838 matches
-
i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al cărui sens nu-l pricepuse. Grupul de motocicliști trecu, acoperind totul cu vacarmul motoarelor, apoi sosi mașina cea neagră și, în acea clipă, Gacel lăsă să-i cadă sacul cel mare de piele, îl dădu la o parte pe polițist cu un brânci brusc, făcu un salt și ajunse din doi pași la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
N-ai asta În plan, nu? — Da, vom cere o taxă pentru dotările creșei, a recunoscut Linda, cu o expresie prefăcută pe chip. Dar să ne gândim mai bine la aspectele problemei... Majoritatea femeilor din Încăpere izbucniră. Vocea care străpunse vacarmul Îi aparținea lui Fliss, care-și cultiva imaginea masculină până Într-atât Încât vorbea pe un ton chiar mai gros decât contralto-ul lui Lou. Atunci când era Îmbrăcată, Fliss părea scundă și Îndesată, dar asta era parțial din cauza hainelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul, iar sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era ascuns de foaie. Suveranul e atins chiar În inimă. Dar mai poate murmura: „Sprijiniți-mă!”, Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În fire, strigă: „Nu e nimic, rana e ușoară!”. Cere să fie golită sala, iar șahul să fie dus la caleașca regală. Și, până la Teheran, face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vom continua să fim singurii până la ora la care populația va primi informația, dacă am face ceea ce ați propus mai devreme, adică să predăm deja știrea mijloacelor de comunicare În masă, am avea douăsprezece ore de confuzie, de panică, de vacarm, de isterie colectivă, și mai știu eu ce, prin urmare, de vreme ce nu stă În puterea noastră, mă refer la guvern, să evităm aceste reacții, cel puțin să le limităm la trei ore, după aceea nu va mai depinde de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În sus, bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea decât să coborâm, fără să le dăm timp să se mire de atacul nostru deschis. Nu ne dăduse nimeni rachiu Înainte de atac, dar tot ne-am năpustit făcând un vacarm de nedescris. Iar evenimentul s-a petrecut la o sută de metri de gară. Acolo Începeau să se Înalțe primele case, care, oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică rețea de străduțe. S-a Întâmplat că grupul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se Întâlniseră, blocați Împreună, probabil din Întâmplare. Nu știu dacă-și dăduseră seama de prezența mea, dar În vacarmul acela de fond nimeni nu mai auzea ce spuneau ceilalți. Se considerau izolați, iar eu am fost obligat să ascult conversația lor. „Ia spune”, zicea Belbo, „unde l-ai cunoscut pe Agliè al tău?” „Al meu? E și-al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
După care, pivoteză elegant pe ambele călcâie și iese din grădiniță, instruit, evaporându-se la trap, cu abnegație, moment în care, ca prin farmec, clopotul liniștii exterioare se sparge brutal în trena lui, în mii și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă în strada Argintari. Birjarul apucă pe calea Griviței, lată, murdară și gălăgioasă, cu fel de fel de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de inima lui. Se surprindea căutând scuze Nadinei, parcă iubirea lui încă n-ar fi murit și ar aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi mie că... Râsete batjocoritoare și câteva huiduieli îi acoperiră vorbele. Bumbu se fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare, cu instalație de sirop și sifon, cu spirale umplute cu cremă și covrigi " Ia cu sare și cu mac / face bine la stomac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fost dăruită prea devreme unui popor ce nu apucase să știe ce însemnează libertatea, ce însemnează democrația și care abuza de ele ? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei române. Totuși, lucrurile scapă Înțelegerii noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împotriva discursului ciudat. — Ce zice? Auzii bine? Că ce-a Întinat, mă? țipă cineva din spate. Ia stați, mă, stați așa, ce spune ăla acolo? Și o vreme, ceea ce se Întîmplă În Încăperea mică seamănă cu o Încăierare. De sub tot vacarmul, se aude televizorul În care o voce gîtuită anunță știrea neconfirmată că Ceaușescu a fost arestat undeva lîngă TÎrgoviște. A fost arestat? Știrea e neconfirmată Încă. Nu se Înțelege clar ce se Întîmplă. Probabil că nici nu contează prea mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea să dea chiar așa norocul peste el. Și n-a fost sigur că el era alesul roșcovanei decât atunci când ea l-a privit drept în ochi. Nu mai conta ce-i spunea. Îl invita, era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O vâlvătaie neîncarnată în care sfiala era acoperită de departe de cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și uitat de incidentul cu elevul prins moțăind. Uneori adresează întregii clase întrebarea: Știți voi de ce fac eu glume din când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bâzzza. O doamnă leșină. Intervine echipa de pompieri voluntari care eliberează căile de acces blocate. Doamna leșină din nou. Accesul fiind liber, pătrunde în sală un nou grup de gazetari deghizați în femei de serviciu. Domnul Preș încearcă să stingă vacarmul. Se pârlește. Renunță. Domnul Vicepreș. Apasă hotărât pe buton. Doamna leșină și în același moment intră în sală Grupa de Shok instrumentând talanga de reconciliere, o piesă unică de paișpe tone. Peretele din stânga se prăbușește instituind liniștea și calmul. Instantaneu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alții veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau niște barbari adevărați pentru că nu aveau curaj să renunțe decât temporar și parțial la confortul civilizației, la tramvaie, la vacarmul orașelor. Aduceau, dealtfel, și pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulți, nici de mașini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau niște barbari ratați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bătrâni decât în verile precedente. Alții veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau niște barbari adevărați pentru că nu aveau curaj să renunțe decât temporar și parțial la confortul civilizației, la tramvaie, la vacarmul orașelor. Aduceau, dealtfel, și pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulți, nici de mașini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau niște barbari ratați, ce să vă spun... Eu mă duceam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cale întoarsă. Acesta era imperiul în care domneam noi, singurii săi locuitori. Probabil nu era trecut pe nici o hartă și n-avea nici un nume. 9. Astăzi, în schimb, n-ar trebui să spun decât atât, domnilor: Totdeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul mă obosește și mai mult". Sânt într-o dispoziție neagră și-mi vine greu să continui chiar mărturia, singurul lucru pe care-l am de făcut acum. Dar trebuie să mai rămân încă. Mai sper ca Eleonora să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dorească răsturnarea lui Robespierre, logodnica lui fiind în închisoare. Saint-Just a vrut să continue lectura, dar Tallien a venit la tribună și l-a dat la o parte. Și, deodată, îmbătată de acest curaj, Adunarea se dezlănțuie. Strigă și, în vacarmul care izbucnește, Robespierre se agită în zadar, palid, cu buzele tremurătoare. De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind ce se întâmplă. Copiii și femeile, mai ales, țipau ca în gură de șarpe de disperare. Greu de descris acele momente de groază. Tot acel vacarm a durat poate cinci sau poate zece minute. Ființelor din acea grotă li s-a părut, însă, că iadul nu se mai termina. Oamenilor îndeosebi, care nu mai trăiseră asemenea eveniment, li s-a părut o veșnicie. Și chiar o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]