întorcea în sat. - Tușă, nu te supăra, uite au mai auzit câțiva românași de cartele, te rog mai cumpără patru, că mâine îți și dau banii înapoi, cu
GOGOŞI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373168_a_374497]
-
din care sclipeau orbitor ciorchini uriași de struguri rubinii. Mihai simți instant cum saliva îi inundă gura. Boabele rotunde și cărnoase, păreau să plesnească sub încărcătura unui must luminos și secret, care promitea un răsfăț pe cinste papilelor gustative. O vânzătoare mărunțică apăru pe trotuar, scuturându-și părul prins într-o coadă roșcovană. Îi aruncă o privire admirativă tânărului masiv, cu părul blond răvășit de vânt și ochii albaștri, oprit lângă stiva de lăzi: - Deschid imediat după ce preiau marfa, nu durează
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
o ajute. Își lăsă geanta la intrare și începu să care lăzile înăuntru, fără să scape din ochi ciorchinii ademenitori. Anticipa senzația pe care aveau să i-o lase boabele în gură după ce le va sfărâma între dinți platoșa subțire. Vânzătoarea îi urmărea mișcările cu un mic zâmbet agățat în colțul buzelor, devenite subit mai roșii și mai lucioase. Pe el, însă, îl fascinau acei struguri, cu niște boabe cât nucile, pe care abia aștepta să îi savureze înainte de meci. MECIUL
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel: „Și mâncarea pentru pisici este bună ! ” - Text umoristic din ciclul ”Prostia (r)omenească” -Iertați-mi curiozitatea, dar câți câini și câte pisici aveți ? În ultimele trei săptămâni le-ați cumpărat atât de multă mâncare... întrebă mirată vânzătoarea. Cred că țineți foarte mult la animale, din moment ce le răsfățați numai cu delicatese. -Nu era pentru oameni mâncarea cumpărată ? întrebă mirată o persoană din grupul de străini, intrat în magazin să facă cumpărături. Expresia feței vânzătoarei le-a oferit rapid
TEXT UMORISTIC DIN CICLUL ”PROSTIA (R)OMENEASCĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371639_a_372968]
-
multă mâncare... întrebă mirată vânzătoarea. Cred că țineți foarte mult la animale, din moment ce le răsfățați numai cu delicatese. -Nu era pentru oameni mâncarea cumpărată ? întrebă mirată o persoană din grupul de străini, intrat în magazin să facă cumpărături. Expresia feței vânzătoarei le-a oferit rapid răspunsul cerut. În clipa următoare se făcu liniște timp de cinci minute, după care una dintre femei a început să vomite. - Și mâncarea pentru pisici este bună ! Ce sunteți atât de pretențioase. V-au rămas bani
TEXT UMORISTIC DIN CICLUL ”PROSTIA (R)OMENEASCĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371639_a_372968]
-
ușoare, șmenarii și ciorditorii. În luna noiembrie la ora șase după-amiază schimbată după prețioasele indicații ale iubitului conducător, e întuneric de parcă ar fi miezul nopții. Vitrinele sunt luminate slab, iar magazinele din ce în ce mai goale. Programul e obligatoriu până la ora șapte seara. Vânzătoarele plictisite, își numără banii făcându-și de lucru printre rafturi. Imi plac atât de mult consignațiile, încârt adeseori mă prinde ora închiderii, cu ochii pironiți pe câte o bijuterie veche, un goblenț, o rochie cu paiete multicolore, o cizmă delicată
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
fără de care nu mai pot trăi. Cu banii de tren în poșetă, sigură pe mine de parcă as fi fost actriță la Buftea sau activistă la cc, am intrat pe ușa magazinului, la doar câteva minute după ce acesta a fost deschis. Vânzătoarea îmbufnată, pesemne nu-și băuse încă nechezolul, ori tocmai aflase că soțul o înșeală cu grasa de la parter, m-a privit cu dispreț când i-am spus, cu oarece accent moldovenesc pe care am uitat să mi-l acund din cauza
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
fără ea. Am îmbrăcat-o. Imaginea din oglindă mi-a zâmbit fericită. Atât de bine îmi venea de parcă ar fi fost făcută special pentru mine! Mă vor adora toți bărbații iar femeile vor muri de ciudă. Când m-a privit vânzătoarea a scos un oftat, iar în colțul ochiului dinspre mine i-a strălucit o lacrimă (sau poate doar mi s-a părut). E invidioasă! M-am bucurat, așa cum numai o femeie știe să se bucure de necazul alteia. Victorioasă, fericită
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
de scrisoare, tip Facebook, către iubită: „Dragă papushik,”. Ei bine, m-a câștigat la licitație, avea cel mai mic preț ! Vai, România de azi ! Și totuși, românimea în profundul ei îți dă și revelații. Ieșind jignit de la bancă, în piață, vânzătoarea m-a ajutat să bag marfa în geantă și mi-a zis, neprefăcut, „Sărumâna!” iar în cazul broșurii, s-a lăsat în final cu scor egal: tipograful tipărește dar concepția broșurii tipărite va fi a jurnalistului. Așa fu și cu
LA SENAT S-A FĂCUT DREPTATE. ARTICOL DE NICOLEA N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377779_a_379108]
-
repulsiv al hermafroditului? Atît de bestial pedepsit de inșii din anturaj, pe cît de viril-superbi, pe atît de imbecili. Iată așadar cum emoția viscerală ce mă copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iată așadar cum emoția viscerală ce mă copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
juxtapunere cu postul național, indigest aservit pesedismului agresiv). Dar și aici stupizenia își face numărul. Cînd e pusă cortina muzicală pentru începerea emisiunii "Vremea capodoperelor", mă reped ca apucatul să închid pentru a nu-i auzi vocea țopescalintată a unei vînzătoare de floricele-n Giulești. Cum, la fel, mă reped cînd, pe același post, se ivește pedala poticnită a cuiva care se recomandă, brrr, Atila. Vocea prostului poate fi foarte bine atribuită unui comentator de fotbal autohton care, la marcarea golului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se recomande: Sînt P. (Îi clamasem excepționalul talent de sculptor într-un text din ajun.) • uitîndu-mi portmoneul cu acte (și ceva bani) la toneta cu ziare din Tîrgu Cucului și întorcîndu-mă tîrziu, mai mult decît sceptic, la locul neglijenței, doamna vînzătoare (pentru că doamnă e) îmi înmînează băftosul obiect; rușinat de refuzul propriului meu gest de a-i oferi ceva din portmoneu, revin la rarissima doamnă cu o involtă gladiolă. • ce refrișante sînt, din cînd în cînd, chiar și "gîlcevile din Chioggia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]