504 matches
-
Iar lacrimile tale sânt cele mai adevărate din câte ai vărsat în toată viața. Femeia cu evantai nu-ți va mai aparține niciodată! Ni-cio-da-tă!" Cârnul, cu mâinile încătușate pe genunchi, cânta încetișor. ― În țara fluturilor albaștri / O broască și un vârcolac / S-au dat cu capul de-un copac / Era acolo și un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul vinețiu. CAPITOLUL XI
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de preot la sfarsitul slujbei de curåțire a sufletelor Când secetă se înståpânea arzåtoare înfrigurând gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont despletitå față morgana cu ciulini zvârcolind pulberea vârcolaci cålårind mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de gaturi aripi
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ales că iese din casă doar noaptea. Dacă mai adaugi că locuiește într-o odaie de la subsol, îți dai seama că pentru el e noapte tot timpul. — Ferește-te de unul ca ăsta, spuse Filip. Poate să fie vampir. — Sau vârcolac, completă Papi. E chiar mai rău, am văzut în filme. — O fi albinos, își dădu cu părerea Efrem. ăștia se ascund ziua, lumina le dăunează, ca la morți... — Brrr... făcu Papi, strângându- se de brațul lui Efrem. Cosmina nu păru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu slavii. Vocabularul românesc ce desemnează credințe, superstiții, cutume (obiceiuri) cuprinde numeroase dublete (triplete) lexicale (latino-slave, thraco-latino-slave), ce oferă o imagine specifică despre interferențele și conviețuirile spirituale dintre romanici și slavi. De pildă, terminologia daimonologiei românești: alături de slavonismele duh, diavol, vârcolac, mor, moroi, zmeu, vrajă, vrăjelnițe se află lexemele traco-dace bală, balaur, dulf, zgripțor, zgripțuroaică, dar și latinul drac (draco) alături de care stau "cohorte" întregi de genii, îngeri, existențe divine suprasau sub-mundane de origine greco-romană și orientală ce au "populat" spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al limbii române o parte provine din traducerile cărților sfinte. Rezumând, moștenirea slavă în limba noastră este foarte însemnată. În toponimie, ea se întâlnește pe întreg pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să fie înmormântată lângă el. Phil a rămas burlac fiindcă "nu era decât o singură Helen O'Loy". Umor? • Iubiri și extratereștri Întâlnirile dintre extratereștri și oameni generează curioase imagini fantasmatice. Pe coperțile revistelor pulp, trupe mârșave de oameni-caimani, de vârcolaci și roboți care răpesc, pentru cine știe ce soartă nedemnă, blonde fragile, pe jumătate dezbrăcate. Această imagistică naivă, această reprezentare a celuilalt ca un monstru nu constituie aspectul cel mai interesant. SF-ul are și povești în care extratereștrii încearcă să se
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
bage de seamă să nu se confunde animalele cu copiii înainte de a le-njunghia, și să nu se confunde copiii cu oile36. XII În timpul procesului martorii spuseseră tot felul de bazaconii în contra lui Tommaso. Că-l văzuseră transformându-se în vârcolac și stând de vorbă cu stelele, că lua pe el o tunică roșie și se ridică în aer, și chiar cum ieșea pe furiș din cimitir cu câteva cadavre la spinare. Judecătorii Împăratului credeau și în născociri, ba chiar păreau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia lui George Alboiu, Gheorghe Pituț, Ion Brad, Nicolae Ioana 9. "Vârcolacii", câinii lui Dumnezeu care urcă și mănâncă luna, explicând fenomenul eclipselor, apar la Ion Brad10. G. Alboiu aude, ca altădată Eminescu, chemarea pământului, și implicit a morții, ea dă angoasă și spaimă 11. Motivul șarpelui, alături de motivul biblic al afurisirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de a o recuceri. "Invocație" este un poem al reveriei, dar zilele săptămânii trag după ele un întreg univers existențial: Edenul este păgân; joia este zi de târg la Fierbinți, iar vânzătorii oferă marfă rară: papagali, țilindri magici, centauri, cai, vârcolaci, păsări venite parcă dintr-o țară îndepărtată în care nevestele leagă cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează o notă de neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neliniște: "O, ce durere/ neînțeleasă se întinde/ Peste chipie, peste burlane, peste tinde/ De ce doamne, de ce domnule, de ce/ S-a ivit în poartă" ("A. B. C."). Indiferent de formula în care-și proiectează orgolios imaginile: un fel de "hore" argheziene ("Vârcolacul și Clotilda" sau "Ospeție"), Leonid Dimov a înțeles că poemele trebuie să aibă unitate, a subordonat imagini desprinse din lumea naturală sau din cea artificială, purități și viziuni burlești, atracții sexuale așezate în ornamente mozaicale,cărora, așa cum spuneam, nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna/ Lipsă sus/ E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai mult decât mitul care aureolează existența, maternitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această perspectivă, ultimul volum al poetei este un sensibil, complex tratat thanatologic de o profunzime cum greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen, măselarița, mătrăguna și mătasea broaștei, Vârcolacul anonim etc. tematizează aceeași obsesie a alunecării lente în vidul existențial. Nu puține dintre texte meditează pe mai vechiul raport Eros-Thanatos. Dragostea întunecată, care dă naștere și paradoxal ucide, este invocată câteodată, ca un etern Ianus bifrons ("O, dragoste,/ zeu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele două forțe fiind învingătoare pe perioade mai lungi sau mai scurte. În consecință, viața era asociată elementului pozitiv, iar moartea, celui negativ. Legat de concepția despre moarte, răul a devenit și mai primejdios, dând naștere la demoni, vampiri, monștri, vârcolaci și alte creaturi înspăimântătoare. Potrivit lui Clive Leatherdale, arhetipul vampirului se bazează pe două credințe fundamentale: cea în viața de după moarte și cea în puterea magică a sângelui 64. Cea dintâi este consonantă cu religia creștină, dar și cu unele idei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
-și recăpăta puterea 65. Tipul vampirului grec este reprezentat de fapt de empusa, sau lamia, o femeie-de-mon înaripată care ademenește tineri chipeși, îi ucide, le bea sângele și le consumă trupurile 66. Deși prezenți în diferite mitologii ale Antichității, fantomele, vârcolacii și vampirii sunt mai mult o prezență spirituală, decât una corporală. Numai în estul Europei vampirul este înzestrat cu corporalitate și, deși este declarat mort, trăiește într-un spațiu tridimensional, în care se menține hrănindu-se cu sânge. Etimologic, "vampir
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
dar a fost modificat în română în strigoi, termen care ar corespunde sunetului pe care îl scoate bufnița, considerată în folclor o pasăre prevestitoare de rău. Un alt termen frecvent utilizat, de origine greacă de data asta, este acela de vârcolac (de la grecescul vrykolakas), care se referă și la vampir, și la vârcolac. Locuitorii din sudul țării, din fosta Țară Românească, utilizează și termenul moroi (invar.), pentru a desemna o rasă încrucișată între vampir și vârcolac 68. Indiferent de origine, vampirul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sunetului pe care îl scoate bufnița, considerată în folclor o pasăre prevestitoare de rău. Un alt termen frecvent utilizat, de origine greacă de data asta, este acela de vârcolac (de la grecescul vrykolakas), care se referă și la vampir, și la vârcolac. Locuitorii din sudul țării, din fosta Țară Românească, utilizează și termenul moroi (invar.), pentru a desemna o rasă încrucișată între vampir și vârcolac 68. Indiferent de origine, vampirul este o fantomă tridimensională, care nu poate sau nu vrea să moară
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
data asta, este acela de vârcolac (de la grecescul vrykolakas), care se referă și la vampir, și la vârcolac. Locuitorii din sudul țării, din fosta Țară Românească, utilizează și termenul moroi (invar.), pentru a desemna o rasă încrucișată între vampir și vârcolac 68. Indiferent de origine, vampirul este o fantomă tridimensională, care nu poate sau nu vrea să moară și se hrănește cu sânge proaspăt ca să supraviețuiască și să-și perpetueze specia prin victimele transformate în vampiri după moarte. Povestirile est-europene despre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
îi descriu ca fiind însetați de sânge și extrem de cruzi. Sunt asociați cu lupii, cu liliecii și cu păsările de noapte, cum ar fi de exemplu, bufnițele. Vampirii nu au vreo familie apropiată, în schimb au un "văr", și anume vârcolacul, în legătură cu care sunt menționați de obicei, după cum rezultă și din descrierea termenilor de mai sus (vârcolac și moroi). Creștinismul nu a putut sau poate nici nu a dorit să distrugă mitul vampirului, care a păstrat credința în viața de după moarte
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și cu păsările de noapte, cum ar fi de exemplu, bufnițele. Vampirii nu au vreo familie apropiată, în schimb au un "văr", și anume vârcolacul, în legătură cu care sunt menționați de obicei, după cum rezultă și din descrierea termenilor de mai sus (vârcolac și moroi). Creștinismul nu a putut sau poate nici nu a dorit să distrugă mitul vampirului, care a păstrat credința în viața de după moarte, în existența iadului și a dracilor și în puterea regenerativă a sângelui. Împărtășania, atât la catolici
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
traducere de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade și o postfață de Sorin Antohi, București, Ed. Nemira 1995) îl "inspiră" pe Dan Ciachir să-l aprecieze pe autor ca fiind "o autoritate în dialogurile cu vârcolacii și detractor pasionat al Bisericii Ortodoxe". În realitate volumul abordează o problematică complexă care omagiază și continuă analiza preocupărilor lui Mircea Eliade în studiul ipostazelor sacralității. 181 Ioan Petru Culianu, "Avers și revers în istorie. Câteva considerații cvasi-epistemologice", în vol
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în basme, lupul îl confruntă pe subiect cu forța interioară, cu puterea voinței și cu stăpânirea instinctelor. Simbolizează și un mediu amenințător, competiția sălbatică și nemiloasă în care intră o persoană pentru a obține sau a-și menține puterea. Legenda vârcolacului face parte din același simbolism: transformarea omului în lup ilustrează involuția psihică. Există totuși și excepții în această interpretare negativă: lupoaica ce-i alăptează ca o mamă pe Remus și Romulus sau lupii protectori și binevoitori ce îl primesc la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fel ca oglinda, o reprezentare a spiritului ce percepe realitatea, dar care nu este realitate. Ea îl trimite pe cel ce visează la propria subiectivitate. Conform credințelor populare, lunii pline îi sunt atribuite nenumărate puteri, mai ales cea de transformare (vârcolacul), dar și de creștere, de fertilitate și de intensificare a angoaselor. Soare Soarele este simbolul universal al vieții, fericirii și puterii. Cei mai importanți zei ai diverselor panteoane sunt, din acest motiv, reprezentări ale soarelui. Dat fiind că își revarsă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
al vieții, dualitatea ilustrând aspectul feminin, receptiv și, în același timp, regenerator al naturii. Divinitățile lunare patronează vegetația, nașterea, moartea, fertilitatea pământului, creșterea plantelor. Luna a fost considerată "primul mort" din cauza dispariției din 3 nopți, considerată a fi înghițită de vârcolaci sau de monștri. Ca măsură a timpului și simbol al veșnicei reîntoarceri, luna este primul mort care învie. Lumina reflectată a lunii reprezintă cunoașterea indirectă, conceptuală, discursiv-rațională, evocând subconștientul, imaginația, visul, elementarul, femininul (anima).177 Deosebindu-se de soare care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]