903 matches
-
crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un vechi gard de fier ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
își luase deja zborul din colivie și că luase cu ea salteaua pneumatică și vestele de salvare. — Vrei să spui că ai lăsat-o afară toată noaptea? zise el. Acum sunt sigur c-am ajuns pe Marea de Căcat. Fără vâsle, fără saltea, fără veste de salvare, fără nimic. Nu m-am gândit c-o să facă o nebunie ca asta - să plece cu toate după ea, răspunse Sally. — Ai lăsat-o toată noaptea afară, în ploaia aia cu spume, așa că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în cele din urmă, hotărât să descopere singur caracterul apariției, își puse sutana și își croi drum pe cărarea grădinii, coborând până la adăpostul bărcii sale. „Or să regrete ei ziua asta!” murmură părintele când se urcă în barcă și apucă vâslele. Părintele St John Froude avea o poziție fermă împotriva contracepției. Era una dintre dogmele anglo-catolicismului său. în cabina ambarcațiunii lor, Gaskell dormea buștean. în jurul lui se învârtea Sally, care făcea unele pregătiri. Se dezbrăcă și-și puse pe ea bikinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
totuși atât de greu acasă, încât în seara marelui gătit am rămas în plus în fața viermuielii din bucătărie. Zina, în maieul întins până la o palmă deasupra genunchilor, cu părul strâns într-o basma veche de-a mamei, învârte cu o vâslă în oloiul de magiun care stă pe două ochiuri de aragaz. Mama supraveghează popota, mâțele se încurcă printre picioarele iuți ale femeilor, dintr-un colț mai spre terasă se ridică și fumul subțire al țigării lui Anton. Puteam să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Yenan. E pe cale să cânte un solo intitulat „Povestea fetei de pescar”. Fata se pregătește într-un cort. Își înfășoară capul cu o eșarfă de un galben strălucitor. E în costum, o vestă roșie cu o fustă-pantalon verde. Ridică o vâslă imaginară, prefăcându-se că e într-o barcă, și își începe încălzirea, pășind într-un ritm de un pas înainte, unul înapoi și unul lateral. Se balansează, legănându-și brațele dintr-o parte într-alta. Zgomotul aplauzelor îi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în mijlocul mulțimii. Fata își închipuie felul în care e așezat. Ca un Buddha pe o floare de lotus. Intră pe scenă în pași de sui-bui, care imită alunecarea pe apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă genunchii pentru a zugrăvi clătinarea într-o barcă. Bătăile tobelor îi acompaniază mișcarea. Merge când pe vârfuri, când pe călcâie, din partea stângă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să merg acolo, să nu ne pierdem unii de alții și ei să nu rămână, pentru totdeauna, În frig, În beznă. — Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Cine?... m-ar Întreba Caron, lovind cu vâslele reci, lunecoase, apa atât de Întunecată, Încât nu se oglindește În ea nici o umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
umbră. În beznă, aș auzi doar clipocitul râului fumuriu, sub cerul greu și jos, de plumb, al subpământului. Aș clipi mut, orbit de bezna ca smoala, nu i-aș vedea nici chipul hâd și bărbos, nici mâinile reci, Încleștate pe vâsle. Nimic altceva În jur decât clipocitul nevăzut al apei negre, gata să smulgă de lângă mal luntrea, tocmai când, șovăind, tremurând, aș Întinde piciorul, ca să mă prăbușesc În adâncurile fără fund, umede, Înghețate, care au să se Închidă, uleioase, tăcute, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
numai bună de scobit tunel sub ea! Din aleea lopățită pătrund În malul dealului: mă las În genunchi și lucrez cu mâinile. Scobesc, intru, pătrund, eu sunt dânsu, ea-i Întrânsa, eu nu dau din roate, ca Severin, dau din vâsle, ca mine, eu nu-s locomotivă care bea titiun, eu Îs Submarinul-Delfinul, cel de pe Marea Neagră a domnișoarei, o tot pătrund și mă scufund În ea. Când nu mai pot și nu mai pot răsufla din pricina omătului prăbușit Înapoia mea - mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au pozițiile alea și noi sîntem prinși În pîrÎu - nu și le lasă ei ca să ne gonească din pîrÎu. — Care pîrÎu? — Știi tu cum se cheamă pîrÎu’ Ăla. — A, pîrÎul Ăla. — Da, sîntem pe pîrÎul Ăl și n-avem o vîslă. — Hai Înăuntru. Nu era nevoie să stai s-asculți schimbu’ Ăla de focuri. Așa-i În fiecare noapte pe-aici. Traversarăm holul trecînd pe lîngă portarul de noapte, care stătea la biroul lui de la recepție, iar el se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vreți să fac? — Nimic, Suzy. Doar dă-mi de știre despre orice se mai Întîmplă. — Îmi strîng cumpărĂturile, domnu’ John, ca să le verificăm. — Cum o s-ajungi acasă? — Iau vasu’ de la docul lui Henry și pe urmă iau o barcă cu vîsle de la căsuță. Domnu’ John, ce-o să-i facă lui Nickie? — Asta mă Îngrijorează și pe mine. — Vorbeau c-o să-l trimită la școala de corecție. — Tare mi-aș dori să nu fi omorît cerbu’ Ăla. — Și el și-ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înarmați și morți de beți și să le fur băutura, de ce n-aș duce treaba pîn’ la capăt, mai ales dac-am Învățat-o din Biblie? — În Biblie n-aveau nici un ciocan căptușit. — Probabil că mi-a venit gîndindu-mă la vîslele căptușite și le-oi fi amestecat cumva. — Poate. Și, oricum, noi nu vrem să omorîm pe nimeni. De aia ai venit cu mine. — Știu. Dar, Nickie, nouă ne e ușor să comitem o crimă. Noi sîntem diferiți de ceilalți. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am discutat despre situația care ne înspăimânta pe amândoi la fel de mult și care nu putea fi evitată până nu găseam o soluție, chiar și una de moment. I-am spus lui Patrick că mă simțeam ca și cum aș fi tras la vâslă într-o barcă. Cu cât era mai greu, cu atât progresam mai puțin. Într-un final, îl aud pe Davey spunând: — Îmi pare rău. Nu-i nimic. Chiar îmi pare rău. Sunt un prieten de rahat, nu-i așa? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de un jeg de ilustrată în relief, primită din Valparaiso, înfățișînd, ca pe cutiile de bomboane, o copilă cu bucle dulci și cu fustiță bleu, scurtă și creață, așteptând un tinerel chipeș care se apropie cu barca, trăgând strașnic la vâsle. Dacă mișcai poza, tânărul dădea din vâsle, iar dulcea sa iubită îi făcea cu mâna. Mi-era rușine, crede-mă, Nana, și-mi e și acum. De asemenea mi-e necaz, sânt trist că am ajuns aici, aș fi preferat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primită din Valparaiso, înfățișînd, ca pe cutiile de bomboane, o copilă cu bucle dulci și cu fustiță bleu, scurtă și creață, așteptând un tinerel chipeș care se apropie cu barca, trăgând strașnic la vâsle. Dacă mișcai poza, tânărul dădea din vâsle, iar dulcea sa iubită îi făcea cu mâna. Mi-era rușine, crede-mă, Nana, și-mi e și acum. De asemenea mi-e necaz, sânt trist că am ajuns aici, aș fi preferat să cred naibii că am ținut la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parașutism, parapantă, ultra-ușoare, vele și aripi), -apă (sporturile în mediul acvatic depind de corp și de mișcările acestuia: înot, ori de numele adjuvanților instrumente: canotajul este un grup de sporturi nautice, care se practică în ambarcațiuni puse în mișcare cu ajutorul vâslelor sau ramelor. canotajul academic este o ramură a canotajului, care se practică pe schifuri și pe giguri, face parte din categoria sporturilor Olimpice din anul 1900; practicarea canotajului influențează pozitiv mobilitatea articulară și a coloanei vertebrale, favorizând dezvoltarea armonioasă a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-au suit și ei și s-au apucat să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit decât plescăitul vâslelor. Abia atunci mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-am spus și, în clipa aceea, mi-a fost scârbă de mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i vorbesc. Nu știuse până acum că toate lucrurile vorbesc. A trebuit să încetinească pentru a auzi. Alteori, o insulă de mâl, plutind într-un țol de apă. Corpul lui, o plută mică. Firele de păr de pe membrele lui sunt vâsle, care lovesc curentul. Corpul lui, nenumărate creaturi microscopice, pe care nevoia le-a unit. În sfârșit, din gâtul lui încep să coboare noțiuni. Râgâie, născând cuvinte. Pui de păianjen-lup, împrăștiindu-se de pe spatele sunetului-mamă. Orice linie curbă din lume e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate un prieten. Ne-am antrenat din greu. Sub soarele necruțător, sub cerul fără nor, am vîslit cît de repede am putut de-a lungul rîului. Puțin mai jos de ponton se află barca goală, suporturile de alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl uscăm, îl băgăm înăuntru și mergem să luăm vîslele. Și atunci, în vreme ce ne îndreptăm împreună spre șopron, fiecare cu o vîslă în mînă, David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rîului. Puțin mai jos de ponton se află barca goală, suporturile de alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl uscăm, îl băgăm înăuntru și mergem să luăm vîslele. Și atunci, în vreme ce ne îndreptăm împreună spre șopron, fiecare cu o vîslă în mînă, David își așază pentru o clipă mîna pe umărul meu. Nu doar prietenos, ci ca un prieten adevărat. Nu în glumă, ci cu gravitate. Sînt atît
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl uscăm, îl băgăm înăuntru și mergem să luăm vîslele. Și atunci, în vreme ce ne îndreptăm împreună spre șopron, fiecare cu o vîslă în mînă, David își așază pentru o clipă mîna pe umărul meu. Nu doar prietenos, ci ca un prieten adevărat. Nu în glumă, ci cu gravitate. Sînt atît de obosit. Strîng lemnul tare al vîslei și-mi simt mușchii încordîndu-se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spre șopron, fiecare cu o vîslă în mînă, David își așază pentru o clipă mîna pe umărul meu. Nu doar prietenos, ci ca un prieten adevărat. Nu în glumă, ci cu gravitate. Sînt atît de obosit. Strîng lemnul tare al vîslei și-mi simt mușchii încordîndu-se încă o dată. Un val de adîncă fericire îmi invadează mîinile, brațele, umerii, pieptul și picioarele. Sînt obosit și fericit. Fericire? Nu prea auzi vorbindu-se despre asta. Un cuvînt prea mult și totul e ridicol
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fost mai mult ca o iubire la prima vedere, care a devenit mai adîncă și mai intensă cu timpul. Mai tîrziu, eram încîntat cînd în zilele de sărbătoare rîul se umplea cu ambarcațiuni de agrement, vase de croazieră, bărci cu vîsle, luntre, gabare și vaporașe, șlepuri din lemn și fier, șalupe elegante, remorchere și orice mai poate pluti sau naviga, toate împodobite și pline cu oameni voioși, rîzînd și țipînd din nimic, doar pentru că soarele strălucește și ei nu simt pămîntul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
opt oameni cîți erau cu toții, care erau trași de sub pod ca un șirag de perle, sau mai degrabă care se extrăgeau ei înșiși de acolo, plutind și alunecînd, spintecînd apa și înaintînd spre dreapta, spre stînga după cum tăiau apa cu vîslele lor lungi, îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în cămăși albe într-o cadență perfectă, urmați de un mic cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași, dar și spre urma pe care o trăgeau după ei de sub pod, un mănunchi de linii și de vîrtejuri, acolo unde vîslele loveau apa cu putere, asemenea urmelor de pași care, de îndată ce au fost făcute, încep să se șteargă singure, după ce mai întîi s-au întrepătruns încet una cu alta. Nu știu ce m-a impresionat mai tare, în momentul acela, maniera suplă în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]