2,974 matches
-
De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
localului. La Croco, diferențele clasiale se estompau, cofetăria reunind în jurul unei cafele, a unui suc sau a unei prăjituri, oameni obișnuiți, profesori universitari, studenti, scriitori, jurnaliști, artisti plastici sau precupeți. Dar, primul deceniu al secolului XXI, a izbutit să aștearnă vălul uitării și pe acest simbol al Clujului, locul celebrului local fiind luat - vremelnic - de sediul filialei unei bănci. Construcția Casei de Cultură a Studenților a extins planul de sistematizare și asupra străzii Republicii. Astfel, la intersecția acesteia cu Piața Păcii
PIAŢA LUCIAN BLAGA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382307_a_383636]
-
Articolele Autorului Crizanteme în multe culori, Dumitrițe vesele și tufănele, Sunt cele mai frumoase flori Din grădina toamnei mele. Corole din lumea divină, Văpăi din ținuturi supreme, Serafice sclipiri de lumină, Sunt stelele de crizanteme. Sunt ale verii resemnări, Sub vălul ploilor mărunte, Și sunt buchete de visări Ce stau pe tâmplele cărunte. Parfumuri amărui și discrete, Aduse din lumi imperiale, Cu ale lor mistere și secrete, Se țes legende autumnale. Pe tărâmuri cu brumă și ceață Florile lor sunt regine
CRIZANTEME de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382368_a_383697]
-
picioarele. X geme.) D7: Ochii, ochii lui sunt păcătoși. Au văzut multe. Ascund multe. Se apropie de ochii lui X spre a se răzbuna pe ei, dar deodată își face apariția o femeie a cărei față era acoperită cu un văl.) Femeia fără chip: Acesta e omul meu. Plecați! Cei șapte draci: Iarăși ea și rugăciunile bătrânei! Femeia fără chip: Plecați! D1: Să mergem pe turnul cel mare de la biserică, acolo găsim mândria la ea acasă și ne distrăm copios. (Cei
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
să mă chinuiți? (X e la un pas să împingă un copil când în fața lui apare o femeie.) Tu? Femeia văduvă (către copii): Nu-l deranjați pe domnul, e obosit. X: Era o femeie ce avea fața acoperită cu un văl, o femeie fără chip. Am visat. Mi-a spus că o să vii. Femeia văduvă (către copii): Să mergem! X: Vin și eu cu voi! Femeia văduvă: Unde să mergi cu noi? C1: Să ne ajute să culegem cireșele de mai
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ULTIMA VACANȚĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vălul rațiunii mă-nfășoară iară. Unde-i romantismul, cu al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
TOAMNĂ Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna ți-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte, Dorul de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu 16.10.2014 Referință Bibliografică: VĂLUL PLUMBURIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1385, Anul
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a primăverii revenirire. © Maria Filipoiu 16.10.2014 Referință Bibliografică: VĂLUL PLUMBURIU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1385, Anul IV, 16 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
nici pentru ceilalți”. Unii consideră sinceritatea a fi o prostie. Și-atunci să ne întrebăm: este sinceritatea o calitate sau un defect? Este necesar să ne străduim a fi pe cât posibil sinceri? Sau este mai bine să ne învăluim în vălul negru al ipocriziei? Fiindcă dacă ar fi să dăm culoare sincerității, am spune că ea are culoarea albă, iar falsul, minciuna, ipocrizia - culoarea neagră. A fi sincer înseamnă a grăi adevărul, înseamnă să existe o concordanță între gânduri, cuvinte și
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
în fața unei uși de salon. Din spate, o infirmieră bondoacă și durdulie, se precipită să deschidă ușa, apoi împinse înăuntru targa. Două paturi goale în așteptare, un stativ pentru perfuzii, lângă peretele din față, încă o ușă. Lumina ca un văl cenușiu, acoperea camera. Sonia făcu un efort și sprijinindu-se pe coate privi în jur. Tubul de perfuzie din braț se legănă alunecând în jos. Bluza ei de pijama, era pusă pe deasupra păturii. I se păruse curios, pentru că până atunci
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > TĂBLIȚELE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului TĂBLIȚELE - Bună! Ce faci ? Tot grăbită, tot grăbită?” - auzi deodată răsunând chiar în dreptul ei vocea Georgetei și vălul opac ce părea de obicei să plutească peste tot și toate, lăsând-o pe Irina mai degrabă să ghicească siluetele care se scurgeau pe lângă ea pe trotuar și să nu se lovească de ele, se rupse brusc. Fără să se
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
mai atrăgeau nici măcar fecioarele trimise de preaputernicii lumii, acelea educate în haremuri special pentru a oferi plăcere Stăpânului Lumii, lucra din plin la acest aspect. Rezolvase foarte abil această problemă. În fiecare seară în somptuosul său cort intra, înfășurată în văluri de mătase o femeie. Era aceeași, doar hainele erau altele. Și, în timp ce el se odihnea, ea scotea sunetele potrivite pentru a arăta intensitatea satisfacțiilor erotice trăite. Până în zori, când pleca mergând deșelată. Era una din concubinele sale din tinerețe, extrem de
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
și în camera de hotel se auzea doar vântul lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
Toate Articolele Autorului Deziluzii contorsionate de repercursiuni ne invadează involuntar simțurile.Fremătăm...Dar nu e muza niciunei melodii! Constatăm indignați o decență pudică din partea sufletului,care stă consternat,cu priviri de mătase,sub o ploaie ce nu-și mai ridică vălul de pe caldarâmul lui.Și,ne ascundem sub o ceață groasă de incertitudini,în spatele unor picături de rouă,doar pentru a ne potoli frustrările și setea asta de îngâmfare ce ne spânzură,numită frică.Te întrebi fără drept de vot asupra
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
fiu Un far printre stele, Să ajung în verde viu Să trăiesc prin ele, Călăuză pentru-n dor Care nu-mi dă pace, Vrea să simt al său fior Sufletu-mi desface, La marginea timpului Era să se-nnece Prins în vălul nu știu cui Vremea își petrece... A uitat de tot,de toate La marginea timpului, Un fior rece străbate Prin cotlonul gândului, Lasă-mă să pot să fiu Păzitorul timpului, Să ajung prin verde viu, SALVATORUL DORULUI...! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică
LASĂ-MĂ SĂ POT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383476_a_384805]
-
Karl Mannheim: (ideologia este o) “idee transcendentă situațional, care nu reușește niciodată de facto să-și realizeze conținutul”. Or, cine (ce) pune în evidență acest eșec, iremediabil, al ideologiilor? Timpul, trecerea vremii. Timpul dă deoparte, după legitățile lui tainice, acest văl, acest delir, care maschează frumusețea, sau lipsa de frumusețe a lumii, care ocultează sau falsifică izbânzile ori dramele umanului, care împiedică, oricum, contactul normal al eului cu ambianța și cu semenii. În acest rol, atribuit, instinctiv (deliberat?), timpului, în acest
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]