3,233 matches
-
în care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una care o făcut cercetășie ani buni di război!... Încă miroasî a praf di pușcî și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una care o făcut cercetășie ani buni di război!... Încă miroasî a praf di pușcî și aaa... ― A ce mai miroase, tată? - a Întrebat Gruia, curios. ― A rom, băieti! A rom! Da’ asta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Maranda, care, la auzul acestei remarci, au zâmbit. Odată ajunși, birjarul a anunțat: ― Toată călătoria vă costă doar cincisprezece lei, boierule... Gruia a achitat costul drumului și a sărit jos. I-a ajutat apoi pe bătrâni să coboare. A luat valiza și a oferit brațul mamei Maranda. ― Ia vezi, fata moșului, să nu te dedulcești la boierie, că ci pacatele mele oi faci eu când om Înota prin glodurile di acasî sau pi popșoiști? Numa’ de-a brățăta nu ti-oi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la București, nu le folosiseră la nimic, fiindcă un an și ceva mai târziu venise marea stabilizare și banca nu le schimbase decât o mică parte din frumușica lor avere; cu restul banilor, ținuți grămadă, ca sfintele moaște, într-o valiză verde de voiaj, nu le rămăsese decât să se spele pe cap și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E obositor și deprimant să fii un cetățean al lumii, ca mine. Tabloul la care țin acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai vizibil loc, și mă tot uit la el. Este de o simplitate înspăimântătoare: câteva riduri aruncate peste meridianele și paralelele unui chip cu rădăcinile pierdute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au cumpărat cadourile. Nu știa ce să-i cumpere lui Matei ca să-i placă. I-a luat o trusă cu cele necesare pentru bărbierit. Toate cadourile cumpărate de Cecilia le-a luat Matei în camera sa să le aranjeze în valiză ca să le ducă celor pentru care erau cumpărate. Cecilia a luat cadoul pentru Matei invitându-l la ea în cameră. —Hai să desfacem ambalajul să vedem ce ne-a adus Moș Nicolae. S-au așezat unul lângă altul pe pat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
zi, Matei s-a sculat cu noaptea în cap și a mers să pornească motorul mașinii și s-o alimenteze cu benzină. Se făcuse frig, mult mai frig decât în zilele precedente. S-a întors la hotel, și-a luat valizele și a mers la camera Ceciliei. Își făcuse și ea valiza fiind gata de plecare. —Sărut mâna! a intrat Matei cu valizele după ce a bătut la ușă. —Bună! Ești gata? —Brr! S-a lăsat frig afară. De unde știi? 183 —Am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mers să pornească motorul mașinii și s-o alimenteze cu benzină. Se făcuse frig, mult mai frig decât în zilele precedente. S-a întors la hotel, și-a luat valizele și a mers la camera Ceciliei. Își făcuse și ea valiza fiind gata de plecare. —Sărut mâna! a intrat Matei cu valizele după ce a bătut la ușă. —Bună! Ești gata? —Brr! S-a lăsat frig afară. De unde știi? 183 —Am fost la mașină s-o alimentez, să pornesc motorul. —Ai fost
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Se făcuse frig, mult mai frig decât în zilele precedente. S-a întors la hotel, și-a luat valizele și a mers la camera Ceciliei. Își făcuse și ea valiza fiind gata de plecare. —Sărut mâna! a intrat Matei cu valizele după ce a bătut la ușă. —Bună! Ești gata? —Brr! S-a lăsat frig afară. De unde știi? 183 —Am fost la mașină s-o alimentez, să pornesc motorul. —Ai fost cu capul descoperit? —Așa cum mă vezi. — Vino, te rog încoace! îl
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a lăsat frig afară. De unde știi? 183 —Am fost la mașină s-o alimentez, să pornesc motorul. —Ai fost cu capul descoperit? —Așa cum mă vezi. — Vino, te rog încoace! îl cercetează Cecilia. N-ai un pulovăr mai gros? — Am în valiză. — Deschide-o, te rog, să căutăm unul care să-ți țină cald, dacă spui că s-a lăsat frigul. Cecilia găsește pulovărul potrivit, îi spune lui Matei să-l îmbrace în locul celuilalt, pe care îl împachetează și-l pune în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Deschide-o, te rog, să căutăm unul care să-ți țină cald, dacă spui că s-a lăsat frigul. Cecilia găsește pulovărul potrivit, îi spune lui Matei să-l îmbrace în locul celuilalt, pe care îl împachetează și-l pune în valiză. Căutând, vede și o căciulă foarte frumoasă. —A, ce mișto este căciula asta! O admiră. De unde o ai? — Am cumpărat-o din America. Păi atunci de ce n-o porți? Ia stai așa! i-o așeză pe cap. Uite ce bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei, băiatul meu din parc, dragul meu romantic, îl îmbrățișă fără să mai țină seama că era în șorțul de bucătărie ce i-ar putea împrumuta pete de făină sau mirosul de sarmale. Copleșit de iubirea ei, Matei își lăsă valiza, în timp ce Cecilia de-abia acum trece de la statutul de iubită la statutul de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atenția Ceciliei să aerisească puțin camera în care avea să doarmă Matei, deoarece fiind nelocuită aerul era închis. — Stai unchiule, că Moș Crăciun ,dacă a venit din România, n-a venit cu mâna goală. Matei s-a dus să ia valiza din care a scos cadourile. —Să trăiești Matei, să fii fericit, l-a îmbrățișat Filip când a primit cadoul. —Cecilia a primit o veveriță, dintr-un material ce imita blănița animalului, care ținea între lăbuțe o cutiuță. — Ce drăguță este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spus el. Ea făcuse cum nu se poate mai bine. Tot ce nu este literatură trebuie comunicat în cea mai scurtă formă. Casa pentru needucabili se afla pe o pantă, deasupra râului. Tata m-a dus acolo în Mercedesul lui. Valizele mi le făcuse mama. Ne-a primit directoarea. Avea un halat alb, de doctor, și peste părul negru purta o bonetă cu colțuri. Ochii îi erau un pic injectați și pe obrazul stâng avea un furuncul gata să plesnească. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
acasă în privința mâncării. Curățenia și ordinea erau dovada calităților deosebite ale casei. Teama de Dumnezeu nu trebuia nici ea uitată. Și legile, și regulile. Și Comisia Medicală Regală, în special directorul general Höjer. Și Comisia Socială. Apoi a arătat spre valizele mele: Le punem jos, în pivniță, a spus ea. E tot ce are cu el? Da, a răspuns tata. Tot. Apoi el și-a luat rămas-bun de la mine. Sau, mai bine zis, nu și-a luat. Voia să evite orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înțelege niciodată. Nici măcar directoarea, care era de față în cadrul serviciului ei, n-ar fi putut înțelege, oricât de mult s-ar fi străduit. De aceea speranța și încrederea noastră pot fi fără opreliști sau frontiere. Directoarea pusese deja stăpânire pe valize. Probabil că nici nu a auzit ce i-am spus: Eu am și o carte, pe care obișnuiesc s-o citesc în fiecare seară. Dar, din păcate, nu a fost pusă în bagaje. Așadar ea rămăsese acasă, la Bostället. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și cu ceasul. Hărțile și ceasurile. Spațiul și timpul. Poate casa se afla deasupra râului Ume. Sau poate era râul Vindel. Ca toți ceilalți din Västerbotten, eu îi spun Râul. Deasupra lui se afla casa. Prin urmare, într-una din valizele care ajunseseră în pivnița de sub casă se aflau darurile primite cu ocazia terminării școlii. Și a plecării mele. Tata îmi dăduse o muzicuță. Ea ar fi trebuit să țină, într-un fel lipsit de pretenții, locul cântatului mamei la pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o sută de limbi mici de metal, care puteau reda aproape orice armonie sau melodie. Acum cânt rar. Dar, deși au trecut toți acești ani, notele sunt curate și limpezi - atât cât pot să fie notele unei muzicuțe. în acea valiză se mai afla un Iisus Hristos, pe care îl primisem de la mama. Era o figurină de metal pe care era imprimată imaginea din admirabila gravură a lui Doré, „Iisus în sinagogă“, acea imagine în care el spune: Spiritul Domnului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pierit. înăuntrul lui se aflau un arc și un număr de roți dințate, iar în spate avea o cheie. Dacă răsuceai arcul cu cheia, Iisus Hristos ridica mâna dreaptă în aer și mișca degetul arătător, dând totodată din cap. în valiză se afla și darul bunicului. Erau câteva blocuri de desen legate cu spirală, cu hârtie de cea mai bună calitate, colorată foarte slab în galben. în plus, mai erau acolo vreo două sticle cu tuș și uneltele aferente, un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a repetat de două ori numele meu. Numele meu mic. Și, înainte să plece din nou și definitiv, mi-a pus în mână o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această valiză a ajuns în pivniță. Nu aveam nevoie de ea. Până în ziua de astăzi m-am întrebat din când în când: De fapt ce se află ascuns în miile, da, sutele de mii de pivnițe de sub casele pentru needucabili? în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pic mai mult, fără să spună nimic altceva. De bună seamă, înțelegea că mă întristasem și nu voia să mă rănească fără rost. Dar la sfârșit a spus: Ei înșiși au luat hotărârea. Da, s-au dezis. Așa au ieșit valizele mele din pivniță. Nu se întâmplase nimic cu ele de când fuseseră împachetate. Nu mucegăiseră și nu se rupseseră, deși erau făcute din doc și din carton presat. Și am fost transportați împreună în camera goală, nepretențioasă, a infirmierei - valizele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ieșit valizele mele din pivniță. Nu se întâmplase nimic cu ele de când fuseseră împachetate. Nu mucegăiseră și nu se rupseseră, deși erau făcute din doc și din carton presat. Și am fost transportați împreună în camera goală, nepretențioasă, a infirmierei - valizele și cu mine. Pe masa de lângă pat l-am așezat pe Iisus, statueta din tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar fi vrut mama să fiu. Din păcate, vesta care se afla în valiză îmi rămăsese mică. Acum, deși continuam să fiu unul dintre needucabili, totuși nu mai eram ca ei. Eram ales și privilegiat. Nimeni nu mă împiedica să vin și să plec cum îmi era voia. Se întâmpla chiar ca paznicul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]