6,856 matches
-
Cu mâine zilele-ți adaugi”, ai multe vieți, de ce nu m-aș bucura de râsul unui copil? 24 ianuarie 2015 Arta îndobitocirii și arta îndoielii. Cel mai greu este să polemizezi cu un stultor. Mai cu seamă dacă are și vagi cunștințe de cultură. Pe Net se vede clar diferența și excelența. Am visat că eram la o adunarea a scriitorilor și nu prea vorbeam cu nimeni. Toți erau foarte preocupați. Cauza? Mi se pare clară - pe mulți îi domină dorința
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
primei forme a conștiinței de sine. Precedată de epoca preistorică și pregătită de epoca prometeică a unor progrese tehnico-materiale, Jaspers crede că urme ale acelei antice axe spirituale s-ar resimți până în zilele noastre, în acest mod percepându-se semnele vagi și nesigure ale unei noi perioade axiale, ce poate culmina într-o nouă comunitate spirituală a omenirii, caracterizată printr-un nivel superior al conștiinței de sine și, evident, printr-o mai înaltă conduită morală. Prezentul pare a fi o cumpănă
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
incontestabilă. Născută în Cireșar, sub semnul galben-purpuriu, adică al culorilor calde și al Soarelui, tânăra noastră autoare ,,trădează” - prin recenta sa apariție editorială - exuberanță și (culmea?!) timiditate, în măsuri aproape egale, dar și velocitate, efervescență, veselie contagioasă, delicatețe și fragilitate vag exotice. Volubilă și expansivă, extrovertită și luminoasă, definită de verbul ,,a gândi” -, Cristina Mariana Bălășoiu, bulversată uneori de stări de anxietate, nesiguranță și deprimare (bine mascate), are nevoie de iubire și de susținere morală, pentru a izbândi în tot ceea
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
tehnic. Poți lesne cădea în proza crasă, dar nu mai mai mult decât în scandarea clasicizantă. Folosit cu atenția pe care o merită, versul alb îi oferă poetului tonul unei gravități obstinate, al exprimării demne de sine. Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie. Marele Vag e în mine, cutreierându-mă, cum umbra nemișcată ce-o arunc pe lac e străbătută de un pește. Pește cu goana scurtă - atât de leneș și de grabnic încheiate zvâcniri, că nu ies niciodată
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
crasă, dar nu mai mai mult decât în scandarea clasicizantă. Folosit cu atenția pe care o merită, versul alb îi oferă poetului tonul unei gravități obstinate, al exprimării demne de sine. Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie. Marele Vag e în mine, cutreierându-mă, cum umbra nemișcată ce-o arunc pe lac e străbătută de un pește. Pește cu goana scurtă - atât de leneș și de grabnic încheiate zvâcniri, că nu ies niciodată din laturile umbrei mele. O frunză
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
goana scurtă - atât de leneș și de grabnic încheiate zvâcniri, că nu ies niciodată din laturile umbrei mele. O frunză lunecă sfâșietor aproape suspendată pe spiralele în declin, prevestește locul de calcul unde-mi va atinge umbra din apă. Marele Vag, ca o exasperare îmi înmiește simțurile, și prin el eu urmăresc în locul de contact al toamnei cum o veștedă celulă din viața mea decade și o alta se naște în locul ei. Din ce explozie de ceruri vine acest prisos de
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
să se așeze în rănile de fiecare clipă? Leneș îmi umblă peștele prin toată umbra din apă, se accelerează-n mine viața și moartea. Cutreierându-mă cum umbra nemișcată ce-o arunc pe lac e străbătută de un pește, marele Vag e în mine, nepăsător asemenea mișcării. Viața mea în noiembrie sub semnul marelui Vag. Ultimul poem din Bunavestire, ŤCunoașterea prin limiteť (devenit ŤNava ancorată pe colinăť) este al treilea din orientarea pe care i-o datorez, fie și în parte
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
umbra din apă, se accelerează-n mine viața și moartea. Cutreierându-mă cum umbra nemișcată ce-o arunc pe lac e străbătută de un pește, marele Vag e în mine, nepăsător asemenea mișcării. Viața mea în noiembrie sub semnul marelui Vag. Ultimul poem din Bunavestire, ŤCunoașterea prin limiteť (devenit ŤNava ancorată pe colinăť) este al treilea din orientarea pe care i-o datorez, fie și în parte, anului 1967. De câțiva ani, locuiam pe Magistrala Nord-Sud; o privire din înaltul căii
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
Mircea Mihăieș Tehnic vorbind, în clipa de față, însușirea (ca să nu spun "calitatea"!) de turnător nu există. Există doar vagul calificativ (ca să nu spun "specializare") "poliție politică", în spatele căreia juriști șmecheri au ascuns un întreg continent de fărădelegi, nemernicii și abjecții. Pentru ca drama să fie cu adevărat ridicolă, în ultimul an ne-am procopsit cu două feluri de - cum să
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
atît cît ne îngăduie intuiția să pricepem, la asta adăugîndu-se conștiința dureroasă că, în privința următorilor ani, nu putem prevedea mai nimic din ce se va întîmpla. Totul seamănă cu o cursă imprevizibilă din care pînă la noi nu ajung decît vagi ecouri și chiar și acelea numai atunci cînd disputa propriu-zisă s-a încheiat. Și astfel aflăm că durata de viață a electronului este 1030 ani, ca și cum numărul acesta ar putea să se asocieze în mintea noastră cu vreo reprezentare cît
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
poate conduce fie la o revelație biografică, fie la o împrospătare a uzanțelor de interpretare. Ducând la extrem o astfel de metaforă, îmi vine să spun că, până la urmă, succesul acestei intenții rămâne înjumătățit. Avem înainte, la finalul studiului, doar vagi întredeschideri. Fără să ofere o informație completă sau măcar o atmosferă coerentă asupra anilor acestora de mijloc și fără să sistematizeze, de la înălțimea monografiei, opera celui care a scris Der Sand aus den Urnen (Nisipul din urne), Petre Solomon se
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
și construit, cu migală neverosimilă, în jurul experimentului introspectiv. Nu cunosc multe exemple de introspecție - de asemenea proporții - în literatura română sau chiar în cea universală. Autorul are o adevărată vocație pentru autoscopie, pentru sondarea universului interior, pînă la etalarea unui vag masochism (funcțional însă din punct de vedere estetic!), și își articulează, pe acest palier, întreaga strategie narativă. Povestea textului ca atare este interesantă și poate ilustra ea însăși, la rigoare, nevoia de introspecție a scriitorului. Primele notițe la roman au
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
a întâmplat din voia ei." (p. 7). Deși reperele obiective și trimiterile biografice nu lipsesc, acestea se transformă în pretexte pentru a focaliza consecințele capacității acesteia de a pătrunde în tablourile semnate de Whistler, prietenul lui Oscar Wilde: "Avu senzația vagă și liniștitoare - cum i se va întâmpla, de altfel, foarte des, în celelalte mari orașe unde căsătoriile ei aveau să o poarte, în fața pânzelor lui Whistler - că putea să pășească firesc, cu cea mai mare ușurință, în tablou, fără ca asta
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
și chipul tău îmi nălucea abia prin trecerea de păsări, delirantă, continuată printre noi: perdea prin care văzul meu te bănuia. Am eliminat din versiunea inițială niște "schele" realist-socialiste, înlocuindu-le cu "temple" ; în versul următor, am scos "ruginii", ameliorând vag asonanța prin "străvezii" / miazăzi. Nu țin să comentez mai mult o poezie de care nu mă rușinez (prea tare) nici azi. În schimb, următoarea, ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
opacitate față de sensurile raționale; sunt toți epatați de filozofiile ieftine, de filozofia vieții, de sisteme vitaliste, pragmatice, iraționaliste. Nimeni căruia să-i placă într-adevăr dialectica, adevărurile pure, metafizica. Vorbesc toți de experiență, de trăire, de moarte - amestecă noțiunile acestea vagi, se mistifică, fac scandaluri de presă și pretind că reprezintă spiritul nou... Ce incapacitate de gândire viguroasă, de ținută intelectuală, de morală"... Prima semnalare o găsim în presă la 30 august 1933. Ni se anunță apariția romanului Victorii de Mircea
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
rezultă nu se mai poate numi memorialistică. Pentru că știința portretului e trecută pe loc în rezervă. Singurul pasaj care ar putea fi suspectat de asemenea fervori pleacă de la o poezie (fals descriptivă și ea) a lui Radu Sergiu Ruba. Amintirea, vagă, a extraordinarului poet Cristian Popescu e extrasă și ea printr-un ricoșeu subtil din necroloagele emfatice ale tizului acestuia, cu mult mai notoriu, Cristian Tudor Popescu. Iar exemplul nu e nici pe departe singular. Metoda optică exersată aici nu e
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
de record al genului. O orchestră simfonică din SUA a concertat în Coreea de Nord, intonînd la început imnurile celor două țări. Comentatoarea evenimentului ne-a anunțat la momentul potrivit: "Ei bine, imnul național al Statelor Unite!" Și dacă, în exemplele anterioare, o vagă nuanță adversativă motiva cît de cît expresia, ultimul nu mai posedă nicio justificare, atestînd exclusiv forța copleșitoare a clișeului. De la micul ecran se contaminează treptat și oamenii scrisului; am adunat deja într-o mapă cîteva zeci de tăieturi din presă
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După ce-mi termin cafeaua, nu rămâne din ele mai nimic. Sau, poate, senzația vagă, întremătoare, că am participat la o întâmplare cu deznodământ fericit. N-aș ști să spun cu precizie pe cine-aș numi, dac-ar trebui să aleg un partener pentru cafeaua de dimineață. Știu, însă, cum ar trebui să fie: ori
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
redactorii de emisiuni informative de televiziune, ajunge tot mai des la publicul larg, cu rolul de autentificare misterioasă și definitivă a tuturor zvonurilor. Clișeul pe surse - în care regăsim două defecte ale limbii vorbite actuale: abuzul prepoziției pe și exprimarea vagă - apare mai ales ca atribut al termenilor declarație sau informație. Citatele din presă confirmă răspîndirea formulei, mai ales în legătură cu viața politică: "Tăriceanu a criticat declarațiile pe surse privind numirea lui Comănescu" (Mediafax, 14.04.2008); "le-a reproșat membrilor BPC
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
holuri sau pe scări, în fața sediului partidului" (ibid.). Formula - comentată de altminteri, negativ, de alți jurnaliști sau de cititori, în forumuri și pe bloguri -, e destul de lipsită de transparență. Doar contextele și cunoașterea practicilor jurnalistice îi lămuresc sensul: de indicație vagă, convențională, eliptică, care transmite în primul rînd refuzul de a-i identifica pe transmițătorii (altminteri demni de încredere) ai unor informații. Prototipul situației a fost deja descris de Caragiale, în Reportaj, în care sursele apar în două ipostaze: mai întâi
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
vreme" (N24, 10.03.2008). Formula pe surse nu pare să abrevieze singura combinație acceptabilă sintactic - bazat pe surse; mai curînd, creează o periculoasă asemănare cu expresia pe vorbe. Multe exemple din internet dovedesc iritarea pe care o trezește formula vagă, înșelătoare și nefirească: "De câte ori aud la televizor expresia Ťpe surseť, îmi vine să mă urc pe pereți" (alseresblog.romblog.ro, 11.03.2008). Pe de altă parte, se confirmă răspîndirea ei, chiar în folosire adverbială, pe lîngă cele mai neașteptate
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
pare de neconceput abordarea lui în blugi și adidași, în aceeași ținută în care ieși pe stradă, sau mergi la muncă ori la distracție: "O piatră în apa memoriei cade reverberînd / nașterea ta. Mireasma în sălbăticia sufletului peregrin." Întîlnim o vagă neliniște, convertită în atitudine extatică: "floarea neagră, îmbobocind / din răsuflările pruncilor, din vadul / pururi deschis al somnului", cu ecouri blagiene și expresioniste, ca și plonjonul în trecut (cel puțin în primul volum, Priveliștile, cumva asociat cu fluidul ("o piatră în
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
totul". Utopia sa ar fi posibilă printr-o "revoluție adevărată", adică totală, nu doar limitată la lupta de clasă a comuniștilor. Aceștia sunt "dușmanii, cu optimismul lor infam, cu constructivismul lor grosolan și naiv"5. Adrian, acolit din greșeală, poet vag suprarealist, este îngrozit de ideea descompunerii "abisalității românismului" prin "călcarea în picioare" de către comuniști. "Huliganii" lui Dumitriu trec și la acțiune. Alertat de dispariția Lenei, Adrian face investigații și, fără să-și dea seama în ce e antrenat, îi însoțește
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
de postmodernism. Un mare scriitor este întotdeauna subversiv, novator, anticanonic. Schimbarea de paradigmă angajează confruntarea a două viziuni diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
500 de taleri anual, în aceleași condiții. Mănăstirea Ursulinelor, din Sibiu ajunge, în aceeași epocă, un pension de soi, unde învață fiica lui Constantin Varlaam, a lui Constantin Otetelișanu, nepoatele lui Pană Costescu, copilul baroanei de Montesquieu. Nume cu sonorități vagi, astăzi, dar care făceau pîrtie în vremea lor. În străinătate, sînt Zamfirache al lui Hagi Constantin din Sibiu, la Viena. Copilul văduvei un medic, Efrosina dohtoroae, care deprinde meseria tătîne-su, în aceeași capitală. Un orfan susținut de boierul Velara, în
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]