788 matches
-
douăzeci de ani că mica fereastră din moalele capului s-a-nchis, iar obloanele s-au tras. acum nu mai vezi cu tot trupul ca pe vremuri. și în timp ce carnea crește tot mai groasă și mai grea, înveți să te vaiți de carne bolnavă - ai uitat demult că cel ce stă acum deasupra ta avea loc în pat, lângă tine. nu, încă n-a urcat atât de mult încât să nu-l poți vedea chiar deloc, dar ochiul tău nu se
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
Emil Brumaru Dragă Mugur, am impresia că prea facem caz de vîrstă. Nu numai acum, oricînd. La optsprezece ani ne văităm că avem doar atît. La vreo treizeci începem să spunem că, gata, s-a dus ce era mai frișcă-n noi. La patruzeci urlăm de neputință, dar urlăm! Sînt sigur că la cincizeci vom smiorcăi puternic, iar pe la șaizeci vom
Vechi cotidian de gingășia (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14795_a_16120]
-
întins Cristinei o sacoșă de doc albastru cu șnur și curele de piele maron și sprijinind piciorul pe o piatră s-a apucat metodic să-și încheie sandaua. - N-ai ceva de citit? Eu nu mai am nimic - s-a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da... a gîfîit Pați aplecat peste sandaua rebelă. E chiar acolo în sacul albastru... în buzunar. - A! a exclamat Cristina și prinzînd sacoșa din zbor a desfăcut buzunarul și a scos o carte învelită în
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
cu Nastasia ceva nu-i în regulă la floci! Mereu ea e însoțită de cîte o femeie sau o fetișcană încîntătoare! Vă pot da citate, stimate domn, citate! De zece ani de cînd îl cunosc pe Mugur, el se tot vaită că gata, nu mai scrie, i-au murit toate celulele cenușii, doar două ore pe zi mai mișcă și dînsul, nu-i făcut pentru viață, ci pentru moarte; își dă demisia, se pensionează etc. Ei bine, în acest timp a
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
doinește cu tainic fior În lanțuri stau amintiri adunate plânse un timp și de inimi uitate Amurgul adoarme sub clopot de cer și-și leagănă focul din raze stingher Tăcerea nopții se-așterne pe toate doar vântul prin nori se vaită în șoapte
T?cerea nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83309_a_84634]
-
dreptate? Când doctorul tace, înseamnă că nu are ce să-ți spună personal, ci numai familiei! ( Să se pregătească pentru ce-i mai rău!). Din nefericire, nimeni din familie nu era acasă. Îmi scosesem șnurul de la pantof, fără să mă vait de șale, pășisem pe linia imaginară, fără să mă clatin sau să mă scap alături, greșisem două „pietre” în capul caprei, deci, cam cât la sută eram bolnav și cam cât sănătos mental? Dar greșelile de pronunție ale crainicilor TV-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
rasă căutînd altercația și dorindu-și litigii cît mai numeroase, din neputința de a trăi decît așa, în corzi, sub tensiune permanentă. Pus în condiții de izolare, gladiatorul se usucă, tocmai de aceea sar în ochi paginile în care se vaită de accedie, de spleen-ul care-i golește inima și îi sleiește elanul. Sunt pagini atipice la un armăsar pentru care viața e trap cotinuu printre femei, cuvinte și deținuți politici. Un amestec de Argetoianu și de I.D. Sîrbu - acesta
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, și se gătesc de apărare... 6. Porțile de la rîuri sunt deschise, și palatul se prăbușește. 7. S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată, slujnicele ei se vaită ca niște turturele, și se bat în piept. 8. Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă... Dar iată-i că fug!... "Stați! Stați! Opriți-vă!... Dar nici unul nu se întoarce..." 9. Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
Atunci și-a prins capul în mâini jelindu-se, iar lacrimile au prins a curge năvalnic. Începu să lovească, disperată, cu pumnii în zidul cenușiu până îi sângerară, dar peste tot domnea tăcerea sinistră, de nepătruns. Zadarnic s-a tot văitat floarea galbenă, iar fruntea plecată de amar a atins pământul până ce stoarsă de puteri s-a prăvălit învinsă. Tăcerea trandafirului îi dădea fiori reci. Nu mai avea lacrimi și nici nu se mai putea ridica. Doar repeta într-una: - Doamne
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere. Îngerașul sări repede și îi puse aripa lui pe frunte. Fabian se liniști, zâmbi din nou și se trezi. Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraș. Copilul nu mai putea
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
moșul nostru era tare zgârcit. Zgârcitul zgârciților, nu așa! Nu scăpa vreun bănuț, Doamne frerește! Degeaba striga câte o văduvă la poarta lui, degeaba câte un cerșetor aștepta milă. Moșneagul bodogănea În barbă, devenind tot mai acru. Și mereu se văita că e sărac, că nu are bani, că i-au murit din albine, că mierea nu mai e miere și că el o să moara Într-o zi. -Da, da, o să mor sărac, o să mor..mor.. Nu iubea copii, trecea repede
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lama unui cuțit. Scena ce mi se desfășura în fața ochilor părea desprinsă dintr-o sală de tribunal. „Completul”: câteva femei trecute de 60 de ani ce-și petreceau după amiezile în parc, zilnic în același mod, făcând schimb de rețete, văitându-se de greutățile inerente vârstei și, inevitabil, discutând ultimele știri mondene de pretutindeni. Inclusiv pe cele din cartier. „Acuzata”- mult mai tânără, blondă, cu niște ochi absolut minunați, de o culoare nedefinită, ceva între verde și albastru. „Obiectul” care stârnise
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fel, am uitat. Mă voi duce după-masă la tribunal, mă voi duce diseară la teatru, scriu acum aici în caietul ăsta - iar între timp viața lui Blecher continuă la Roman așa cum am văzut-o. Voi mai avea curajul să mă vait de ceva? Voi mai avea nerușinarea să am capricii, indispoziții, enervări?... El trăiește în intimitate cu moartea. Nu cu o moarte abstractă, nebuloasă, cu termen lung. E moartea lui, precisă, definită, cunoscută în detalii, ca un obiect. Ce îi dă
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
e indiferent, suport orice, dar mamă-ta ce va zice? Elvira pare indiferentă fiindcă nu-și imaginează asemenea lume, se crede mereu în paradisul ei monden. Vrei tu, Pica, să te solidarizezi cu un criminal? - Nu cred, nu cred! se văită Pica scuturîndu-și brusc părulde pe o parte pe alta a capului. Are dușmani, tată, sunt calomnii. - Fii serioasă, ce calomnii, eu îți vorbesc de fapte precise. E urmărit pentru uciderea lui Dan Bogdan și altele pe care nu le știi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și pitoresc. Pomponescu, dimpotrivă, avea păr tare, mustață dură, bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și nu conversa deloc despre boli. Ședea ore întregi în picioare, fără a da semne de oboseală. Ceea ce atrage atenția asupra îmbătrînirii unui individ este metamorfoza vestimentară. Femeile care se simt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
admitea și Hagienuș, făcîndu-se că nu înțelege. . - Îmi pare bine că ești și dumneata de acord! Uite, ți-ampregătit un memoriu. . - Pentru mine? Eu ce să fac cu memoriul? . - Să-l dai lui Pomponescu. . - Ce trecere am eu pe lângă Pomponescu? se văita durerosRelege Lear. . - Fugi de-acolo, tată! sărea fata. Cui spui asemenea lucruri?Ești toată ziua în casa lui Pomponescu, o lume întreagă știe că ești omul lor. . - Nu sunt, păcatele mele, uite, mă jur, mă duc și eu rar, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu ce te ocupi tu, Sandy? — îi raportez pe transferați și reparatori. — Ce fel de meserie e asta? — Trebuie să ne grăbim, tată. Poți sta în picioare? Lanark reuși să se ridice, deși îi tremurau genunchii. Bătrîna din colț se văita: — Fiule, nu mă poți ajuta și pe mine, fiule? — Așteaptă! O să vină cineva să te ajute! strigă Alexander disperat. Luă brațul drept al lui Lanark și-l duse peste umărul lui, îl prinse de talie și porni spre ușă, blestemînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dea sfârșitul, la 57 de ani, în 1960. Pe patul de moarte din casa părintească, vegheată de arhanghelii de pe pereți și de însuși atotputernicul Dumnezeu, cu cartea lui roșie deschisă pe genunchi, Maria Badislav fusese o sfântă. Nu se mai văita de nimic. Ochii, cu vinișoare albastre, îi străluceau în găvanele de sub sprâncenele rare. Fața îngustă și blândă avea să fie trecută Marioarei și apoi băiatului ei. Împreună cu fermecata putere a visului. Toată viața ei Maria visase în culori tari și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i așa. Nu e ușor să-l urmezi pe Isus Cristos, iar el... are un foc în inimă care-l mistuie! în clipa aceea, Inisius izbucni în plâns și, acoperindu-și fața cu mâinile, cu capul plecat pe genunchi, se văită printre lacrimi: Nu! Nuuuuu! Blestematule mândru! N-o să încetezi niciodată să cauți să fii cel mai bun. Blestematule!... Blestematule!... Uitând practic de Balamber și de huni, Canzianus i se adresă pe un ton părintesc, arătându-i imaginea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încep să-mi fie rău pe la stomac și mă plâng lui Sabin Popp, care se afla pe aproape. Popp spune că să tac din gură că sunt alintat. Și mie îmi era destul de rău. Ceva mai târziu, începe să se vaite și celălalt că are grețuri. Locurile începeau să fie mai puțin frumoase. În graba și bucuria noastră, ne făcusem provizii de hrană pe patru zile, sardele, însă uitasem că la sardele trebui lămâi multe, dacă nu este vin sau rachiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
din dulap. Pe când mă întorceam și, mă ștergeam pe față și m-am înmuiat de tot. Dintr-odată m-am prăvălit la pământ. Îmi venea să vomit. Respiram foarte greu. Eu și Hishinuma am căzut cam în același timp. Ne văitam simultan de aceleași dureri. Și acum îmi mai răsună clar în urechi vorbele lui: „Aoleu, ce rău mi-e!“. Ceilalți din jurul nostru spuneau: „Rezistați! Am chemat deja ambulanța!“, „Acum apare ambulanța, fiți tari!“. În momentul ăla mi s-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mmm... nu! face băiatul. Dă-mi, mai bine o... sau..., un..., un kranț, de la cofetărie. -Asta-i bună! Cum, prăjitură înainte de masă? Se supără puțin mama. În patul lui, Sorin se întoarce cu fața la perete. Apoi, începe să geamă și să se vaite. Întâi, încet, foarte încet, apoi din ce în ce mai tare. -Vai, capul meu! Vai, ce mă doare! Sorina - nimeni n-a băgat de seamă când, cum și de unde - a și adus și îi pune sub nas o bucată mare de kranț. Băiatul privește
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește. 12. Strigă și vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt dați pradă săbiei împreună cu poporul Meu, de aceea, bate-te pe coapsă! 13. Da, încercarea s-a făcut, și ce va fi dacă toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
veți acoperi barba și nu veți mînca pîinea de jale, 23. veți sta cu turbane pe cap și cu încălțămintea în picioare, nu vă veți jeli și nici nu veți plînge; ci veți tînji pentru nelegiuirile voastre, și vă veți văita între voi. 24. Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veți face întocmai cum a făcut el. Și cînd se vor întîmpla aceste lucruri, veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeu. 25. Tu, însă, fiul omului, în ziua cînd le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
aceea, voi da tărie casei lui Israel, și-ți voi deschide gura veselă în mijlocul lor; și vor ști că Eu sunt Domnul." $30 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2. "Fiul omului, proorocește, și spune: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Văitați-vă!... Nenorocită zi! 3. Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor. 4. Sabia va pătrunde în Egipt, și în Etiopia va fi groază, cînd vor cădea morții în Egipt, cînd i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]