KorAP: Find »[drukola/base=vâsli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...31 >

760 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463

Am văzut transpirația care-i udase gulerul tricoului cînd l-am ajutat să-și pună bara după gît. Respirația lui mi-a venit în față cînd i-am ținut picioarele ca să-și poată face exercițiile abdominale. Deci așa arată cînd vîslește din greu, m-am gîndit, și am încercat să nu-l las să-și dea seama că-l observam. Mi-am îndreptat privirea peste umerii lui, dincolo de cercul de lumină. Cînd mă ținea el pe mine, mă privea uneori cu

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
noastră nu a semănat cu ceea ce exersaserăm. Cursa și-a impus propriul stil și propriile legi care nu ne-au fost transmise prin minte, ci au fost procesate direct de către corp. Mi-am dat seama după gîfîitul meu sălbatic că vîslisem într-un tempo neobișnuit de ridicat. În același timp, îmi simțeam brațele și picioarele mele ca și cînd n-ar fi făcut destul. Schneiderhahn a apucat lama lui David și ne-a tras la mal. "Gratuliere!" a spus. Dar nu

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
timp în dimineața aceea. Atunci am văzut statueta lui Neptun pe carpeta persană. Așa cum stăteam la start și arbitrul ne striga să ne aliniem prorele bărcilor, am realizat brusc că celelalte două perechi procedaseră probabil la fel ca și noi. Vîsliseră, desigur, fără să se obosească cu adevărat. Prin timpul nostru rapid, am fost destul de imprudenți să ne trădăm puterea. Seriile nu contaseră cu adevărat. Eram așa de absorbit de gîndul acesta amenințător, că abia am auzit comanda de start și

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
am spus bună dimineața animalelor și lucrurilor neînsuflețite. O pasăre, o minunată cutie poștală roșie, o pisică care traversa strada. Savuram dimineața și orașul și în același timp vroiam să fie după-amiază deja ca să pot ieși pe apă și să vîslesc iarăși departe de oraș. În altă zi mă aflam, la căderea serii, cu membrele obosite după antrenament, în balconul unui tramvai care trecea pe lîngă terasele și pe lîngă mulțimea de oameni în drum către gară, care strălucea în soarele

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
de pe piele. Desigur că nu-l văzusem niciodată bine. El stătea în spatele meu. Toate acele ore pe apă puteam doar să-l simt și doar el avea sarcina să privească în jur din cînd în cînd și să dirijeze barca. Vîsleam înainte, dar cu spinările în direcția în care ne îndreptam. Am încercat să nu mă gîndesc deloc la viitor, dar nu eram încă foarte bun la asta. Am învins. Între două rafale de ploaie, pe un lac pe care finișul

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
cînd un val ridica pluta, așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui să fii împins de la mal de o jumătate de duzină de mîini nerăbdătoare, lamele să coboare sub apă și să vîslești calm. Acum împreună, în vreme ce aplauzele se pornesc din nou, lăsîndu-i să vadă de ce am învins. Putere și tehnică. Prinderea lină a apei, deși nu mai contează acum. Mă întreb cum arată David. Numai după ce ieșim din barcă, în secțiunea bărcilor

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
vîslașii mai vîrstnici. Chiar le știe pe toate. Totul merge bine în vara asta. După fiecare prestație, considerația de care ne bucuram în club creștea. Cel puțin așa bănuiesc, pentru că semnele erau abia perceptibile. Cînd ne luam barca și porneam vîslind pentru a ne începe antrenamentul, ceva mai mulți oameni se uitau la noi, pentru ceva mai mult timp. Cînd ne pregăteam barca pentru competiție, erau întotdeauna cîțiva spectatori plini de interes în jur. Bănuiesc că oamenii vorbeau despre noi cu

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
Am adus rezultate clubului, trofee. Dar unul care e respectat nu e obligatoriu acceptat. Nimic în ceea ce privea poziția mea în mersul lucrurilor, ori sentimentele, nu s-a schimbat. Mă vedeam în continuare oaspete în înalta societate, un outsider care vîslea cu vîslașii, nu parte a grupului strîns unit de oameni care se aflau acasă în vestiare, la bar ori pe terase și care se puteau recunoaște fără efort și oriunde în oraș, doar cu un cuvînt într-un limbaj care

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
și mintea își revin după o activitate, desfășurînd o alta, de același fel sau diferită. În acele zile de luni fără program puteam face ceea ce doream, să ne bucurăm de vreme, de apă, de amintirea zilei care trecuse, iar noi vîsleam într-un vacuum deconcertant, dar nu neplăcut. Nu Fahrtspiel, vîslit de plăcere. În zilele acelea, Schneiderhahn stătea deoparte și nu monitoriza progresul nostru, de pe bicicletă. Vîsleam un pic, cu mușchii relaxați în mod deliberat, la început, chicotind tăcut, stropind un

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
de același fel sau diferită. În acele zile de luni fără program puteam face ceea ce doream, să ne bucurăm de vreme, de apă, de amintirea zilei care trecuse, iar noi vîsleam într-un vacuum deconcertant, dar nu neplăcut. Nu Fahrtspiel, vîslit de plăcere. În zilele acelea, Schneiderhahn stătea deoparte și nu monitoriza progresul nostru, de pe bicicletă. Vîsleam un pic, cu mușchii relaxați în mod deliberat, la început, chicotind tăcut, stropind un pic prea mult. Apoi luam cîteva starturi ca să ne eliberăm

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
să ne bucurăm de vreme, de apă, de amintirea zilei care trecuse, iar noi vîsleam într-un vacuum deconcertant, dar nu neplăcut. Nu Fahrtspiel, vîslit de plăcere. În zilele acelea, Schneiderhahn stătea deoparte și nu monitoriza progresul nostru, de pe bicicletă. Vîsleam un pic, cu mușchii relaxați în mod deliberat, la început, chicotind tăcut, stropind un pic prea mult. Apoi luam cîteva starturi ca să ne eliberăm de energia pe care, în mod evident, o aveam încă. N-au mers niciodată mai bine

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
care, în mod evident, o aveam încă. N-au mers niciodată mai bine decît în acele zile de după competiție: jumătate, plin, trei pătrimi și, din nou, bătaie plină. Intens, rapid, cu o precizie de ceas și lipsit de griji. Am vîslit dincolo de club, în oraș, și am privit decorul nefamiliar care se întindea pe această porțiune de țărm. Am plutit în derivă, cu barca și în gîndurile noastre. Nu tare departe de club, înspre oraș, se afla un hotel mare. Era

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
Niciodată. Nu trebuia să îmbătrînesc, iar vara trebuia să dureze veșnic. M-am ridicat cu o smucitură, mi-am întins brațele și am spus "Gata de drum". Fără să aștept să văd dacă David era gata să mă urmeze, am vîslit. Barca s-a pus în mișcare lin și fără efort. Nici o mișcare fără efort. Nici fericire, fără durerea care o însoțește, pe care o poți simți, poți arăta spre ea, o poți apuca de coada-i fără valoare, cînd ar

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
și mai tare, dar probabil împotriva mai bunelor sale judecăți; nu se știe dacă o cameră a motoarelor le poate asculta, chiar dacă sînt înțelese. Dacă valvele cedează? Țipete de protest. Au înnebunit acolo, pe pod? Schneiderhahn ne-a cerut să vîslim puternic în serii care duceau la creșterea deficitului de oxigen. Intervalul dintre o serie și următoarea nu era suficient de lung pentru a umple rezervorul. Încă nerestabiliți pe deplin, începeam următoarea serie. Nu doar durerea, ci și teama de durere

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
echilibru și în cursă, cu mișcarea și cu viața sa, noi eram acolo. Uneori îl simțeam pe David tremurînd în propriile-mi brațe și picioare. Înfruntam nu numai apa și vîntul, ci și pe el. Nu-i puteam îngădui să vîslească mai puternic și mai lung decît mine. De cîte ori punea mai multă putere, barca ieșea din curs și cîrmea încetișor înspre țărm. Vina mea. Dar el răspundea de curs. Așa că era și a lui. Poate că uneori se reținea

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
întîmplării, în ziua aceea, ca și cum oboseala noastră ar fi fost plină de vîrfuri și de căderi imprevizibile. Ca și cum ne-am fi făcut treaba cu jumătate de inimă. "Dar am făcut tot ce am putut", a spus David, apărîndu-se. "Amîndoi am vîslit la fel de tare", l-am sprijinit. "Unsinn!" a spus Schneiderhahn. Atacul produce cu cincisprezece la sută mai multă putere. Este dovedit științific." S-a întors pe călcîie și a plecat. Sfîrșitul discuției. În vestiar am încercat să înțelegem ce spusese Schneiderhahn

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
ușor pentru el să rotească prora și să schimbe cursul. Omul din față trebuie să compenseze, în mod constant, acest lucru prin a produce ceva mai multă putere. De atunci încolo, am putut include acel factor în calculele noastre. În vreme ce vîsleam spre casă, după pod, mi-am putut spune că umplusem mai multe cutii și așezasem mai multe pietre decît David. Un sentiment ciudat cu care nu știam cum să mă descurc și, de aceea, încercam să mi-l scot din

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
nu era un număr. Nu putea fi, rapid și categoric, spart în bucăți manevrabile. O mie e infinit. Și în vreme ce parcurgeam ultimii cîțiva metri pînă la debarcader, fără instrucțiuni, obosiți și storși, dar, de obicei, și mulțumiți, mă imaginam adesea vîslind pe oglinda unui lac calm ale cărui maluri nu puteau fi văzute și care, în spatele nostru, fără să realizăm, se contopea cu altul, apoi cu altul. Nu exista un sfîrșit, puteam continua să vîslim fără timp și fără să numărăm

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
obicei, și mulțumiți, mă imaginam adesea vîslind pe oglinda unui lac calm ale cărui maluri nu puteau fi văzute și care, în spatele nostru, fără să realizăm, se contopea cu altul, apoi cu altul. Nu exista un sfîrșit, puteam continua să vîslim fără timp și fără să numărăm și fără să obosim pentru că dincolo de fiecare orizont se afla un alt loc cu un alt orizont. Soarele, în Finlanda, strălucește și el mereu. Schneiderhahn a stat de vorbă cu comitetul clubului. Am încercat

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
ca pe o treabă obositoare. Schneiderhahn făcuse față unor înfruntări mai grele, în afara țării lui și în sud. Oricum ar fi stat lucrurile, am obținut rezultatul dorit. Ultima noastră competiție din acel sezon avea să fie una specială. Aveam să vîslim în campionat. "Un echipaj în al doilea an?" a spus David cu sprîncenele ridicate, după care a început să rîdă. Am rîs cu el. Mă simțeam înspăimîntat și mîndru în același timp. Unde ne ducea Schneiderhahn? Nu mai era rîul

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
cu sprîncenele ridicate, după care a început să rîdă. Am rîs cu el. Mă simțeam înspăimîntat și mîndru în același timp. Unde ne ducea Schneiderhahn? Nu mai era rîul suficient de lung? Nu erau antrenamentele noastre destul de dure? Cum vom vîsli pe o mie de lacuri? A fost rîndul lui Schneiderhahn să-ți ridice sprîncenele. Nici un motiv de rîs, meine Herren. Rezultatele și vîrsta sînt două categorii care se intersectează, dar nu se suprapun." Și-a ciocănit servieta. Înăuntru se aflau

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
mai aparțin acelui loc. Am reînceput să mă mișc. E mai ușor la coborîre. Am numărat șase lămpi fără lumină. Știam că, la mică distanță, voi afla clubul părăsit. Zilele de dinaintea campionatului au fost ciudate. Schneiderhahn ne-a interzis să vîslim cu putere, chiar ne-a îngăduit trei zile fără antrenament. Trebuia să fim hămesiți după apă, să tînjim după bătăile puternice. M-am plimbat prin oraș, fără țintă și mulțumit, dar în același timp, pradă unei ațîțări febrile. Acea ațîțare

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
startul prea repede. Tensiunea fusese prea mare pentru ei. Lîngă noi, celelalte echipe se reașezau cu cîteva bătăi leneșe și rare pentru a-și domoli nervozitatea. "Dă-ne drumul", i-am spus băiatului care imediat a lăsat barca liberă. Am vîslit de cinci, șase ori și am simțit că îmi recapăt puterea. Mai trecusem prin asta. Un fals start e o binecuvîntare pentru cineva cu nervii slabi. "Vă rugăm stați în posturile dumneavoastră!" a strigat starterul, furios. Totul trebuia reluat. Dar

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
Nu am aproape nici o problemă cu deficitul de oxigen. După treizeci de vîsle las frecvența să scadă treptat pentru a găsi echilibrul între putere și rezistență. Cînd reușesc să fac asta, îndrăznesc să privesc lateral puțin mai mult. Lîngă noi vîslesc băieții cei urîți. Lama mea mătură apa la nici doi metri de lama vopsită în portocaliu a celui înalt cu părul scurt. Dar David ne păstrează exact pe mijlocul culoarului. Am un sentiment bun, ca și cum nu eu, băiatul de pînă

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
mea mătură apa la nici doi metri de lama vopsită în portocaliu a celui înalt cu părul scurt. Dar David ne păstrează exact pe mijlocul culoarului. Am un sentiment bun, ca și cum nu eu, băiatul de pînă acum, de dinainte de start, vîslesc răscolind apa, ci un altul mai bun, mai puternic, antrenat pentru această muncă. Sîntem departe. A început. Trebuie luate toate deciziile. Ritm. Capul sus. Respirație controlată. De-a lungul țărmului se deplasează o procesiune de bicicliști. Deasupra fiecărui culoar, prinsă

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]